ICCJ. Decizia nr. 14/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 14/2008
Dosar nr. 7247/1/2007
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 112 din 1 iunie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins acţiunea în anulare formulată de petenta C.N.A.D.N.R. SA împotriva sentinţei arbitrale nr. 191 din 9 iunie 2004 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de şi Industrie a României şi Municipiului Bucureşti, ca nefondată.
Instanţa de fond a reţinut raportat la motivul de anulare întemeiat pe dispoziţiile art. 364 lit. e) C. proc. civ. că, competenţa arbitrajului în soluţionarea litigiului a fost stabilită de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 1647 din 18 martie 2003. Cu privire la al doilea motiv, Curtea de Apel a reţinut că tribunalul arbitral s-a pronunţat întocmai cu cele solicitate astfel cum rezultă din dispozitivul hotărârii arbitrale, invocarea de către petentă a unui ordin care în opinia acesteia nu are legătură cu cauza nefiind de natură să atragă aplicarea dispoziţiilor art. 364 lit. g) C. proc. civ. Nici al treilea motiv al acţiunii în anulare nu a fost socotit întemeiat întrucât criticile petentei vizează fondul cauzei, interpretarea dispoziţiilor contractuale, iar dispozitivul hotărârii stabilind pentru intimată obligaţia de a plăti o sumă de bani certă poate fi adus la îndeplinire.
În contra sentinţei pronunţată de curtea de apel reclamanta C.N.A.D.N. SA, pârâta arbitrală a declarat recurs solicitând casarea acestei hotărâri, admiterea acţiunii în anulare, cu consecinţa anulării sentinţei arbitrale nr. 191 din 9 iunie 2004 şi pe fond respingerea acţiunii ca netemeinică şi nelegală.
Cu privire la recursul declarat, Înalta Curte constată că recurenta deşi indică motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., dezvoltarea în fapt cuprinde istoricul litigiului şi analiza şi critica hotărârii arbitrale, fără a formula în concret critici cu privire la nelegalitatea sentinţei nr. 112 din 1 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti.
Înalta Curte, constatând însă că recursul declarat priveşte o hotărâre care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, în baza artr.3041, va examina cauza sub toate aspectele de legalitate.
Din această perspectivă se reţin considerentele care urmează:
Cauza de faţă se află la al doilea ciclu procesual. În primul ciclu procesual acţiunea arbitrală formulată de pârâta arbitrală împotriva sentinţei nr. 191 din 9 iunie 2004 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României a fost admisă de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa nr. 159 din 5 octombrie 2005, hotărârea arbitrală anulată şi pe fond cererea arbitrală promovată de SC C. SA a fost respinsă ca neîntemeiată.
Urmare admiterii recursului promovat de reclamanta arbitrală, Înalta Curte, prin Decizia nr. 3678 din 20 mai 2006, a casat sentinţa curţii de apel nr. 159 din 5 octombrie 2005 şi, a trimis cauza aceleiaşi instanţe pentru soluţionarea acţiunii arbitrale în raport cu toate motivele de anulare invocate, constatând că prima instanţă a soluţionat pricina pe fond reţinând un motiv de anulare neinvocat de reclamantă şi care nu fusese pus în discuţia părţilor.
După casare, curtea de apel, cu respectarea art. 315 C. proc. civ., a făcut analiza motivelor de anulare pe care reclamanta le-a indicat în acţiunea în anulare şi anume art. 364 lit. a), f) şi h) concluzionând asupra netemeiniciei lor.
Verificând legalitatea hotărârii atacate, Înalta Curte constată că, în raport de prevederile art. 364 lit. a), f) şi h) prima instanţă în mod corect a reţinut că tribunalul arbitral a fost investit prin Decizia nr. 1674 din 18 martie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, că prin raportare la capetele de cererea arbitrală şi dispozitivul hotărârii arbitrale aceasta din urmă s-a pronunţat numai cu privire la ceea ce s-a cerut, că dispozitivul hotărârii arbitrale nu cuprinde dispoziţii care să nu poată fi aduse la îndeplinire, el conţinând obligaţia certă în sarcina pârâtei de plată a unei sume de bani.
Aşa fiind, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 3141 C. proc. civ., va respinge recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta C.N.D.N.R. SA Bucureşti împotriva sentinţei nr. 112 din 1 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1385/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1406/2008. Comercial → |
|---|
