ICCJ. Decizia nr. 1521/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1521/2008
Dosar nr. 1080/91/2006
Şedinţa publică din 7 mai 2008
Asupra cererii de recurs de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată că, prin Decizia nr. 88 din 11 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, s-a admis apelul reclamantei SC V.P. SA împotriva sentinţei civile nr. 16 din 6 martie 2007 a Tribunalului Vrancea, secţia comercială, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a fost admisă în parte acţiunea reclamantei, pârâta SC D. SRL fiind obligată la plat sumei de 108.744,165 lei actualizată cu indicele de inflaţie până la momentul plăţii efective şi la 5.138,80 cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta susţinând că Decizia pronunţata este netemeinică şi nelegală fiind dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. În sensul că din cuprinsul deciziei recurate nu rezultă motivele pe care se sprijină, instanţa interpretând greşit actul juridic dedus judecaţii a pronunţat o hotărâre nelegala.
Recurenta a susţinut că „instanţa de apel în mod superficial a tratat probele existente la dosar, iar motivarea invocata în sprijinul admiterii apelului nu este de natura sa retracteze hotărârea apelata pronunţata de Tribunalul Vrancea. Instanţa de apel în totala contradicţie cu adevărata situaţie de fapt şi de drept în mod sumar în considerente reţine că existenţa dovezilor de facturare a ambalajelor înlătura orice dubiu vis-a-vis de regimul juridic cu care acestea au circulat între cele două părţi. De asemenea, afirma în mod eronat „faptul ca în realitate ambalajele au circulat pe principiul vânzării - cumpărării excede, într-adevăr clauzelor contractuale convenite în sensul circulaţiei la schimb, dar aceasta realitate nu este de natura a nu produce efecte juridice, înţelegerea verbală ori tacită a părţilor, neconsemnată în vreun înscris probator având aceiaşi forţă obligatorie ca şi contractul perfectat în scris".
Recurenta a învederat instanţei de recurs ca prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 6022 din 06 noiembrie 2001 intimata în calitate de producător se obliga să producă şi să desfacă produsele prevăzute în contract (soiuri de vin) către SC D. SRL Focşani, precizându-se în anexa 2 la contract ca ambalajele sunt la schimb şi circula intre producător şi cumpărător prin avize de expediţie, punctajul acestora făcându-se lunar cu încheierea de procese verbale între parţi.
Recurenta, raportându-se la date din expertiza din cauză, cere instanţei supreme să ia act că prin cererea de chemare in judecata in motivele acesteia, pretenţiile reclamantei sunt legate in mod direct de contractul de vânzare-cumpărare 6022 din 06 noiembrie 2001 aceasta afirmând: „În fapt, în baza contractului de vânzare - cumpărare nr. 6022 din 06 noiembrie 2001 am livrat paratei vin îmbuteliat la sticla de 1 litru, aceasta având obligaţia de a aduce ambalaj la schimb pentru sticle şi navete.
Intimata a depus la 3 martie 2008 întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Deşi recurenta a depus la dosar la 5 mai 2008 precizări la recurs, Înalta Curte va analiza exclusiv motivele cu care a fost iniţial învestită, precizările fiind lovite de nulitate deoarece recurenta nu a respectat cerinţele imperative ale art. 3021 lit. c) coroborat cu art. 303 alin. C. proc. civ., motiv pentru care devin aplicabile dispoziţiile art. 3021 C. proc. civ. Potrivit acestora, pentru nerespectarea depunerii în termenul legal a menţiunilor privitoare la motivele pe care se întemeiază recursul urmează a se aplica sancţiunea nulităţii.
Analizând Decizia atacată, în raport de cele mai sus reţinute, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, deoarece, cu toate că recurenta invoca in motivarea recursului art. 304 pct. 7, 8 si 9 C. proc. civ., din cuprinsul motivării nestructurate, se poate constata ca niciuna din criticile formulate împotriva deciziei civile nr. 88/ A din 11 octombrie 2007, pronunţata de Curtea de Apel Galaţi, nu poate fi circumscrisă exact acestor motive.
Astfel, cu privire la motivul de recurs invocat de recurenta reclamantă şi prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., practic, prin afirmaţiile formulate, recurenta încearcă să denatureze realitatea cu privire la relaţiile comerciale, derulate cu intimata în perioada 2001 - 2003 şi să dea o alta calificare juridica unor operaţiuni comerciale, deşi din conţinutul materialului probator administrat în cauză rezultă fără dubii că instanţa de apel a stabilit corect situaţia de fapt şi a făcut o corectă aplicare a legii.
Astfel, corect a reţinut instanţa de apel, că prin contractul de vânzare cumpărare nr. 6022 din 06 noiembrie 2001 nu s-au mai reglementat relaţiile comerciale referitoare la ambalaje. Potrivit anexei nr. 2 la contract acestea trebuiau să circule între părţi numai prin avize de însoţire a mărfii, dar întrucât recurenta nu aducea ambalaje la schimb, aceasta a înţeles să cumpere ambalaje de la intimată.
Aceste ambalaje au fost facturate distinct de celelalte mărfuri care făceau obiectul contractului nr. 6022 din 06 noiembrie 2001.
Prin semnarea şi stampilarea facturilor de către recurenta, este evident că acestea nu au circulat prin avize de însoţire a mărfii şi că relaţiile comerciale cu privire la aceste produse s-au derulat în forma simplificată.
Faptul că recurenta a înţeles să cumpere ambalaje rezultă şi din chitanţa nr. 9819287 din 29 octombrie 2003, chitanţa nr. 9819286 din 28 octombrie 2003, din ordinul de plata nr. 111 din 05 februarie 2004 si din ordinul de plata nr. 177 din 20 februarie2004 din care rezulta fără echivoc ca s-a achitat contravaloarea unor ambalaje.
De asemenea, din procesul verbal de punctaj nr. 524 din 29 mai 2003 rezultă că în evidenţele contabile ale recurentei sunt evidenţiate facturile referitoare la ambalaje, fapt confirmat şi de către expertul contabil.
Ori în condiţiile în care chiar recurenta a înregistrat în contabilitatea sa contravaloarea ambalajelor cumpărate de la intimată afirmaţiile acesteia referitoare la faptul ca acestea au circulat în regim de schimb sunt nesusţinute sub aspect probatoriu şi nu pot fonda admiterea recursului potrivit motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Cu privire la menţiunea „retur ambalaje" existentă pe facturile emise de către recurenta pentru ambalajele cumpărate de către intimată nu poate produce efecte întrucât acestea au fost evidenţiate atât cantitativ cât şi «valoric» în cele două contabilităţi.
Dacă recurenta ar fi făcut dovada că în evidentele sale aceste ambalaje au fost evidenţiate numai din punct de vedere cantitativ, menţiunea „retur ambalaje" ar fi fost într-adevăr producătoare de efecte juridice.
Faptul că recurenta nu a făcut dovada ca facturile acceptate la plata, anexate cererii de chemare în judecată, au fost achitate precum şi evidenţierea sumei datorata intimatei, în contabilitatea acesteia sunt elemente edificatoare care demonstrează culpa acesteia în executarea obligaţiilor asumate şi, de asemenea, nu pot fonda admiterea recursului potrivit motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Referirile recurentei la temeinicia şi legalitatea hotărârii instanţei de fond nu pot fi primite întrucât la judecarea recursului se analizează Decizia pronunţată în apel.
Analizând Decizia atacată în raport de motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se observă lesne ca el a fost invocat în mod nefondat deoarece hotărârea cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei şi conţine suficiente elemente care fac posibil controlul hotărârii în căile de atac. De altfel, judecătorul nu trebuie să răspundă în mod separat fiecărui argument, fiecărei nuanţe date de părţi textelor pe care şi-au întemeiat acţiunea sau apărările.
Curtea găseşte nefondat motivul de recurs invocat de recurentă şi prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în condiţiile în care în cauza de faţă nu rezultă că instanţa de apel ar recurs la încălcarea unor texte de lege aplicabile spetei sau că a aplicat greşit dispoziţii legale, interpretându-le prea extins sau prea restrâns ori cu totul eronat. De altfel, această recurentă nici nu indică explicit care ar fi textele ce ar cădea sub incidenţa motivului de recurs arătat. Recursul, nefiind o cale de atac devolutivă, pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii, nu se poate limita la o simplă indicare formală a textelor, condiţia legală a dezvoltării implicând determinarea greşelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor pe care se întemeiază. Recurenta reclamantă circumscrie motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critici de netemeinicie şi nu de nelegalitate, ceea ce nu este permis în prezenta cale de atac.
Pentru aceste motive urmează a se respinge recursul declarat de pârâta SC D. SRL Focşani, împotriva deciziei nr. 88 din 11 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC D. SRL Focşani, împotriva deciziei nr. 88 din 11 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 7 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1517/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1525/2008. Comercial → |
|---|
