ICCJ. Decizia nr. 2216/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 2216/2008
Dosar nr. 25535/3/2004
Şedinţa publică de la 19 iunie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 171 din 19 ianuarie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a admis în parte acţiunea reclamantei A.V.A.S. Bucureşti, în contradictoriu cu A.S.A. din SC V. SA. S-au respins ca prescrise daunele interese reprezentând penalităţi aferente ratelor 5-8 şi dobânzilor aferente ratelor 6-8 din contractul de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 1047 din 16 noiembrie 1996 încheiat între părţi.
S-a dispus rezoluţiunea acestui contract şi a fost obligată pârâta să plătească reclamantei cu titlu de daune interese suma de 261.402.580 lei penalităţi aferente ratelor 9-15 calculate până la 21 iunie 2005 şi în continuare, până la 19 ianuarie 2006 şi la plata dobânzii legale aferente acestor rate de la scadenţa fiecăreia şi până la 19 ianuarie 2006.
Pentru a pronunţa această hotărâre tribunalul a reţinut că întrucât pârâta nu şi-a executat obligaţiile contractuale respectiv nu a achitat ratele scadente, conform dispoziţiilor art. 4 din contract, în baza art. 1020-1021 C. civ. urmează să se dispună rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare acţiuni.
Ca urmare a rezoluţiunii tribunalul a dispus obligarea pârâtei la restituirea acţiunilor ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare şi potrivit art. 21 alin. (11) din OG nr. 25/2002 la plata daunelor interese constituite din sumele reprezentând dobânzile şi penalităţile pentru ratele scadente şi neachitate până la data desfiinţării contractului, precum şi penalităţile datorate ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligaţii contractuale.
În ceea ce priveşte respingerea ca prescrise a daunelor interese reprezentând penalităţi aferente ratelor 5-8 şi dobânzi aferente ratelor 6-8 din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 1047 din 16 noiembrie 1996 încheiat între părţi, instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente: cererea de chemare în judecată a fost formulată la 15 iulie 2004, data poştei, în condiţiile în care ratele erau scadente astfel: rata nr. 5 la 20 august 1999; rata nr. 6 la 20 februarie 2000; rata nr. 7 la 20 august 2000 şi rata nr. 8 la 20 februarie 2001. Având în vedere aceste elemente, s-a constatat că la data introducerii cererii de chemare în judecată era împlinit termenul de prescripţie extinctivă pentru dobânzile aferente ratelor 6-8 şi a penalităţilor pentru ratele 5-8, aşa încât, sub acest aspect, cererea s-a respins.
În ceea ce priveşte daunele interese reprezentând dobânzile şi penalităţile aferente ratelor 9-15 datorate conform art. 4 lit. b) din contract au fost calculate de expertul contabil până la data de 21 iunie 2005 şi în continuare până la 19 ianuarie 2006.
Apelul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti a fost respins prin Decizia nr. 322 din 19 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Apelanta a criticat numai aspectul constatării ca prescrise a daunelor interese reprezentând penalităţi aferente ratelor 5-8 şi a dobânzilor aferente ratelor 6-8 din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 1047 din 16 noiembrie 1996 încheiat între părţi, arătând că, în mod greşit s-a apreciat momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie de 3 ani, acesta ar fi trebuit să fie apreciat de la data desfiinţării contractului, care a avut loc chiar prin prezenta hotărâre.
Instanţa de control judiciar, a respins criticile apreciind că prima instanţă a făcut o interpretare şi aplicare corectă a dispoziţiilor art. 7 din Decretul nr. 167/1958, atunci când a apreciat momentul când s-a născut dreptul la acţiune al apelantei-reclamante şi a început să curgă termenul de prescripţie extinctivă, moment care era prevăzut chiar în contract, respectiv în art. 4 alin. (5) (fila 18 dosar fond).
Este cert stabilit, chiar prin convenţia părţilor, scadenţa pentru fiecare rată ce urma a fi plătită de către cumpărător, acesta având a executa obligaţii succesive, pentru fiecare dintre ele curgând un termen distinct de prescripţie, momentul începerii curgerii acestui termen fiind dată scadenţei, respectiv când vânzătorul putea să ceară în justiţie obligarea la executarea obligaţiei, în caz de refuz din partea debitoarei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A.V.A.S. Bucureşti în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând în esenţă aplicarea greşită a prevederilor art. 21 din OG nr. 25/2002 modificată şi completată şi ale art. 12 din HG 489/2003 şi ale Decretului nr. 167/1958.
Recursul este neîntemeiat.
Din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că prin încheierea din 12 mai 2005 s-a admis excepţia prescripţiei dreptului reclamantei la acţiune cu privire la sumele solicitate cu titlu de daune interese reprezentând dobânzile aferente ratelor 6-8 şi penalităţile aferente ratelor 5-8, constatându-se că în raport cu data scadenţei ratelor acţiunea introdusă la 15 iulie 2004 a fost formulată după împlinirea termenului de prescripţie prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă.
Susţinerea recurentei privind stabilirea, greşită a momentului naşterii dreptului la acţiune nu poate fi reţinută întrucât modalitatea de plată şi scadenţă pentru fiecare rată ce trebuia achitată a fost prevăzută la art.4 din contract şi răspunderea pentru neîndeplinirea obligaţiei contractuale se stabileşte în raport cu aceste termene.
În această situaţie se constată că instanţele au aplicat corect dispoziţiile art. 7 din Decretul nr. 167/1958, momentul curgerii termenului de prescripţie fiind data scadenţei prevăzută în contract pentru fiecare rată care trebuia plătită de cumpărător.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să se respingă recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 322 din 19 iunie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 19 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1515/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2218/2008. Comercial → |
|---|
