ICCJ. Decizia nr. 1381/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1381/2008
Dosar nr. 20552/3/2005
Şedinţa publică din 8 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1058 din 23 martie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis acţiunea promovată de reclamanta SC M. SRL Bucureşti în contradictor cu pârâta SC P.R. SRL Voluntari pe care, în consecinţă, a obligat-o să remedieze defecţiunile intervenite la autoturismul A. şi Q., proprietatea reclamantei, fiind respinsă ca inadmisibilă cererea privind acordarea daunelor cominatorii solicitate de reclamantă.
Instanţa de fond a stabilit pe baza probelor administrate, că prin contractul de vânzare – cumpărare pe care părţile l-au încheiat la 21 august 2003, reclamanta a dobândit de la pârâta vânzătoare un autoturism marca A., Q. pe care aceasta l-a garantat 24 de luni fără limită de kilometraj cu exceptarea reparaţiilor sau pieselor de schimb necesare în cazul în care defecţiunea nu rezultă dintr-un defect material sau de fabricaţie, ci ca o consecinţă a altor împrejurări.
Întrucât pârâta a refuzat repararea defecţiunilor după ce autoturismul a fost prezentat la revizie şi care potrivit expertizei se datorau unor reparaţii necorespunzătoare efectuate de pârâtă şi unor defecţiuni de fabricaţie iar nu unei exploatări defectuoase a autoturismului de către reclamantă, acţiunea a fost admisă sub acest aspect.
În temeiul art. 5803 C. proc. civ., s-a respins, ca inadmisibil, capătul de cerere privind acordarea daunelor cominatorii formulat de reclamantă.
În contra sentinţei a declarat apel pârâta SC P.R. SRL pentru netemeinicie.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 462 din 19 octombrie 2007, a respins apelul declarat de pârâtă, înlăturând criticile formulate cu privire la stabilirea situaţiei de fapt şi aprecierea probei cu expertiza tehnică, arătând că reclamanta a respectat dispoziţiile impuse de pârâtă în ce priveşte repararea şi aducerea autoturismului la revizie, dar după revizia din 9 noiembrie 2004, autoturismul s-a blocat iar pârâta a refuzat să-l repare pe motiv că defecţiunea s-ar datora altor cauze decât cele prevăzute de art. 3 lit. a) din contract, contrar concluziilor expertizei efectuate în cauză.
Prin aceeaşi decizie s-a respins şi cererea de aderare la apel promovată de reclamantă, ca tardiv formulată.
Pârâta SC P.R. SRL a declarat recurs împotriva deciziei menţionate solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii şi a primului capăt al cererii promovată de reclamantă.
Criticile formulate au fost încadrate de recurentă în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., acestea fiind:
- greşita interpretare de către instanţa de apel a prevederilor art. 969 C. civ., raportat la art. 3 alin. (2) din certificatul de garanţie, deoarece, conform celor consemnate în carnetul de service, a doua revizie tehnică a fost efectuată la 19 mai 2004 la un rulaj de 32.000 Km, cu 4.000 Km mai mult decât era prevăzut în contractul de service, situaţie în care se poate vorbi de o încălcare din partea intimatei a obligaţiilor asumate prin certificatul de garanţie;
- dispoziţiile art. 3 alin. (2) conferă dreptul societăţii recurente de a refuza orice pretenţii la garanţie în situaţia în care reclamanta nu a respectat condiţia de a prezenta autoturismul la revizia obligatorie.
Intimata SC M. SRL nu a depus întâmpinare la dosar.
Opinia Înaltei Curţi.
Criticile recurentei se rezumă la interpretarea prevederilor art. 3 alin. (2) din certificatul de garanţie şi pe cale de consecinţă greşita aplicare a prevederilor art. 969 C. civ.
Potrivit art. 3 alin. (2) din Certificatul de garanţie „Reviziile (Inspecţiile Service) sunt obligatorii în perioada de garanţie şi sunt conform carnet service. Neefectuarea inspecţiilor service conform Service Plan duce la refuzarea completă a pretenţiei de garanţie".
Redactarea acestui articol este clară şi neechivocă întrunirea condiţiei pe care o prevede fiind o problemă de probă, care excede controlului de legalitate instituit de art. 304 partea introductivă C. proc. civ.
Instanţele, făcând însă o interpretare sistematică a prevederilor pe care certificatul de garanţie le conţine, au constatat incidenţa în speţă a prevederilor art. 3 alin. (1) lit. a) în sensul că defecţiunile se datorează reparaţiilor necorespunzătoare ce au fost efectuate de persoane care fac parte din reţeaua A., după ce reclamanta a prezentat autoturismul la revizie conform planificării.
În atare situaţie, cum nu se poate reţine o nerespectare de către instanţa de apel a prevederilor art. 969 C. civ., a cărui greşită aplicare o invocă recurenta, Înalta Curte va respinge recursul declarat în raport de prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., ca nefondat, menţinând ca legală Decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC P.R. SRL Voluntari împotriva deciziei nr. 462 din 19 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1377/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1385/2008. Comercial → |
|---|
