ICCJ. Decizia nr. 1529/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1529/2008
Dosar nr. 250/86/2005
Şedinţa publică din 7 mai 2008
Asupra cererii de recurs de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată că, prin acţiunea înregistrată la data de 28 septembrie 2005, modificată ulterior, reclamanta O.S., în contradictoriu cu pârâtele SC C.C. SRL Suceava şi O.C.L. a solicitat să se încuviinţeze retragerea reclamantei din SC C.C. SRL Suceava şi obligarea acestei societăţi la plata cotei părţi din patrimoniul social corespunzător contribuţiei sale la constituirea capitalului social al societăţii.
Prin sentinţa nr. 2613 din 6 iulie 2007, Tribunalul Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea promovată de reclamantă, aşa cum a fost modificată, şi în consecinţă, a încuviinţat retragerea reclamantei din societatea pârâtă; a dispus obligarea societăţii pârâte la plata sumei de 109.614 lei reprezentând 50 % din activul net al societăţii, corespunzător părţilor sociale avute de reclamantă în societate; a dispus obligarea aceleiaşi societăţi la plata sumei de 10.060 lei depuse de reclamantă în contul societăţii cu titlu de împrumut (conform chitanţelor seria Ba nr. 1071851 din 20 martie 2001 şi respectiv Ba nr. 1071852 din 20 martie 2001) precum şi obligarea pârâtelor la rambursare a cheltuielilor de judecată.
Prin aceeaşi sentinţă s-a stabilit că societatea pârâtă îşi va continua activitatea cu unic asociat în persoana pârâtei O.C.L. cu o cotă de participare de 100 % la capitalul social al societăţii aşa cum a fost evaluat prin expertiza contabilă.
Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă, ca fiind rămasă fără obiect, cererea reconvenţională formulată de pârâta O.C.L. care a solicitat să se dispună excluderea reclamantei din societatea pârâtă.
În motivarea soluţiei, în esenţă, s-a reţinut că prin actul constitutiv nr. 72/2000, a fost înfiinţată SC C.C. SRL Suceava, cu asociaţi reclamanta şi pârâta, fiecare cu o contribuţie egală la constituirea capitalului social şi cu o cotă egală la participarea la beneficii şi pierderi (50 %).
S-a mai reţinut că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 226 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, astfel încât instanţa a încuviinţat retragerea reclamantei din societatea pârâtă.
S-a mai reţinut că raportul de expertiză în construcţii întocmit în cauză a stabilit că valoarea de piaţă a imobilului din patrimoniul societăţii pârâte este de 66.310 Euro iar raportul de expertiză contabilă întocmit de expert S.A. (prin înlăturarea expertizei M.L. calificată drept superficială în evaluări şi cu lacune esenţiale în clarificarea obiectivelor) a stat la baza stabilirii şi acordării despăgubirilor cuvenite reclamantei ca urmare a retragerii din societatea pârâtă.
Împotriva acestei soluţii au declarat apel pârâtele.
Prin Decizia nr. 124 din 6 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Suceava au fost admise apelurile pârâtelor SC C.C. SRL Suceava şi O.C.L., a fost desfiinţată sentinţa nr. 2613 din 6 iulie 2007 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal (dosar nr. 250/86/2005) şi trimisă cauza pentru rejudecare la aceeaşi instanţă, în vederea ordonării expertizei contabile care să procedeze la evaluarea spaţiului comercial precum şi a verificării obiectivelor propuse de pârâte şi enumerate în partea introductivă a raportului de expertiză contabilă S.A.
Împotriva deciziei nr. 124 din 6 decembrie a Curţii de Apel Suceava, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta a declarat recurs solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate şi menţinerea sentinţei nr. 2613 din 6 iulie 2007 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca legală şi temeinică.
În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurenta a învederat pe lângă încălcarea art. 226 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 31/1990 şi împrejurarea că, prin soluţia pronunţată se tergiversează soluţionarea cauzei.
Recurenta a susţinut că nu se impune a efectuarea unei alte expertize, din moment ce, cea efectuată de expertul S.A. a răspuns la toate obiectivele propuse, atât de reclamantă, cât şi de pârâtă şi apoi, pentru că instanţa s-a pronunţat cu privire la obiecţiunile formulate. În plus, recurenta susţine că nu se putea reveni la nesfârşit pentru efectuarea unor expertize, până când una dintre ele ar fi fost favorabilă pârâtei recurente.
Împotriva aceleiaşi decizii au declarat recurs şi pârâtele SC C.C. SRL Suceava şi O.C.L. care au considerat că instanţa de apel a omis să se pronunţe cu privire la motivul de apel ce viza aprecierea greşită a instanţei de fond referitoare la cererea reconvenţională şi în legătură cu confuzia dintre obiectul cauzei dedus judecăţii şi obiectul cererii reconvenţionale (având în vedere soluţionarea acestei cereri de instanţa de fond în baza unei excepţii care nu a fost pusă în discuţia părţilor).
Pentru aceste argumente recurentele pârâte au invocat pe cale de excepţie necercetarea fondului cauzei şi au solicitat admiterea recursului casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, în temeiul dispoziţiilor art. 312 pct. 5 C. proc. civ., coroborat cu dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Analizând recursul reclamantei prin prisma criticilor formulate de către aceasta, urmează a-l admite pentru următoarele considerente:
Prin soluţia pronunţată, instanţe de apel a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 297 C. proc. civ. Instanţa de apel poate pronunţa o soluţie de desfiinţare cu trimitere spre rejudecare numai dacă prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă. Instanţa de control judiciar putea şi trebuia, conform art. 295 alin. (2) C. proc. civ., să încuviinţeze refacerea sau completarea probatoriilor administrate la prima instanţă, precum şi administrarea de probe noi, dacă consideră că sunt necesare pentru soluţionarea cauzei, şi nu să trimită cauza la prima instanţă pentru refacerea expertizei contabile.
Prin trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeaşi instanţă, în vederea ordonării expertizei contabile care să procedeze la evaluarea spaţiului comercial precum şi a verificării obiectivelor propuse de pârâte, instanţa de apel pe lângă faptul că încalcă norme de procedură, aduce atingere caracterului devolutiv al apelului şi înfrânge dispoziţiile art. 6 alin. (1) din C.E.D.O. privitor la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. (5) C. proc. civ., se va admite recursul declarat de reclamanta O.S. împotriva deciziei nr. 124 din 6 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, se va casa Decizia atacată şi se va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Cât priveşte recursul declarat de pârâtele SC C.C. SRL Suceava şi O.C.L. împotriva aceleiaşi decizii, acesta urmează a fi anulat, ca netimbrat, acest aspect primând faţă de cererea de acordare a unui termen pentru lipsă de apărare.
Deşi recurentele au fost legal citată pentru termenul de astăzi cu menţiunea de a depune o de taxă judiciară de timbru de 4 lei şi un timbru judiciar de 0,15 lei, acestea nu au înţeles să se conformeze dispoziţiilor instanţei. Se constată, astfel, că obligaţia ce le revenea recurentei, sub aspectul timbrajului, nu este satisfăcută.
Potrivit art. 20 din Legea nr. 146/1997:"
(1) Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.
(2) Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acţiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanţa va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.... …
(3) Neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii."
Potrivit art. 3 din OG nr. 32/1995 modificată prin Legea nr. 123/1997:"
(2) În cazul în care cererile prevăzute la alin. (1), indiferent dacă privesc fondul sau o cale de atac, au ca obiect o valoare mai mare de 1.000.000 lei vechi, se aplică timbre judiciare de 15.000 lei vechi, dacă valoarea este de peste 10.000.000 lei, se aplică timbre judiciare de 30.000 lei vechi, iar dacă valoarea este de peste 100.000.000 lei, se aplică timbre judiciare de 50.000 lei vechi"
Art. 9 din acelaşi act normativ, prevede că, pentru „cererile pentru care se datorează timbru judiciar, nu vor fi primite şi înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător. În cazul nerespectării dispoziţiilor prezentei ordonanţe, se va proceda conform prevederilor legale in vigoare referitoare la taxa de timbru."
Pentru considerentele de fapt şi de drept reţinute mai sus, se va anula, ca netimbrat, recursul declarat de pârâtele SC C.C. SRL Suceava şi O.C.L. împotriva aceleiaşi decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta O.S. împotriva deciziei nr. 124 din 6 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Anulează recursul declarat de pârâtele SC C.C. SRL Suceava şi O.C.L. împotriva aceleiaşi decizii, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 7 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1525/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1570/2008. Comercial → |
|---|
