ICCJ. Decizia nr. 145/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 145/2008
Dosar nr. 756/107/2006
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată, la data de 26 mai 2006, reclamanta SC A.A. SRL a chemat în judecată pârâta SC S. SRL solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 434 din 11 februarie 1999 având ca obiect imobilul înscris în C.F. nr. 29605 Alba Iulia spaţiu comercial în suprafaţă de 20 mp.
Totodată, s-a solicitat să se dispună revenirea la situaţia anterioară de Carte funciară, şi să se constate nulitatea absolută a înscrisului denumit „Convenţie" încheiat între părţi la data de 30 noiembrie 1998.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că imobilul ce face obiectul contractului sus menţionat a avut o suprafaţă mai mare şi a fost deţinut de reclamantă prin închiriere până în anul 1998 când a fost scos la vânzare prin licitaţie publică.
Astfel, s-a vândut pârâtei un spaţiu comercial în suprafaţă de 45 mp actul fiind lovit de nulitate absolută deoarece a avut la bază o cauză falsă şi ilicită. Mai mult decât atât scopul contractului nu a fost atins.
De asemenea, se susţine că între părţi s-a încheiat, la data de 31 noiembrie 1998, o convenţie prin care se obligau să participe la licitaţie în vederea cumpărării imobilului în litigiu şi în cazul adjudecării, reclamanta se va obliga să vândă pârâtei jumătate din spaţiu.
Licitaţia a fost adjudecată de către reclamantă, iar prin contractul de vânzare-cumpărare i-a transmis pârâtei dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 20 mp.
Se susţine că acest contract de vânzare-cumpărare este lovit de nulitate având o cauză falsă şi ilicită, întrucât scopul încheierii contractului nu a fost obţinerea preţului bunului vândut, ci de a se pune la adăpost de ameninţările reprezentantului legal al societăţii pârâte, situaţie în care cauza este falsă şi are o cauză ilicită.
Tribunalul Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 1215 din 14 noiembrie 2006, a respins acţiunea ca prescrisă urmare admiterii excepţiei invocate de pârâtă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că motivul invocat de reclamantă drept cauză falsă a asocierii dintre părţi în scopul adjudecării imobilului, spaţiu comercial de 45 mp şi al încheierii contractului autentificat sub nr. 434 din 11 februarie 1999 respectiv temerea pierderii imobilului în favoarea pârâtei datorită poziţiei ocupate de soţul d-nei B.L. în administraţia statului nu constituie o cauză de anulare a convenţiei deoarece nu se încadrează în categoria violenţe.
S-a apreciat că exercitarea unor presiuni prin ameninţarea cu un rău constituie un viciu de consimţământ ce îmbracă forma violenţei, iar sancţiunea încheierii unui act juridic prin vicierea consimţământului este nulitatea relativă astfel că neinvocarea acesteia în termen de 3 ani conduce în baza art. 9 din Decretul nr. 167/1958 la admiterea excepţiei prescripţiei.
În ce priveşte sancţiunea privind cauza ilicită tribunalul a constatat că din actele dosarului nu rezultă nesocotirea vreunei dispoziţii exprese care interesează ordinea publică şi bunele moravuri şi nici urmărirea unui scop ilicit sau imoral, susţinerile reclamantei privind presiunile pârâtei şi tulburarea creată neavând legătură cu cauza ci cu consimţământul.
Împotriva acestei sentinţe a promovat apel reclamanta, criticile vizând faptul încălcării de către instanţa de fond a principiului disponibilităţii, motivat de faptul că nu a investit instanţa cu o cerere de nulitate relativă ci doar cu o cerere de constatare a nulităţii absolute.
Se mai susţine că s-a făcut o interpretare eronată a probelor administrate şi nereţinerea cauzei ilicite prin interpunerea unei alte persoane şi a imoralităţii întrucât bunurile moravuri interzic traficarea influenţei şi greşita apreciere a succesiunii în timp a actelor.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 28 din 2 martie 2007, a respins apelul ca nefondat.
În fundamentarea soluţiei, instanţa de control judiciar, a reţinut că faţă de obiectul cererii şi motivarea acţiunii instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 129 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., apreciind corect că este învestită cu soluţionarea unei nulităţi relative, raportat la dispoziţiile Decretului nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă.
Prin admiterea excepţiei prescripţiei, instanţa de fond nu mai era ţinută să examineze cauza în fond sub aspectul falsităţii cauzei şi, prin urmare, nici critica reclamantei referitoare la neanalizarea depoziţiilor martorilor.
Instanţa de apel a considerat că în cauză nu se poate reţine prezenţa unei cauze ilicite la încheierea celor două acte autentificate de notarul public.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamanta, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ.
Astfel, se susţine că instanţa s-a pronunţat asupra a ceea ce nu s-a cerut respectiv a luat în discuţie o cerere bazată pe o nulitate relativă a actului în litigiu, în mod nelegal s-a apreciat că principiul disponibilităţii nu operează în cauză.
De asemenea, recurenta consideră că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 295 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora aceasta trebuia să procedeze la verificarea stabilirii situaţiei de fapt şi a aplicării legii de către instanţa de fond, în limitele în care a fost învestită prin motivele de apel.
Or, prin motivele de apel a criticat soluţia instanţei de fond datorită faptului că nu a ţinut cont de probele testimoniale administrate în cauză în ansamblul lor.
Recursul este nefondat.
Motivul invocat de recurentă referitoare la faptul că instanţa ar fi încălcat principiul disponibilităţii reţinând prescripţia dreptului material la acţiune şi că s-a judecat ce nu s-a cerut nu poate fi reţinut fiind lipsită de temei.
Prin acţiunea formulată reclamanta a solicitat a se constata nulitatea absolută a înscrisului intitulat „Convenţie" încheiat la data de 30 noiembrie 1998 şi a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 434 din 11 februarie 1999, acte referitoare la spaţiul comercial în suprafaţă de 20 mp invocându-se existenţa unei cauze false şi ilicite.
Or falsitatea cauzei atrage întotdeauna nulitatea relativă a actului juridic civil, astfel că instanţele în virtutea rolului activ a calificat cererea în raport de conţinutul său şi nu după denumirea dată de parte.
Deci principiul rolului activ al judecătorului consacrat de art. 129 – art. 130 C. proc. civ., obligă instanţa ca mai întâi de toate să dea acţiunii calificarea juridică exactă şi în funcţie de aceasta să verifice condiţiile de admisibilitate a cererii şi să se pronunţe apoi în concret asupra tuturor capetelor de cerere.
Nici cel de al doilea motiv de recurs nu este fondat. Instanţa de apel a respectat dispoziţiile legale, a procedat la verificarea soluţiei fondului prin prisma motivelor de apel reţinând că acestea nu sunt fondate.
În conformitate cu art. 137 C. proc. civ., pronunţarea pe excepţia prescripţiei face de prisos pronunţarea instanţei şi asupra probatoriului testimonial administrat în cauză.
Potrivit art. 967 C. civ., valabilitatea cauzei se prezumă până la dovada contrarie, or în cauză reclamanta-recurentă nu a răsturnat această prezumţie legală nici prin intermediul martorilor propuşi de aceasta şi audiaţi de către instanţă, nici prin intermediul altor probe.
Faţă de cele arătate se reţine că hotărârea a fost dată cu respectarea legii astfel că văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul, declarat de reclamanta SC A.A. SRL Alba Iulia, împotriva deciziei nr. 28/ A din 2 martie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 142/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 147/2008. Comercial → |
|---|
