ICCJ. Decizia nr. 98/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 98/2008
Dosar nr. 2508/2/2007
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC C.G. SRL Iaşi a acţionat în judecată pe pârâtele R.B., sucursala Iaşi şi A.V.A.S. Bucureşti pentru ca prin hotărârea judecătorească să se constate nulitatea absolută a contractului de credit nr. 235 din 18 octombrie 1994 şi a contractelor de garanţie imobiliară nr. 16765 din 21 septembrie 1994, contractul nr. 5471 din 17 noiembrie 1994 respectiv contractul de garanţie imobiliară nr. 12054 din 17 noiembrie 1994.
Prin sentinţa comercială nr. 138 din 26 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-au admis excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei R.B. SA, sucursala Iaşi şi a prescripţiei dreptului la acţiune şi pe cale de consecinţă s-au dispus următoarele:
- respingerea acţiunii reclamantei împotriva pârâtei R.B. SA, sucursala Iaşi, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă şi,
- respingerea acţiunii reclamantei împotriva pârâtei A.V.A.S. Bucureşti ca fiind prescris dreptul la acţiune.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că întrucât reclamanta a solicitat anularea unor contracte încheiate în anul 1994 ca fosta B.A., sucursala Iaşi, prin chemarea în judecată a R.B. SA, sucursala Iaşi nu se realizează identitatea între pârâta semnatară a contractelor şi pârâta chemată în judecată.
S-a mai reţinut de asemenea că termenul de prescripţie a acţiunilor îndreptate împotriva A.V.A.S., potrivit art. 49 alin. (1) din OUG nr. 51/1998 republicată, este de 6 luni de la data la care s-a cunoscut sau trebuia să se cunoască faptul său actual pe care se întemeiază acţiunea, dar nu mai mult de 12 luni de la data producerii faptului sau încheierii actului, dacă legea nu prevede un termen mai scurt.
Împotriva hotărârii de mai sus, reclamanta SC C.G. SRL Iaşi a declarat recurs invocând ca motive de nelegalitate ale hotărârii recurate prevederile art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., respectiv că:
- instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut;
- instanţa de fond nu a motivat hotărârea în fapt şi în drept şi nici nu a explicat de ce a înlăturat, respectiv nu a lut în considerare probele depuse la dosar de reclamantă;
- a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii şi a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia (cauza priveşte constatarea nulităţii absolute a unor contracte de credit) garanţii, iar instanţa a calificat-o pe parcurs „anularea" unor acte)
- instanţa de fond s-a limitat la examinarea aparentă a contractului de credit, fără să ia în examinare şi alte probe, cum ar fi raportul de expertiză criminalistică 127 din 3 aprilie 2006;
- hotărârea instanţei de fond este lipsită de temei legal, dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Recursul reclamantei este întemeiat.
În hotărârea pe care a pronunţat-o în primă instanţă la data de 26 iunie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei R.B. SA, sucursala Iaşi, faţă de care a respins acţiunea reclamantului ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă. A avut în vedere la soluţionarea acestui aspect al cauzei existenţa succesivă a cesiunilor de creanţă de la B.A. SA la R.B. SA, apoi la A.V.A.B. (în prezent A.V.A.S.).
Soluţionând aspectul referitor la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, prin hotărârea recurată curtea de apel s-a pronunţat greşit prin admiterea şi a acestei excepţii cu consecinţa respingerii ca prescrisă a acţiunii reclamantei.
Pornind de la temeiul juridic al acţiunii introductive de instanţă, constatarea nulităţii absolute a unor contracte, instanţa care a pronunţat hotărârea recurată trebuia să se raporteze la prevederile art. 2 din Decretul nr. 167/1958 şi să constate imprescriptibilitatea dreptului material la acţiune al reclamantei cu consecinţa respingerii acestei excepţii.
Cauza nu a fost examinată pe fond şi având în vedere prevederile art. 129 alin (4) şi (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii situaţiei de fapt şi prin aplicarea corectă a legii în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.
Se constată însă că la judecarea în fond a cauzei, instanţa s-a limitat a se pronunţa pe excepţii fără să stăruie în verificarea susţinerilor reclamantei şi a tuturor apărărilor acesteia inclusiv a expertizei depusă la dosar, fără să dispună completarea probatoriilor.
Pentru considerentele expuse, se va dispune admiterea recursului reclamantei urmând ca în baza dispoziţiilor statuate prin art. 315 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea recurată să fie reformată cu consecinţa soluţionării pe fond a cauzei de către aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC C.G. SRL Iaşi, împotriva sentinţei com. nr. 138 din 26 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care o casează.
Trimite cauza aceleiaşi instanţe de apel spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 96/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 99/2008. Comercial → |
|---|
