ICCJ. Decizia nr. 261/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 261/2008
Dosar nou nr. 30368/1/2004
Dosar vechi nr. 9617/2004
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 23 aprilie 2004, dată în camera de consiliu în dosar nr. 6597/2004 al Judecătoriei Sectorului I Bucureşti a fost respinsă cererea creditoarei B.C.R. - Agenţia Novaci, judeţul Gorj, privind încuviinţarea executării silite a debitoarei SC A. SRL din comuna Urdari, judeţul Gorj în temeiul celor 26 bilete la ordin, a câte 1.000.000.000 lei fiecare, emise de debitoare la 22 aprilie 2003, prin poprire în mâinile terţului poprit H.V.B.B. România SA, întrucât nu s-a dovedit cesiunea lor şi girarea în favoarea B.C.R. SA.
Apelul declarat împotriva acestei încheieri a fost respins prin sentinţa comercială nr. 317 din 16 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Instanţa de apel a reţinut că din contractul de cesiune nr. 76/2003, invocat de creditoare, nu rezultă că cele 26 bilete la ordin emise la 22 aprilie 2003, fiecare în valoare de 1.000.000.000 ROL ar fi fost cesionate de SC R. SRL debitoarei băncii, SC A. SRL, acesteia fiindu-i cesionate doar cele emise la 14 aprilie 2003.
De asemenea, protestul de neplată, invocat de creditoare, s-a apreciat de instanţa de apel a nu-i conferi acesteia dreptul de a porni executarea silită, deoarece prin dresarea protestului de neplată nu s-a consfinţit decât că trasul (B.C.R. Târgu Jiu) a refuzat plata biletelor la ordin pentru lipsă de disponibil în contul emitentului acestor bilete.
Nici investirea cu formulă executorie a biletelor la ordin nu conferă calitatea de cesionar şi posesor legal al cambiei, deoarece în cadrul procedurii de investire competenţa instanţei este limitată doar la verificarea titlului cu privire la respectarea cerinţelor legale care stabilesc condiţiile în care un asemenea titlu poate fi investit.
Ori câtă vreme apelanta nu a dovedit calitatea sa de creditor al debitoarei SC A. SRL, nedovedindu-se că biletele la ordin au fost girate în favoarea sa, biletele la ordin neconţinând semnătura girantului, numele său şi ştampila, instanţa de apel a apreciat că instanţa de executare i-a respins corect încuviinţarea executării silite.
Nemulţumită de această decizie B.C.R. SA, Agenţia Novaci, a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate.
În dezvoltarea criticilor, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., recurenta apreciază că Decizia recurată este dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 49 din Legea nr. 58/1934 privind cambia şi biletul la ordin, modificată prin Legea nr. 83/1994 în sensul că greşit nu a reţinut că dreptul de regres al băncii cesionare a fost conservat, refuzul de plată al biletelor la ordin fiind constatat prin actul executorului bancar care constituie act autentic.
De asemenea, instanţa de apel greşit a apreciat că investirea cu formulă executorie a respectivelor bilete la ordin şi dresarea protestului nu-i conferă calitatea de creditor al debitoarei SC A. SRL, iar debitorul cedat era decăzut din dreptul de a mai formula excepţii sau obiecţiuni, nefiind invocate la primul termen de înfăţişare.
În consecinţă, recurenta apreciază că raporturile cambiale au fost irevocabil stabilite în faza investirii cu formulă executorie iar instanţele nu mai aveau căderea a analiza titlurile executorii decât sub aspectul condiţiilor de formă, procedura încuviinţării executării silite fiind o procedură necontencioasă.
La termenul din 31 martie 2005 recurenta a făcut dovada că prin sentinţa comercială nr. 277 din 14 iulie 2004 a Tribunalului Gorj, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a deschis faţă de intimata debitoare SC A. SRL Urdari procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995 şi a solicitat suspendarea judecăţii, admisă de Curte în temeiul dispoziţiilor art. 42 din Legea nr. 64/1995 (conform numerotării textelor la acea dată) prin încheierea de la aceeaşi dată.
Ulterior, cauza a fost repusă pe rol în vederea verificării menţinerii condiţiilor ce au condus la suspendarea judecăţii, menţinându-se măsura dispusă prin încheierea din 14 decembrie 2006.
La 18 iunie 2007 cauza a fost repusă pe rol iar cursul judecăţii a fost reluat dovedindu-se de către B.C.R. SA Bucureşti că Agenţia Novaci a fost desfiinţată iar patrimoniul său şi activitatea au fost preluate de Sucursala Judeţeană Gorj, depunându-se acte în susţinerea celor afirmate.
De asemenea, Tribunalul Gorj a înaintat curţii copiile hotărârilor judecătoreşti din care rezultă că la 13 iulie 2005, prin sentinţa nr. 677 a Tribunalului Gorj (irevocabilă prin anularea recursului ca netimbrat) s-a deschis procedura falimentului faţă de SC A. SRL, că s-a numit lichidator judiciar, iar la cererea acestuia, prin sentinţa nr. 133 din 20 februarie 2006 a Tribunalului Gorj, irevocabilă prin Decizia nr. 1102 din 5 septembrie 2006 a Curţii de Apel Craiova, a fost antrenată răspunderea personală a administratorului social A.C.
Având în vedere că hotărârea recurată a fost pronunţată la 16 iunie 2004 că recursul de faţă a fost declarat la 2 august 2004, Curtea urmează să analizeze criticile invocate, conform dispoziţiilor art. 725 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., prin prisma căilor de atac şi competenţei soluţionării lor aşa cum ele erau reglementate la acea dată, ştiut fiind că dispoziţiile codului de procedură civilă au suferit modificări prin OUG 65/2004, Legea nr. 219/2005 şi Legea nr. 459/2006, ulterior promovării recursului, inclusiv dispoziţiile art. 3731 C. proc. civ.
Recursul este nefondat pentru considerentele următoare:
Deşi recurenta şi-a întemeiat criticile din recurs pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., curtea apreciază, în temeiul dispoziţiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., că ele pot fi încadrate numai în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ele vizând greşita aplicare şi interpretare a legii, critica de nelegalitate reglementată în art. 304 pct. 8 C. proc. civ., neregăsindu-se în argumentarea recursului.
Din actele dosarului rezultă că recurenta de faţă a solicitat executarea prin poprire a 26 bilete la ordin în valoare totală de 26.000.000.000 ROL emise la 22 aprilie 2004 de SC A. SRL în favoarea SC R. SRL care le-a cesionat băncii prin contractul de cesiune 76/2003.
Instanţa de apel, ca şi cea de fond, a reţinut că din cuprinsul respectivului contract nu rezultă că SC R. SRL ar fi cesionat băncii şi aceste 26 bilete la ordin emise la 22 aprilie 2003, ci alte 98 bilete la ordin emise la 14 aprilie 2003, situaţie corect reţinută în raport de conţinutul contractului de cesiune, cât şi de notificarea cesiunii debitorului cedat.
Noile apărări ale petentei făcute în dovedirea şi susţinerea calităţii sale de creditor al SC A. SRL întemeiate pe dispoziţiile art. 49 din Legea nr. 58/1934 şi ale Nomelor – cadru nr. 6/1994 ale B.N.R., nu au fost primite de instanţa de apel.
Critica recurentei privind neinvocarea apărărilor debitoarei până la primul termen de înfăţişare, aşa cum prevăd cele reglementate la pct. 331 din Normele – cadru nu pot fi primite de curte, întrucât la fond, potrivit art. 3731 C. proc. civ., aşa cum erau în vigoare la data soluţionării cererii, debitoarea nici nu a fost citată, cererea fiind înregistrată la 21 aprilie 2004 şi soluţionată la 23 aprilie 2004, aşa încât în cauză nici nu se punea problema decăderii debitorului din dreptul de a formula excepţii sau apărări, el nefiind prezent la fond şi nici în apel.
Ori în atare situaţie, recurenta nu poate imputa instanţei pronunţarea asupra petitului cu care a fost sesizată şi analizarea cererii în raport de probele dosarului, fiind în atributul şi competenţa judecătorului investit să aplice corect legea, chiar dacă partea împotriva căreia se formulează cererea nu se prezintă sau nu-şi face apărări.
De asemenea, recurenta susţine fără temei că instanţa de apel a făcut o aplicare şi interpretare greşită a dispoziţiilor art. 49 din Legea nr. 58/1934 referitoare la protestul de neplată al biletelor la ordin, deoarece protestul de neplată nu probează decât refuzul de plată din partea obligatului principal şi nicidecum posesia legitimă a respectivelor bilete la ordin de către recurentă.
Cum respectivele bilete la ordin nu au fost girate în favoarea recurentei, ele neavând completate rubricile respective în cuprinsul biletelor la ordin, astfel cum prevăd cele inserate în pct. 86 din Normele – cadru nr. 6/1994, iar recurenta nu a făcut nici dovada notificării cesiunii celor 26 de bilete la ordin, astfel cum prevăd dispoziţiile pct. 83 din aceleaşi Norme ea nu poate invoca cele stipulate în art. 49 din Legea nr. 58/1934, nedovedindu-şi, în speţă, calitatea de creditor al SC A SRL.
Existenţa formulei executorii pe respectivele bilete la ordin nu probează, aşa cum susţine recurenta, stabilirea irevocabilă a raporturilor cambiale cu debitoarea câtă vreme nu rezultă cine a solicitat şi când a solicitat investirea lor, aşa încât şi sub acest aspect criticile sunt nefondate.
În consecinţă, curtea apreciază recursul ca nefondat, motiv pentru care îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea B.C.R. SA, sucursala Judeţeană Gorj –Târgu Jiu (fostă Agenţia Novaci) împotriva sentinţei nr. 317 din 16 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1350/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 262/2008. Comercial → |
|---|
