ICCJ. Decizia nr. 1349/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1349/2008
Dosar nr. 21880/3/2006
Şedinţa publică din 3 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 7766 din 28 septembrie 2006, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului W.C., excepţie invocată de pârâta SC D.I. SRL cu sediul social în Bucureşti.
A fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul W.C. în contradictoriu cu pârâtele SC R.N.S. SRL cu sediul social în Bucureşti, S.G.A.A.T. SRL cu sediul social în Bucureşti şi SC D.I. cu sediul social în Bucureşti, ca fiind formulată de o persoană care nu are calitate procesuală activă.
De asemenea, a fost respinsă cererea formulată de pârâta SC D.I. SRL, ca neîntemeiată, cu privire la cheltuielile de judecată solicitate.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut că în cauză nu s-a dovedit calitatea procesuală activă a reclamantului, printre condiţiile de admisibilitate a acţiunii fiind şi calitatea procesuală activă, care presupune identitatea între persoana reclamantului şi dreptul dedus judecăţii.
Terenul situat în Bucureşti, str. Mihai Eminescu, a fost proprietatea numitelor N.G. şi B.M. care l-au vândut către SC D.I. SRL, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2762 din 24 august 1999 la Biroul Notarului Public Ş.A.
Astfel, deşi în contractul încheiat cu pârâta SC S.G.A.A.T. SRL la data de 22 decembrie 1998 reclamantul devenea „project manager", se menţionează că beneficiarul este proprietarul terenului, această susţinere nefiind dovedită.
Pe de altă parte, nu au putut fi reţinute nici afirmaţiile reclamantului că despre existenţa acestui contract avea cunoştinţă pârâta SC D.I. SRL, atâta timp cât această societate s-a înfiinţat abia în luna iunie 1999, aşa cum reiese din certificatul de înregistrare emis de O.R.C.
Reclamantul a solicitat anularea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5214/2005 la Biroul Notarului Public B.T., încheiat între SC D.I SRL şi SC R.N. SRL, însă acesta nu şi-a dovedit calitatea.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 76 din 12 februarie 2007, a respins, ca nefondat, apelul reclamantului W.C. împotriva sentinţei comerciale nr. 7766 din 28 septembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 21880/3/2006.
Instanţa de apel a apreciat, în principal, că reclamantul nu a dovedit „preluarea contractului de antrepriză de către SC D.I. SRL, astfel că nu avea calitate procesuală activă pentru a ataca antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat de această societate cu SC R.N. SRL.
Împotriva deciziei comerciale nr. 76 din 12 februarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a promovat recurs reclamantul W.C, care în temeiul art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul de a se admite cererea de desfiinţare a sentinţei comerciale nr. 7766 din 28 septembrie 2006 a Tribunalului Bucureşti şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat că Decizia instanţei de apel este greşită, bazându-se pe motive contradictorii şi dată cu încălcarea legii. În realitate, calitatea procesuală activă este conferită de împrejurarea că intimata-pârâtă SC D.I. SRL a preluat obligaţiile contractului din 22 decembrie 1998 de la intimata-pârâtă SC S.G.A.A.T. SRL, în conformitate cu art. 14 şi 35, în contract stipulându-se „în cazul în care se va opta pentru constituirea unei noi figuri juridice, beneficiarul asigură şi garantează project managerului preluarea de către persoana nou constituită a tuturor drepturilor şi obligaţiilor prin semnarea unor anexe cumulative".
De asemenea intimata SC S.G.A.A.T. SRL nu a contestat contractul semnat cu reclamantul, pe 22 decembrie 1998, şi nu a negat dreptul pe care îl avea asupra terenului situat în Str. Mihai Eminescu la data precizată anterior.
În final, nu a fost luat în consideraţie de instanţa de apel, cadrul legal instituit de prevederile OUG nr. 12/1998 cu privire la declararea preţului real, Legii nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale şi ale Legii nr. 122/1998 care au consecinţă nulitatea contractuală.
Intimata-pârâtă SC D.I. SRL Bucureşti a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de toate criticile formulate în cererea de recurs, urmează a respinge, ca nefondat, recursul reclamantului W.C., pentru următoarele considerente.
Este de necontestat, că reclamantul a solicitat, ca în contradictoriu cu pârâtele să fie dispusă anularea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5214 din 22 decembrie 2005 de B.N.P. S.T., încheiat între SC D.I. SRL în calitatea de promitentă vânzătoare şi SC R.N. SRL în calitatea de promitentă cumpărătoare, având ca obiect terenul situat în Bucureşti, Str. Mihai Eminescu, fostă Romană, sector 2, în suprafaţă de 1034 m.p., a localităţii Bucureşti, sector 2.
În toate fazele procesuale, reclamantul W.C. s-a prevalat, în dovedirea calităţii sale procesuale active, de existenţa contractului autentificat sub nr. 25027 din 22 decembrie 1998 de B.N.P. S.I., încheiat între SC S.G.A.A.T. SRL denumită beneficiar şi W.C. în calitate de project manager.
Obiectul acestui contract, a constat că beneficiarul este proprietarul terenului din Bucureşti, Str. Mihai Eminescu şi iniţiatorul obiectivului de investiţii, iar project managerul este un expert în realizarea globală de obiective de investiţii. În aceste condiţii beneficiarul încredinţează project managerului lucrările de analiză, montaj financiar, proiectare, execuţie, dotare, punere în funcţiune şi consultanţă operaţională aferente realizării obiectivului de investiţii.
În art. 35 al contractului s-a mai precizat că beneficiarul are dreptul de a vinde unui terţ, cu condiţia ca acesta să preia toate obligaţiile beneficiarului, care decurg din acest contract. În acest caz project managerul are dreptul de prim ofertant, cu o ofertă de aceiaşi valoare făcută beneficiarului de către terţ.
Corect instanţa de apel a calificat că în contractul părţilor descris anterior, a fost prevăzut un pact de preferinţă, care este o variantă a promisiunii de vânzare, prin care proprietarul bunului, se obligă ca în cazul când îl va vinde, să acorde preferinţă unei anumite persoane, la preţ egal.
Reclamantul şi-a înscris în Cartea Funciară dreptul de prim ofertant, dar ulterior acest drept a fost radiat prin încheierea nr. 11297 din 19 mai 2006 a O.C.P.I. a Sectorului 2 Bucureşti, în baza pronunţării sentinţei civile nr. 2421 din 21 martie 2006 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, în dosarul nr. 13149/300/2005, cu motivarea că notarea pactului de preferinţă s-a făcut în favoarea unei persoane care nu justifică un drept asupra imobilului.
Unanim admisă de jurisprudenţă şi doctrină, este teza conform căreia pactul de preferinţă nu transmite dreptul de proprietate şi nu conferă părţii lezate dreptul de a intenta acţiune în revendicare sau în anularea vânzării făcute cu nerespectarea acestei promisiuni, afară de cazul când se dovedeşte că vânzarea s-a efectuat în frauda beneficiarului promisiunii, cu complicitatea la fraudă din partea terţului achizitor. În lipsa fraudării, singurul regim sancţionator care poate interveni este promovarea unei acţiuni numai împotriva promitentului având ca obiect obligarea lui la daune interese, beneficiarul putând face dovada pentru prejudiciul care i-a fost cauzat prin nerespectarea obligaţiei contractuale asumate.
Mai mult, s-a probat că pârâta SC D.I. SRL are numărul de înmatriculare J40/5036/1999, acordat la 31 mai 1999, aşa cum rezultă din informaţiile despre istoricul firmei, oferit de O.N.R.C.
În procesul civil, calitatea de parte se dobândeşte prin exercitarea acţiunii, ceea ce semnifică aspectul că în măsura în care anumite condiţii sunt necesare pentru exerciţiul acţiunii, în aceiaşi măsură ele sunt şi condiţii pentru a fi parte în procesul civil. O condiţie pentru a fi parte în procesul civil este ca interesul să fie legitim, juridic, respectiv să fie în legătură cu pretenţia formulată, cu dreptul subiectiv civil afirmat sau cu situaţia juridică legală pentru a cărei realizare demersul în justiţie este obligatoriu.
Reclamantul nu a făcut dovada că este titularul dreptului în raportul juridic dedus judecăţii, neavând calitate procesuală activă, raţiuni care conduc la respingerea, ca nefondat, a recursului declarat împotriva deciziei comerciale nr. 76 din 12 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, nefiind îndeplinită nici o cerinţă prevăzută de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul W.C., împotriva deciziei nr. 76 din 12 februarie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 3 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1336/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1350/2008. Comercial → |
|---|
