ICCJ. Decizia nr. 1336/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1336/2008
Dosar nr. 10739/1/2007
Şedinţa publică din 3 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 232 din 4 mai 2005, a respins acţiunea formulată de reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti, devenită A.V.A.S. cu sediul social în Bucureşti, împotriva pârâtului B.G. domiciliat în municipiul Craiova, judeţul Dolj, având ca obiect obligarea acestuia la plata sumei de 10.294 dolari S.U.A. reprezentând penalităţi de întârziere calculate conform contractului de vânzare-cumpărare acţiuni nr. M.H. 12 din 30 martie 2000, la efectuarea investiţiei de mediu în valoare de 25.735 dolari S.U.A. sub sancţiunea unor daune-cominatorii de 1.000.000 lei/zi până la îndeplinirea obligaţiei.
S-a reţinut, în principal, că pârâtul şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale asumate, aşa cum reiese din actele justificative, cu precădere din adresa nr. 2267 din 26 aprilie 2005 a A.P.M. Mehedinţi, care atestă, în urma verificării în teren, faptul că obligaţiile de mediu prevăzute în A.M.P. nr. 11 din 30 august 1999, au fost realizate.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 264 din 27 septembrie 2005, a respins apelul reclamantei A.V.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei nr. 232 din 4 mai 2005 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, în dosarul nr. 6864/COM/2003, cu motivarea că pârâtul şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, împrejurare care rezultă din Autorizaţia de mediu nr. 118 din 14 septembrie 2001 emisă de Inspectoratul pentru P.M. Drobeta Turnu Severin, dar şi din Raportul nr. 2924 din 19 decembrie 2001 întocmit de Consiliul de Administraţie al SC I.L. SA Mehedinţi, însoţit de Raportul Comisiei de Cenzori care confirmă efectuarea investiţiilor în cuantum superior celui prevăzut în contract.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 710 din 15 februarie 2007, a admis recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 264 din 27 septembrie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe, recomandând cu prilejul rejudecării administrarea probelor necesare unei juste soluţionări, pentru cercetarea reală şi profundă a raportului juridic dedus judecăţii, inclusiv o expertiză tehnică de specialitate, pentru a se stabili dacă obligaţiile contractuale au fost sau nu executate în termenele şi condiţiile stabilite prin convenţia părţilor.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, rejudecând apelul prin Decizia nr. 237 din 18 octombrie 2007, a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei nr. 232 din 4 mai 2005 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
În fundamentarea acestei soluţii s-a apreciat că, din înscrisurile depuse de către intimatul pârât, acesta s-a conformat programului prevăzut în avizele de mediu pentru privatizare nr. 11 din 30 august 1999, prin eliberarea autorizaţiei de mediu nr. 118 din 14 septembrie 2001 pentru funcţionarea SC I.L. SA, precum şi prin emiterea adresei nr. 2262 din 26 aprilie 2005 de către I.P. Mediului Drobeta Turnu Severin.
A fost îndeplinită şi obligaţia referitoare la înaintarea către vânzător a raportului certificat de către cenzorii societăţii privind stadiul realizării investiţiilor, împreună cu documentele justificative.
Din expertiza întocmită în rejudecarea apelului a rezultat şi îndeplinirea condiţiilor referitoare la valoarea lucrărilor de conformare cu cerinţele legislaţiei de mediu şi a celor referitoare la suportarea investiţiilor de către cumpărător.
Împotriva deciziei nr. 237 din 18 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a promovat recurs reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, care în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului şi modificarea în totalitate a deciziei atacate, în sensul admiterii apelului, schimbării în totalitate a sentinţei nr. 232 din 4 mai 2005 a instanţei de fond, cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată formulată de A.V.A.S. şi obligarea intimatului la efectuarea investiţiilor în cuantum de 25.735 dolari S.U.A. precum şi la plata sumei de 10.294 dolari S.U.A. reprezentând penalităţi calculate ca urmare a neefectuării investiţiilor sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii de 100 Ron/zi de întârziere de la data pronunţării prezentei hotărâri până la data efectuării investiţiilor.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat, că fără nici un dubiu, contractul de vânzare-cumpărare acţiuni în cauză se află în perioada de derulare şi pe cale de consecinţă îi sunt aplicabile dispoziţiile OG nr. 25/2002 şi ale HG nr. 489/2003, iar din raportul de expertiză efectuat nu rezultă în mod clar dacă investiţiile au fost realizate pentru obiectivele prevăzute prin contract şi în cuantumul stabilit prin anexa nr. 6 la contract.
Intimatul pârât B.G. a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de toate criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge, ca nefondat, recursul reclamantei A.V.A.S. Bucureşti, pentru următoarele considerente.
Prin contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni M.H. nr. 12 din 30 martie 2000 încheiat între F.P.S. Bucureşti, în calitatea de vânzător şi G.B. în calitatea de cumpărător, s-au transmis libere de orice sarcini un număr de 89.036 de acţiuni, cu o valoare nominală de 25.000 lei fiecare, în sumă totală de 2.225.900 mii lei, reprezentând la data privatizării 57,99 % din capitalul social subscris al SC I.L. SA Drobeta Turnu Severin.
Conform clauzei 8.9.7 din capitolul 8 intitulat „Obligaţiile şi garanţiile cumpărătorului", cumpărătorul s-a obligat să efectueze în societate, pe o perioadă de 1 an, începând cu data de 14 iulie 2000, o investiţie pentru realizarea măsurilor cuprinse în programul pentru conformare, în sumă de 25.735 dolari S.U.A., reprezentând 500 mii lei la cursul de 19.429 lei comunicat de B.N.R., la data de 30 martie 2000, în concordanţă cu anexa nr. 6.
De asemenea, cumpărătorul s-a obligat, ca în cazul neefectuării investiţiilor prevăzute în anexa nr. 6 să plătească vânzătorului o penalitate egală cu 40 % din suma rămasă neinvestită la sfârşitul fiecărui an şi cumulat. Pentru urmărirea şi verificarea obligaţiilor contractuale cumpărătorul s-a angajat să transmită anual vânzătorului, nu mai târziu de data de 31 aprilie 2001, un raport vizat de cenzorii societăţii care să ateste valoarea investiţiilor pentru protecţia mediului.
Bine argumentat şi amplu documentat, instanţa de apel, rejudecând cauza, a constatat că în speţă nu sunt aplicabile reglementările cuprinse în OG nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societăţilor comerciale şi nici în Normele Metodologice de aplicare a acestei ordonanţe, aprobate prin HG nr. 489/2003, cu motivarea că aceste acte normative au intrat în vigoare după încheierea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni descris anterior şi chiar după termenul prevăzut de părţi pentru îndeplinirea de către cumpărător a obligaţiei de a realiza măsurile prevăzute în programul de conformare cu cerinţele legislaţiei de mediu. Astfel, contractul părţilor a fost încheiat la data de 30 martie 2000, obligaţia cumpărătorului de a efectua investiţia pentru realizarea măsurilor cuprinse în programul pentru conformare, pe o perioadă de un an, a început cu data de 14 iulie 2000, iar actele normative invocate de recurenta reclamantă sunt OG nr. 25/2002 şi HG nr. 489/2003, ulterioare cadrului contractual.
În faza procesuală a rejudecării apelului, la termenul din 14 iunie 2007, a fost dispusă efectuarea unei expertize în specialitatea contabilitate, având ca obiective verificarea executării şi a surselor cu care au fost efectuate lucrările de investiţii din litigiu, verificarea termenului în care au fost realizate şi a îndeplinirii cerinţelor referitoare la valoarea investiţiei conform anexei nr. 6 a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. M.H. 12 din 30 martie 2000 precum şi înregistrarea acestor investiţii în contabilitatea SC I.L. SA Mehedinţi, iar în măsura în care au fost încălcate cerinţele art. 8.7 şi art. 8.9 din contractul de acţiuni, respectiv al anexei nr. 6, calculul penalităţilor de 40 % din suma rămasă neinvestită la sfârşitul fiecărui an şi a penalităţilor cumulate.
În condiţiile dispoziţiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., a fost dată eficienţă deciziei nr. 710 din 15 februarie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, fiind administrate probele necesare unei juste stabiliri a situaţiei de fapt şi de drept, a unei cercetării reale şi profunde a raportului juridic dintre părţi.
Raportul de expertiză contabilă întocmit de expert contabil G.L.L. a răspuns cu rigurozitate obiectivelor stabilite de instanţă, oferind concluzii clare şi detaliate, în sensul că lucrările de investiţii în litigiu, la care cumpărătorul s-a obligat contractual au fost executate într-un volum de 1.103.390 mii lei Rol, iar sursele au fost în principal din profitul realizat de unitate. Mai mult, volumul lucrărilor de investiţii executate conform anexei nr. 6 la contract, în sumă de 1.103.390 mii lei Rol a fost înregistrat în totalitate în evidenţa contabilă a SC I.L. SA Drobeta Turnu Severin şi au fost finalizate până la data de 30 noiembrie 2001, respectându-se astfel termenul prevăzut. Totodată expertiza a evidenţiat că pârâtul a îndeplinit şi cerinţa privind transmiterea către vânzător a raportului privind executarea lucrărilor aşa cum s-a stipulat la art. 8.10 alin. 9 din contractul părţilor.
De remarcat este şi împrejurarea, că deşi nu a participat la nici un termen la soluţionarea cauzei în apel, reclamantei A.V.A.S. i-a fost comunicat raportul de expertiză contabilă, la care nu a formulat nici o obiecţiune.
Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 237 din 18 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, nefiind îndeplinită nici o cerinţă prevăzută de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 237 din 18 octombrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 3 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1323/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1349/2008. Comercial → |
|---|
