ICCJ. Decizia nr. 150/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 150/2008
Dosar nr. 15892/3/2006
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 5 mai 2006, reclamanta B.I.L. Nicosia, Cipru, a chemat în judecată pe pârâta SC D.M.P. SA solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să se dispună anularea hotărârii A.G.E.A. din 30 martie 2006, publicată în M. Of./18.04.2006.
În susţinerea cererii reclamanta a arătat că în data de 30 martie 2006 a avut loc A.G.E.A. pârâtei ocazie cu care a fost notată hotărârea care vizează vânzarea a două active situate în zona centrală a municipiului Bucureşti la preţuri de 250 respectiv 300 euro/mp, preţuri mult subevaluate şi achiziţionarea de active în limita a 500.000 euro, fără limită de preţ sau alte detalii referitoare la activele achiziţionate.
Hotărârea a fost adoptată cu încălcarea dispoziţiilor legii societăţilor comerciale privind dreptul de informare, precum şi dispoziţiile imperative ale art. 117 din Legea nr. 31/1990 referitoare la caracterul necesarmente explicit al convocatorului.
De asemenea se susţine că au fost încălcate şi dispoziţiile art. 241 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, referitoare la obligativitatea aprobării prealabile a actelor de dobândire/vânzare de active cu valoare mai mare de 20% din valoarea activelor imobilizate minus creanţele societăţii.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa nr. 7429 din 22 septembrie 2006 a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că la 30 martie 2006 s-a desfăşurat A.G.E.A. SC D.M.P. SA, la a doua convocare în prezenţa acţionarilor deţinând 50,79% din capitalul social adoptându-se hotărârea, prin care s-a stabilit (pct. 1) aprobarea vânzării din cadrul societăţii a activului situat în Bucureşti, sector 2, la un preţ minim de 300 euro/mp +T.V.A., forma cadru a contractului de vânzare - cumpărare, fiind mandatat consiliul de administraţie pentru desemnarea cumpărătorului şi negocierea preţului contractului, care urma să fie mai mare sau egal cu preţul minim aprobat, precizându-se persoana care va semna în faţa notarului contractul de vânzare - cumpărare, (pct. 2) aprobarea vânzării din cadrul societăţii a activului situat în Bucureşti, sector 2, forma cadru a contractului de vânzare - cumpărare, fiind de asemenea mandatat consiliul de administraţie pentru desemnarea cumpărătorului şi negocierea preţului contractului şi stabilită persoana care urma să semneze contractul, (pct. 3) aprobarea cumpărării de active la un preţ de maximum 500.000 euro, forma cadru a contractului de vânzare - cumpărare, fiind mandatat consiliul de administraţie să negocieze preţul contractului, care urma să fie mai mic sau egal cu preţul maxim aprobat.
A fost precizată persoana aleasă pentru o sumă în faţa notarului public contractul de vânzare - cumpărare şi să reprezinte societatea în faţa autorităţilor pentru îndeplinirea mandatului (pct. 4) a fost desemnată persoana care urma să reprezinte acţionarii societăţii cu drept de semnătură în faţa notarului, sau avocatului şi la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Bucureşti pentru înscrierea menţiunilor.
Reclamanta a criticat nelegalitatea hotărârii adoptate sub aspectul încălcării dispoziţiilor art. 117 din Legea nr. 31/1990 convocatorul fiind redactat într-o manieră echivocă.
Instanţa de fond a respins această motivare întrucât convocatorul are un caracter explicit.
Acţionarii au fost chemaţi să-şi exprime votul cu privire la aprobarea vânzării/cumpărării de active în condiţiile ce urmau a fi stabilite de aceştia în adunarea generală extraordinară. Aşadar, în cadrul adunării urmau a fi dezbătute şi aprobate detaliile legate de operaţiunile juridice menţionate.
O astfel de expunere a ordinii de zi este legală, legea impunând ca în convocare să fie explicită, în sensul de a nu fi inserate enunţări vagi, ambigue, însă nu cere relatarea unor informaţii detaliate asupra aspectelor ce urmează a fi dezbătute.
Convocatorul a fost publicat în Monitorul Oficial al României şi ziarul B. la data de 3 martie 2006, la adunare au participat la a doua convocare, din 30 martie 2006, au fost prezenţi acţionarii reprezentând 50,79% din capitalul social (la prima convocare din 29 martie 2006, nefiind întrunit cvorumul legal), măsurile fiind luate cu majoritate de voturi, fiind întocmită o notă justificativă privind vânzarea şi cumpărarea de active.
În aceste condiţii nu se poate susţine că dreptul la informare al acţionarilor a fost încălcat, aceştia având posibilitatea, o dată publicat convocatorul, să ia cunoştinţă de problemele supuse dezbaterii, să participe şi să-şi exprime voinţa faţă de punctele înscrise pe ordinea de zi. Totodată, raportat la respectarea prevederilor statutare (art. 15) cu privire la adoptarea deciziei, Tribunalul a concluzionat că nu a fost viviat consimţământul acţionarilor prezenţi.
Reclamanta şi-a întemeiat cea de-a doua critică pe dispoziţiile art. 241 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, precizând că au fost încălcate aceste prevederi legale imperative, referitoare la obligativitatea aprobării prealabile a actelor de dobândire/vânzare de active cu o valoare mai mare de 20% din totalul activelor imobilizate mai puţin creanţele.
Instanţa de fond a reţinut că legea impune aprobarea prealabilă a actelor menţionate de adunarea generală extraordinară. Or, tocmai în acest scop a fost convocată adunarea, pentru a se forma voinţa socială în vederea respectării normelor legale.
În cauză nu poate interveni sancţiunea nulităţii faţă de argumentul invocat de reclamantă în sensul că actele de înstrăinare nu există, întrucât acţionarii au fost convocaţi în vederea exprimării acordului cu privire la vânzarea - cumpărarea de active şi condiţiile de încheiere a acestor operaţiuni juridice.
Prin hotărârile adunării generale s-au stabilit activele ce urmau a fi vândute, preţul de vânzare, forma cadru a contractului de vânzare - cumpărare, fiind mandatat consiliul de administraţie pentru desemnarea cumpărătorului şi negocierea preţului, modalitate care este legală şi respectă dispoziţiile art. 241 din Legea nr. 297/2004.
Totodată instanţa de fond a arătat că întrucât clauzele contractelor ce urmau a fi perfectate implicau negocierea cu contractantul, adunarea generală a stabilit elementele esenţiale pentru formarea valabilă a actelor juridice de natură să exprime voinţa socială.
Inexistenţa unui raport de evaluare şi faptul că pragul minim aprobat ar fi sub preţul pieţei nu constituie motive de nulitate a hotărârii întrucât legea nu impune obligativitatea evaluării activelor scoase la vânzare.
În ceea ce priveşte susţinerea reclamantei că activele ce urmau a fi valorificate sunt revendicate în temeiul Legii nr. 10/2001 a fost respinsă de instanţa de fond întrucât în cauză nu s-a făcut această dovadă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamanta criticând hotărârea, motivat de faptul că instanţa de fond a încălcat principiul contradictorialităţii primind un set de acte după ce cauza a rămas în pronunţare la 15 septembrie 2006.
Pe fond reclamanta prin motivele de apel a reiterat motivele din acţiunea de fond arătând în esenţă că instanţa de fond a greşit când a reţinut că în cadrul A.G.E.A. SC D.M.P. SA din 30 martie 2006, nu a fost încălcat dreptul la informare al acţionarilor.
Apreciază că elementele fundamentale ale formării voinţei acţionarilor lipsesc când se face referire la identificarea activelor (suprafaţa şi preţul/mp).
Acţionarii au fost informaţi numai în cadrul şedinţei A.G.A. despre preţul propus pentru vânzare, preţ stabilit în mod arbitrar care nu are ca fundament nicio argumentaţie economică, preţul de piaţă al terenurilor din aceeaşi zonă fiind de 3-4 ori mai mare decât cel aprobat în A.G.A.
În ceea ce priveşte achiziţionarea activelor se consideră de către apelantă că actul pe care acţionarii l-au aprobat este inform şi nu conţine elementele fundamentale pentru constituirea acordului de voinţă: părţile, obiectul, preţul, delegându-se în mod nelegal, achiziţionarea de active în valoare de 560.000 euro, fără niciun element de identificare al acestora.
În final apelanta a arătat că instanţa de fond a greşit când a reţinut că hotărârea atacată respectă dispoziţiile art. 241 din Legea nr. 297/2004 referitor la obligativitatea aprobării prealabile a actelor de dobândire/vânzare de active cu valoare mai mare decât 20% din valoarea activelor imobilizate minus creanţele societăţii.
În acest sens s-a mai arătat că acţionarii trebuiau să aprobe actele de înstrăinare, cumpărare ale activelor respective.
Actele propuse spre aprobare nu conţin elementele fundamentale ale unui contract: preţul determinat sau determinabil (acţionarii trebuiau să fie informaţi cu privire la valoarea reală a activelor, rezultată dintr-o evaluare independentă), părţile contractului, iar pentru activele ce urmează a fi cumpărate chiar obiectul contractului.
Curtea de Apel Bucureşti prin Decizia nr. 138 din 9 martie 2007 a respins apelul ca nefondat, motivând că, în cauză nu s-a încălcat principiul contradictorialităţii atâta timp cât înscrisurile depuse la dosar, după rămânerea în pronunţare nu aveau nici o relevanţă faţă de soluţionarea dosarului.
Instanţa de fond nu a avut în vedere aceste înscrisuri, în motivarea soluţiei nefăcându-se referire la niciunul dintre înscrisurile în cauză.
De altfel, deşi s-a depus la dosar, după rămânerea în pronunţare, în raport de evaluare, instanţa a constatat, că inexistenţa unui raport de evaluare nu constituie motiv de nulitate a hotărârii, legea neimpunând obligativitatea evaluării activelor scoase la vânzare.
Faţă de aceste considerente, rezultă că instanţa de fond, în pronunţarea soluţiei, nu a ţinut cont decât de probele administrate cu respectarea principiului contradictorialităţii.
În ceea ce priveşte celelalte înscrisuri în cauză (certificate fiscale), de asemenea, s-a precizat că instanţa nu le-a avut în vedere la soluţionarea cauzei, motiv pentru care acest motiv de apel a fost respins ca nefondat, în cauză, nefiind îndeplinite condiţiile art. 297 C. proc. civ. pentru desfiinţarea sentinţei atacate.
În ceea ce priveşte al doilea motiv de apel, Curtea instanţa de control judiciar l-a înlăturat motivat că:
Instanţa de fond a reţinut, în mod corect, că nu au fost încălcate dispoziţiile art. 117 din Legea nr. 31/1990 atâta timp cât problemele supuse dezbaterii, astfel cum au fost menţionate în convocator, au un caracter explicit, clar şi neechivoc.
Termenul de „explicit" precizat în acest articol din lege, nu obliga la relatarea unor informaţii detaliate asupra aspectelor ce urmează a fi dezbătute.
Oricum, după publicarea în Monitorul Oficial şi în ziarul B. a convocatorului, la dispoziţia acţionarilor a fost pus un set de înscrisuri din care aceştia se puteau informa cu privire la detaliile privind vânzarea/cumpărarea de active.
Acest set de înscrisuri cuprindea inclusiv o notă justificativă privind vânzarea şi vânzarea de active şi a fost comunicat, la cerere, inclusiv apelantei - reclamante, aşa cum aceasta a recunoscut în interogatoriul aflat la dosar.
În aceste condiţii, nu se poate susţine că dreptul la informare al acţionarilor a fost încălcat, aceştia având posibilitatea, odată publicat convocatorul, să ia cunoştinţă de problemele supuse dezbaterii şi să-şi exprime voinţa în cunoştinţă de cauză faţă de punctele înscrise pe ordinea de zi.
Cu privire la al treilea motiv invocat de apelantă, şi acesta a fost respins întrucât nu au fost încălcate dispoziţiile art. 241 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, referitoare la obligativitate aprobării prealabile a actelor de dobândire/vânzare de active.
Textul de lege menţionat de apelantă impune aprobarea prealabilă a actelor menţionate de A.G.E.A.
Tocmai în acest scop a fost convocată A.G.E.A., pentru ca acţionarii să-şi exprime voinţa prin vot, în vederea respectării acestui articol din lege.
Prin hotărârea A.G.E.A. s-au stabilit activele ce urmau a fi vândute, preţul de vânzare, forma cadru a contractului de vânzare - cumpărare, fiind mandatat Consiliul de Administraţie pentru desemnarea cumpărătorului şi negocierea preţului.
În acelaşi sens A.G.E.A. a aprobat preţul maxim de cumpărare al activelor, forma cadru a contractului, mandatând Consiliul de Administraţie să negocieze preţul în limita stabilită de acţionari.
Împotriva soluţiei instanţei de apel, reclamanta a declarat recurs criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind încălcate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel se reiau motivele de apel cu aceleaşi argumente susţinând că s-a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 297 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, privind obligativitatea aprobării prealabile a actelor de dobândire/vânzare de active cu valoare mai mare decât 20% din valoarea activelor imobilizate minus creanţele societăţilor.
De asemenea se susţine că au fost încălcate şi aplicate greşit şi dispoziţiile art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 care impune menţionarea explicită a tuturor problemelor ce vor face obiectul dezbaterilor adunării.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 117 din Legea nr. 31/1990 stabileşte imperativ modul în care se face convocarea adunării generale începând cu persoanele ce pot face convocare, termenul de întrunire, modul de publicare şi convocare funcţie de felul acţiunilor în raport şi de actele constitutive, cât şi situaţia privind propunerile de modificare a actelor constitutive.
În speţă recurenta susţine că au fost încălcate dispoziţiile art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 convocatorul fiind redactat într-o manieră ocultă şi echivocă fiind omise furnizarea unor detalii cu privire la activele ce urmau a fi valorificate, preţul şi valoarea expertizată.
Din economia textului de lege rezultă că se impune ca în convocare să fie o menţionare explicită în sensul de a nu fi inserate enunţări ambigue, însă nu cere relatarea unor informaţii detaliate asupra aspectelor ce urmează a fi dezbătute.
În speţă convocarea s-a făcut cu respectarea întocmai a legii, urmând a fi înlăturate criticile privind încălcarea dreptului la informare al acţionarilor, aceştia având posibilitatea, o dată publicat convocatorul să ia cunoştinţă de problemele supuse dezbaterii.
Recurenta şi-a întemeiat cea de-a doua critică pe dispoziţiile art. 241 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital considerând că au fost încălcate prevederile referitoare la obligativitatea aprobării prealabile a actelor de dobândire/vânzare de active cu o valoare mai mare de 20% din totalul creanţelor, mai puţin creanţele.
Din economia textului precitat rezultă că legea impune aprobarea prealabilă a actelor menţionate de A.G.E.A. Or, aşa cum au reţinut şi instanţele anterioare, tocmai în acest scop a fost convocată adunarea, pentru a se forma voinţa socială în vederea respectării normelor legale.
În acest context nu poate interveni sancţiunea nulităţii faţă de aspectul ridicat de recurentă în sensul că actele de înstrăinare nu există, acţionarii fiind convocaţi în vederea exprimării acordului cu privire la vânzarea - cumpărarea de active şi condiţiile de încheiere a acestor operaţiuni juridice.
Raportat la considerentele de drept expuse Înalta Curte apreciază nefondate criticile formulate astfel că văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta B.I.L. Nicosia, Cipru, împotriva Deciziei nr. 138 din 9 martie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 148/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 165/2008. Comercial → |
|---|
