ICCJ. Decizia nr. 155/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 155/2008
Dosar nr. 13688/54/2006
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Gorj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 132 din 5 iulie 2006, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei SC G.F. SRL Târgu-Jiu invocată de pârâta SC F. SRL Târgu-Jiu. Pe fond a respins acţiunea în obligaţie de a face formulată de reclamanta SC G.F. SRL cu sediul social în municipiul Târgu-Jiu judeţul Gorj în contradictoriu cu pârâţii SC F. SRL şi intervenienţii A.P. nr. 135 Târgu –Jiu şi SC D. SRL, toţi cu sediul social în municipiul Târgu-Jiu judeţul Gorj.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în principal, că excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei SC G.F. SRL este întemeiată, deoarece acţiunea în obligaţia de a face este o acţiune în realizarea dreptului şi pentru realizarea acesteia este obligatorie calitatea de proprietar a reclamantului.
Astfel, terenul pe care se află amplasat chioşcul, proprietatea pârâtei SC F. SRL, a cărei demolare se solicită de reclamantă, este în coproprietatea proprietarilor asociaţi în Asociaţia de proprietari nr. 135 Târgu-Jiu.
Pentru promovarea unei acţiuni în realizarea dreptului ce priveşte terenul în coproprietate este necesară manifestarea de voinţă în formularea acţiunii a tuturor coproprietarilor, care pot invoca dreptul de proprietate asupra terenului, ori prezenta acţiune este formulată numai de către reclamanta SC G.F. SRL, care deţine numai o cotă indiviză din terenul pe care se află chioşcul în litigiu. Lipsa calităţii procesuale active a reclamantei subzistă şi în situaţia în care terenul ar aparţine domeniului public.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin încheierea nr. 50 din 28 februarie 2007, a scos cauza de pe rol şi a înaintat-o spre soluţionare Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, având în vedere că prin încheierea nr. 810 din 21 februarie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a fost admisă cererea de strămutare formulată de SC G.F. SRL.
Prin Decizia civilă nr. 143 din 24 mai 2007 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, a fost admis apelul formulat de reclamanta SC G.F. SRL împotriva sentinţei civile nr. 132 din 5 iulie 2006 a Tribunalului Gorj, secţia comercială şi de contencios administrativ, desfiinţarea ei şi trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanţă Tribunalului Timiş.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de apel a stabilit că reclamanta apelantă are calitate procesuală activă, rezultând atât din exploatarea spaţiului său comercial cât şi din existenţa netăgăduită a unui titlu de proprietate asupra aceluiaşi spaţiu comercial. Acţiunea în obligaţie a face este într-adevăr una în realizarea dreptului, dar în prezenta cauză ea nu se referă la valorificarea dreptului de proprietate, ci la valorificarea unui dezmembrământ al acestuia şi anume a dreptului de folosinţă.
Întrucât prima instanţă a soluţionat cauza numai prin admiterea excepţiei vizând lipsa calităţii procesuale active a reclamantei, fără a intra în fondul cauzei, ca o consecinţă a admiterii apelului, urmare a desfiinţării hotărârii atacate s-a impus trimiterea cauzei spre rejudecare.
Împotriva deciziei civile nr. 143 din 24 mai 2007 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, a promovat recurs pârâta SC F. SRL, care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul că reclamanta a realizat un abuz de drept, în scop şicanator, chioşcul în litigiu fiind edificat în baza unei autorizaţii de construcţie, iar schimbarea folosinţei terenului trebuia făcută numai cu acordul tuturor coproprietarilor. S-a solicitat în temeiul art. 304 C. proc. civ., admiterea recursului în sensul respingerii apelului pârâtei ca nefondat.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, recursul declarat de pârâta SC F. SRL urmând a fi respins, ca nefondat, pentru următoarele considerente.
De asemenea, urmează a fi respinsă şi excepţia nulităţii recursului, ca nemotivat, ridicată de reclamanta SC G.F. SRL.
Motivarea recursului semnifică pe deoparte arătarea motivului de recurs, prin identificarea uneia din situaţiile expuse de prevederile art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea motivului invocat şi detalierea criticilor aduse hotărârii atacate.
Din verificarea cererii de recurs, apare neîndoios că pârâta SC F. SRL a motivat în fapt recursul, precizând că hotărârea atacată este nelegală, aspecte care pot fi circumscrise şi încadrate în drept conform dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., împrejurare care conduce la respingerea excepţiei invocate de pârâtă, vizând nulitatea recursului.
Corect, amplu documentat şi bine argumentat, instanţa de apel a stabilit că obiectul acţiunii este obligaţia de a face, concretizată în impunerea în sarcina pârâtei de a permite reclamantei deplina şi liniştita posesie ce rezultă din prerogativele dreptului său de folosinţă asupra spaţiului comercial pe care îl deţine în proprietate exclusivă, în condiţiile în care pârâta îl obstrucţionează prin construcţia provizorie.
Este unanim admis, că în procesul civil, calitatea de parte se dobândeşte prin exercitarea acţiunii, ceea ce semnifică aspectul că în măsura în care anumite condiţii sunt necesare pentru exerciţiul acţiunii, în aceiaşi măsură ele sunt şi condiţii pentru a fi parte în procesul civil. O condiţie pentru a fi parte în procesul civil este ca interesul să fie legitim, juridic, respectiv să fie în legătură cu pretenţia formulată, cu dreptul subiectiv civil afirmat sau cu situaţia juridică legală pentru a cărei realizare demersul în justiţie este obligatoriu.
Reclamanta a făcut pe deplin dovada că este titularul dreptului în raportul juridic dedus judecăţii, având calitate procesuală activă.
Pentru aceste raţiuni urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC F. SRL Târgu – Jiu împotriva deciziei nr. 143 din 24 mai 2007 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, nefiind îndeplinită nici o cerinţă prevăzută de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
În baza art. 274 C. proc. civ., urmează a obliga pârâta la plata sumei de 1785 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei SC G.F. SRL Târgu – Jiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia nulităţii recursului.
Respinge recursul declarat de pârâta SC F. SRL Târgu Jiu, împotriva deciziei nr. 143 din 24 mai 2007, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, ca nefondat.
Obligă pârâta la 1785 lei cheltuieli de judecată, în favoarea reclamantei SC G.F. SRL Târgu – Jiu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 24 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 152/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 156/2008. Comercial → |
|---|
