ICCJ. Decizia nr. 142/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 142/2008
Dosar nr. 2382/1/2007
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată, la data de 4 iulie 2003, reclamanta SC M.I. SRL a chemat în judecată pârâtele F. Ilfov şi SC F.T.I. SRL solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să se dispună anularea contractului de închiriere nr. 2546 din 11 decembrie 2001, evacuarea acestora din spaţiul situat în Otopeni Calea Bucureştilor Judeţul Ilfov cât şi obligarea pârâtei F. Ilfov la plata investiţiilor făcute în spaţiul în litigiu.
În susţinerea pretenţiilor reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta F. Ilfov contractul de închiriere nr. 2514 având ca obiect folosinţa pe o durată de 5 ani a spaţiului comercial de 178 m2. Pentru o exploatare eficientă a spaţiului, reclamanta s-a asociat cu SC F.T.I. SRL încheind contractul de asociere nr. 194 din noiembrie 2001. La data de 11 decembrie 2001, cele două pârâte au încheiat, în mod fraudulos, un contract de închiriere pe o perioadă de un an, fără să ţină seama de primul contract de închiriere.
În art. 7 lit. i) din contractul încheiat de reclamantă cu F. s-a menţionat că reclamanta poate cesiona contractul sau poate subînchiria, în tot sau în parte, bunul unui terţ. În cauză însă, s-a făcut o completare care nu poartă decât o semnătură reprezentând o modificare unilaterală a contractului nepermisă de dispoziţiile art. 10 din contract.
F. a formulat cerere reconvenţională prin care solicită rezilierea contractului de închiriere nr. 2514 din 2 noiembrie 1999, rezilierea contractului nr. 016 din 5 aprilie 2000 încheiat între aceleaşi părţi, rezilierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 3172 din 28 septembrie 1999 şi evacuarea reclamantei din spaţiu.
Ulterior, reclamanta a renunţat la judecarea capătului de cerere privind obligarea F. la plata investiţiilor şi evacuarea acesteia din spaţiu.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa nr. 4944 din 16 aprilie 2004, a respins atât acţiunea principală cât şi cererea reconvenţională.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că s-a încheiat un contract de închiriere între reclamantă şi F. şi un alt contract de asociere între reclamantă şi pârâta SC F.T.I. SRL
Înainte de încheierea acestor contracte pârâta F. vânduse reclamantei mai multe spaţii printre care şi cel în litigiu.
Comparând suprafeţele, rezultă că reclamanta nu a avut în vedere şi parterul blocului la încheierea contractului de vânzare.
Cu privire la cererea reconvenţională s-a apreciat că la fila contractului nr. 2514 din 2 noiembrie 1999, există o adăugire olografă la pct. i, în sensul că se poate subînchiria cu acordul F. Ilfov (sau se poate concesiona contractul). Această menţiune are doar o semnătură indescifrabilă.
Referitor la contractul nr. 016 din 5 aprilie 2000 s-a apreciat că din înscrisurile depuse rezultă că pârâta a atenţionat societatea cu privire la nefolosirea a două spaţii dar chiria s-a achitat; aceasta nu semnifică o încălcare a dispoziţiilor contractuale.
Înscrisurile invocate au fost apreciate ca acte unilaterale ale pârâtei care nu pot duce la desfiinţarea contractului astfel că nu s-a probat nici un motiv de reziliere.
Împotriva acestei sentinţe a promovat apel F. susţinând că instanţa de fond a interpretat eronat completarea pârâtei pe contractul de închiriere la art. 7 lit. i) ca fiind unilaterală deoarece reclamanta avea cunoştinţă de această modificare la data perfectării contractului.
Se mai susţine că au fost încălcate obligaţiile asumate prin procesul-verbal de licitaţie şi contractul de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică datorându-se despăgubiri şi penalităţi şi că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra capătului de cerere privind evacuarea deşi acesta era cuprins în cererea reconvenţională.
În apel după casare, potrivit deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a dispus ca părţile să depună la dosar ambele exemplare ale contractului de închiriere pentru a se verifica dacă modificarea art. 7 lit. i) apare în ambele exemplare.
La dosar a fost depus însă numai exemplarul F. Ilfov, astfel că instanţa nu poate face aprecieri dacă această modificare era cunoscută sau nu de către intimată şi verificând înscrisul depus la dosar s-a reţinut că această modificare nu poartă nici o ştampilă, iar semnătura nu îi aparţine.
Încheierea contractului de asociere între cele două societăţi comerciale nu poate conduce la concluzia că s-au încălcat clauzele contractuale care să conducă la rezilierea contractelor de închiriere.
În ce priveşte contractul de vânzare-cumpărare nr. 3172 din 28 septembrie 1999, din conţinutul probelor administrate nu rezultă că intimata SC M.I. SRL nu şi-a îndeplinit obligaţiile astfel încât instanţa să dispună rezoluţiunea contractului.
Mai arată instanţa că în cererea reconvenţională se solicită rezilierea contractului de vânzare-cumpărare iar în concluziile de fond şi notele scrise se arată că se cere rezoluţiunea contractului pentru neîndeplinirea obligaţiei de plată a preţului, deşi pe parcursul procesului intimata a achitat suma de 438.662.886 lei cu O.P. nr. 77 din 8 aprilie 2005.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs, în termen şi legal timbrat, U.J.C.C. Ilfov (fostă F.) criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, se susţine că au fost încălcate dispoziţiile art. 174 C. proc. civ. şi art. 969 şi art. 1020 C. civ., în condiţiile în care intimata SC M.I. SRL a depus în copie certificată pentru conformitate contractul de închiriere care cuprinde menţiunea olografă identică cu cea din exemplarul original depus de recurentă.
De asemenea, s-a reţinut în mod eronat că prin încheierea contractului de asociere nu s-au încălcat clauzele contractuale ale contractelor de închiriere întrucât spaţiile nu au fost utilizate conform destinaţiei stabilite, iar asocierea a avut loc fără acordul recurentei.
Cu privire la rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare recurenta arată că intimata SC M.I. SRL nu şi-a executat obligaţia principală de plată a ratelor reprezentând preţ obligaţie asumată prin procesul-verbal de licitaţie şi convenţia intervenită.
Se mai critică faptul reţinut de instanţa de apel că pe parcursul procesului intimata a mai achitat parte din preţul restant nu reprezintă o executare integrală a obligaţiei de plată a preţului.
Aceasta conduce şi la sancţionarea intimatei prin evacuarea din spaţiile în litigiu.
Recursul este nefondat.
Pentru a fi o modificare valabilă a contractului de închiriere astfel cum prevăd dispoziţiile art. 10 din contract se impune ca menţiunea în cauză să fie cuprinsă într-un act adiţional la contract.
Chiar şi necuprinsă într-un act adiţional la contract, menţiunea în cauză este obligatorie pentru părţi în condiţiile în care acestea aplicau ştampila şi semnau reprezentanţii legali.
În aceste condiţii nu are relevanţă faptul că intimata a depus o copie certificată cu originalul a contractului în cauză, purtând menţiunea olografă respectivă, atâta timp cât intimata nu şi-a însuşit această modificare.
De altfel, sancţiunea prevăzută de art. 174 C. proc. civ., nu intervine automat, instanţa putând să aprecieze în raport de întreg probatoriul administrat în cauză, dacă se impune concluzia potrivit căreia neprezentarea înscrisului echivalează cu dovedirea pretenţiilor părţii care invocă aplicarea acestui text.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs privind nerespectarea obligaţiilor contractuale se reţine că cererile recurentei-pârâte sunt contradictorii, în faza primei instanţe solicitând rezilierea contractului, iar în apel rezoluţiunea acestuia deşi potrivit art. 294 alin. (1) C. proc. civ., în apel nu se pot formula cereri noi.
S-a reţinut corect îndeplinirea obligaţiei de plată, achitarea cu întârziere a preţului fiind datorată existenţei pe rolul instanţelor a unui litigiu cu privire la bunul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare, în cauză nefiind îndeplinite dispoziţiile art. 1020 C. civ.
Faţă de cele arătate văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta U.J.C.C. Ilfov (fostă F.) Voluntari, împotriva deciziei nr. 662 din 19 decembrie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 141/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 145/2008. Comercial → |
|---|
