ICCJ. Decizia nr. 1359/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1359/2008
Dosar nr. 2042/63/2006
Şedinţa publică din 4 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 3036 pronunţată la data de 11 iulie 2007, Tribunalul Comercial Dolj, secţia comercială, a admis în parte acţiunea precizată formulată de reclamanta SC E.F. SA în contradictoriu cu pârâtul D.V. şi a obligat pârâtul la plata sumei de 423.419 lei reprezentând contravaloarea îmbunătăţirilor efectuate la imobilul cu destinaţie de Complex Z. situat în comuna Vârtop – Dolj, a constatat în favoarea reclamantei un drept de retenţie asupra imobilului până la achitarea sumei; a respins petitul reclamantei privind plata dobânzii legale pentru debitul reţinut; a respins cererea reconvenţională formulată de pârât ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut, în fapt şi în drept, următoarele:
Pârâtul, în calitate de administrator al societăţii reclamante în perioada ianuarie 2002 – decembrie 2003 a efectuat, cu fonduri provenind de la reclamantă o serie de îmbunătăţiri la imobilul denumit Complex Z. Vârtop, achiziţionat urmare licitaţiei publice organizate la 17 noiembrie 2001, pe numele pârâtului. Calitatea acestuia de proprietar al imobilului şi titular al dreptului de concesiune asupra terenului de 6,88 ha, a fost stabilită pe cale judecătorească în mod irevocabil urmare litigiilor purtate între părţi, situaţie în care reclamanta este în drept să îşi recupereze, în virtutea principiului îmbogăţirii fără justă cauză, cheltuielile făcute privind îmbunătăţirile, reparaţiile şi cele legate de conservarea imobilului, atestate de raportul de expertiză dispus în cauză.
Referitor la cererea reconvenţională formulată de pârât, instanţa reţine că pretenţiile acestuia reprezentând restituirea taxelor şi impozitelor plătite pentru imobil sunt neîntemeiate, deoarece în calitate de proprietar al imobilului în revine obligaţia de a suporta taxele şi impozitele aferente proprietăţii, iar suma de 39.510.000 lei vechi reprezentând contravaloarea degradărilor grajdurilor şi furajelor produse de reclamantă, se constată că nu a fost dovedită.
Apelul declarat de pârâtul D.V. împotriva sentinţei fondului a fost respins, ca neîntemeiate, de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 267 din data de 1 noiembrie 2007.
Răspunzând motivelor de apel, instanţa de control judiciar apreciază că, în raport de facturile depuse de către reclamantă, apare de necontestat faptul că materialele pentru efectuarea îmbunătăţirilor la complex au fost achiziţionate de societate şi achitate de aceasta, pârâtul figurând numai în calitate de delegat al societăţii.
Cu privire la expertiza contabilă solicitată de pârât în faţa primei instanţe, curtea de apel constată că în mod corect cererea a fost respinsă deoarece potrivit raportului Comisiei de cenzori şi procesului verbal de control din 5 noiembrie 2003, evidenţa contabilă nu a fost ţinută corect neexistând registru jurnal, pârâtul în calitate de administrator refuzând să semneze şi să furnizeze actele ce intrau în componenţa contabilităţii.
Referitor la cererea reconvenţională, instanţa de apel confirmă soluţia fondului, constatând că nu s-a dovedit culpa reclamantei în producerea incendiului de la grajdul nr. 3 în care era depozitat fânul, a cărui contravaloare o solicită pârâtul.
Împotriva acestei decizii, la data de 6 noiembrie 2007, pârâtul a declarat recurs, în termen legal solicitând casarea deciziei şi a sentinţei pronunţate în cauză cu trimiterea spre rejudecare pe fond tribunalului.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., recurentul a susţinut că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică sub următoarele aspecte:
- reclamanta nu a făcut dovada tuturor cheltuielilor efectuate cu procurarea materialelor;
- reţinerea cu privire la inexistenţa unei evidenţe contabile este greşită, actele depuse se referă la anii 2003 – 2004, iar expertiza contabilă putea fi efectuată;
- contribuţia pârâtului la procurarea materialelor cât şi la îmbunătăţiri rezultă din faptul proprietăţii asupra complexului şi din aceea că la 3 ianuarie 2005 societatea îi era datoare cu suma de 49.000 F, reprezentând contravaloarea utilajelor;
- expertiza tehnică nu reflectă realitatea întrucât lucrările s-au executat, în regie şi nu de unităţi prestatoare;
- soluţionarea cererii reconvenţionale este greşită, deoarece potrivit art. 1000 alin. (1) reclamanta avea obligaţia să-i predea bunul în starea în care l-a preluat.
Asupra recursului:
Examinând hotărârea atacată în contextul criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Prealabil, Curtea aminteşte, că, potrivit actualei reglementări a recursului cuprinse în Titlul V – Capitolul I – C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Deşi recurentul indică, în drept, motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., argumentele sale, în dezvoltarea acestor critici, nu au în vedere ipoteza textului de lege invocat, ci, se referă la aspecte de netemeinicie, în principal, de apreciere a probelor cu înscrisuri şi expertiză administrate în cauză.
Criticile recurentului pe aceste chestiuni de fapt, sunt generale, rămânând la nivel de afirmaţii, fără să demonstreze în ce măsură aspectele de netemeinicie relevate se convertesc în nelegalitatea soluţiei adoptate din perspectiva motivelor invocate de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Aşa fiind, Înalta Curte, constatând că, motivele de nelegalitate invocate nu subzistă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.V. prin reprezentant M.M., împotriva deciziei nr. 267 din 01 noiembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 200 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 1354/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1360/2008. Comercial → |
|---|
