ICCJ. Decizia nr. 1360/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1360/2008
Dosar nr. 2354/122/2006
Şedinţa publică din 4 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată, la 8 noiembrie 2006, reclamanta SC D. SA Giurgiu a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta A.F.P. Giurgiu să se constate că este exonerată de la plata obligaţiilor fiscale stabilite prin procesul verbal din 31 iulie 2002 întocmit de D.G.F.P. Giurgiu şi înregistrat sub nr. 20064 din 6 august 2002 cu titlu de TVA (452.411.258 lei Rol) şi impozit pe profit (956.617.323 lei Rol) actualizate la zi, majorări de întârziere şi a penalităţilor aferente debitelor stabilite prin acest proces verbal, actualizate la zi (39.235.721.504 lei Rol).
Tribunalul Giurgiu, secţia civilă, prin sentinţa comercială nr. 43 din 23 februarie 2007, a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâtă; a luat act de cererea de renunţare la judecată a reclamantei privind petitele referitoare la constatarea exonerării de la plata obligaţiilor fiscale stabilite prin procesul verbal din 31 iulie 2002 întocmit de D.G.F.P. Giurgiu – D.C.F. Giurgiu, cu titlu de TVA (452.411.258 Rol) şi impozit pe profit (956.617.323 Rol).
S-a respins acţiunea reclamantei având ca obiect constatarea exonerării de la plata majorărilor de întârziere şi penalităţilor aferente debitelor stabilite prin procesul verbal menţionat actualizate la zi (39.235.721.504 Rol).
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că acţiunea reclamantei este inadmisibilă în condiţiile în care aceasta a formulat contestaţie împotriva procesului verbal încheiat la 31 iulie 2002, ce a fost soluţionată prin Decizia nr. 515/2002 a Ministerului Finanţelor Publice şi prin care s-a desfiinţat capitolul din procesul verbal referitor la TVA suplimentar în sumă de 3.140.024.556 lei (pct. 4).
Reclamanta în situaţia în care era nemulţumită de modul de soluţionare, avea la îndemână contestarea deciziei la instanţa de contencios administrativ competentă.
Instanţa a stabilit că dispoziţiile art. 682 C. proCod Fiscal, invocate de reclamantă nu prevăd exonerarea de la plata obligaţiilor datorate, ci numi faptul că nu se vor aplica majorări prevăzute de lege sau alte sancţiuni pe durata existenţei cazului de forţă majoră sau a celui fortuit, iar reclamanta nu a dovedit că exonerarea acesteia are o legătură cu existenţa cazului de forţă majoră invocat.
S-a reţinut că deşi între părţi au mai existat litigii care deşi nu au avut un obiect identic cu cel dedus judecăţii au urmărit exonerarea de la plata obligaţiilor fiscale stabilite prin procesul verbal din 31 iulie 2002, pârâta nu a dovedit că sentinţa civilă nr. 122 din 11 octombrie 2006 a Tribunalului Giurgiu a intrat în puterea lucrului judecat, astfel că nu a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat.
Referitor la Decizia comercială nr. 1930 din 14 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, aceasta a fost pronunţată într-o cauză având ca obiect deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului SC D. SA Giurgiu, iar scopul acesteia nu a fost înlăturarea sumelor stabilite în sarcina reclamantei prin procesul verbal din 31 iulie 2002.
Prin Decizia comercială nr. 513 din 31 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului ce a fost anulată şi s-a trimis cauza pentru rejudecare la instanţa administrativ-fiscală a Tribunalului Giurgiu.
S-a reţinut în considerentele deciziei că în raport de obiectul litigiului dedus judecăţii, respectiv exonerarea reclamantei de plata penalităţilor şi majorărilor de întârziere care sunt accesorii ale obligaţiilor fiscale, de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 competenţa de soluţionare pe fond a cauzei aparţine Tribunalului Giurgiu, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Împotriva acestei decizii reclamanta SC D. SA cu sediul în Giurgiu a declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea acestuia, schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii apelului, casarea sentinţei tribunalului şi trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanţa civilă a Tribunalului Giurgiu.
A susţinut recurenta că instanţa de fond a refuzat să soluţioneze litigiul având ca obiect exonerarea de plata penalităţilor şi a majorărilor de întârziere, iar instanţa de apel a reţinut în mod greşit că acestea sunt aferente unui debit fiscal şi potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004 competenţa revine Tribunalului administrativ-fiscal, fără a avea în vedere că în materie de obligaţii există o reglementare specială şi competenţa aparţine instanţei civile.
Pe fondul litigiului s-a precizat că operează o cauză de exonerare de răspundere, prin existenţa unei situaţii de forţă majoră şi care dacă nu se reţine de instanţă există o îmbogăţire fără justă cauză conform prevederilor art. 484, 493, 494, 997, 618 şi 619 C. civ.
Recursul reclamantei nu este fondat.
Obiectul litigiului dedus judecăţii îl constituie exonerarea reclamantei SC D. SA de la plata majorărilor şi penalităţilor de întârziere aferente debitului astfel cum a fost stabilit prin procesul verbal întocmit la 31 iulie 2002 de D.G.F.P. Giurgiu – D.C.F. – S.C.F. în sumă de 3.923.572,15 lei (Ron) în urma intervenţiei unui caz de forţă majoră.
Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 – Legea contenciosului administrativ (M. Of. nr. 1154/7.12.2004) litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale sau judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii, vamale şi accesorii ale acestora, de până la 5 miliarde lei, se soluţionează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale".
În raport de aceste prevederi legale, de faptul că penalităţile şi majorările de întârziere ce constituie obiectul litigiului dedus judecăţii, sunt accesorii ale obligaţiilor fiscale, respectiv impozit pe profit şi TVA stabilite prin procesul verbal din 31 iulie 2002, în mod corect instanţa de apel a admis excepţia privind competenţa materială a instanţei de fond, a anulat sentinţa pronunţată de aceasta şi a trimis cauza pentru rejudecarea în fond a cauzei la instanţa administrativ-fiscală a Tribunalului Giurgiu.
Faţă de cele reţinute, va fi înlăturată susţinerea recurentei în sensul că instanţa civilă este competentă în soluţionarea litigiilor, întrucât nu are temei legal.
Criticile recurentei ce vizează fondului litigiului nu pot fi examinate întrucât instanţa de apel s-a pronunţat pe excepţia de necompetenţă, urmând a fi avute în vedere ca apărări cu ocazia soluţionării litigiului de instanţa de fond.
Aşa fiind, urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC D. SA Giurgiu, împotriva deciziei civile nr. 513 din 31 octombrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1359/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1364/2008. Comercial → |
|---|
