ICCJ. Decizia nr. 1570/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia1570/2008
Dosar nr. 2154/2/2006
Şedinţa publică din 9 mai 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
La data de 6 aprilie 2005, reclamanta SC A. SA a adresat Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României o cerere arbitrală, formulată în contradictoriu cu pârâta SC R.I. SA, solicitând tribunalului arbitral să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.107.201 dolari S.U.A. reprezentând penalităţi contractuale datorate în baza pct. 2.4.13 din Convenţia încheiată de părţi la 13 septembrie 2004, coroborat cu art. 4 lit. f) şi g) din Contractul de cont E. încheiat la aceiaşi dată.
Tribunalul arbitral, prin sentinţa arbitrală nr. 276 din 27 octombrie 2005, a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată, reţinând în sinteză următoarele:
Prin convenţia încheiată de părţi la 13 septembrie 2004 au fost cesionate de către pârâta SC R. către reclamanta SC A. SA acţiunile deţinute de cedentă la SC C. SA Constanţa, respectiv un număr de 2.043,362 acţiuni.
Convenţia de cesiune, conţinea o clauză penală, care putea fi executată în condiţiile prevăzute în contractul de cont E. încheiat de părţile din contractul de cesiune şi B.C.R. SA, la aceeaşi dată (14 septembrie 2004).
Potrivit acestui contract, părţile au convenit ca contul E. să fie operat numai pe baza documentelor explicit enumerate, documente care trebuiau prezentate la bancă până la 14 martie 2005, ora 10,00, pentru ca transferul sumei să se efectueze în aceiaşi zi.
Prin art. 6 din contract, cesionara şi cedenta au autorizat expres şi irevocabil banca să deţină fondurile din Contul E. şi să elibereze fondurile din acest cont dacă şi numai dacă este satisfăcută (la libera sa apreciere) din punct de vedere al primirii documentelor indicate în clauza 4 din contract.
Cum banca a refuzat efectuarea transferului conform dreptului său de liberă apreciere, tribunalul arbitral apreciază că apare ca inutil a se cerceta existenţa eventualelor diferenţe între declaraţii şi garanţii pe de o parte şi situaţia reală a SC C. SA, pe de altă parte, pentru a vedea dacă sunt îndeplinite condiţiile în care clauza penală putea fi executată, şi aceasta deoarece este de necontestat lipsa tuturor documentelor pe baza cărora părţile au convenit că se va executa clauza penală precum şi poziţia pe care banca a adoptat-o şi care nu poate fi discutată în cadrul litigiului arbitral.
Împotriva hotărârii tribunalului arbitral, reclamanta SC A. SA a formulat, la data de 20 februarie 2006, acţiune în anulare solicitând anularea sentinţei arbitrale şi soluţionarea pe fond a cererii introductive precizate, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 1.107.000 dolari S.U.A. reprezentând penalităţi contractuale rezultând din convenţia din 13 septembrie 2005.
Motivele de anulare invocate de reclamantă au vizat ipotezele reglementate de art. 364 lit. f), i) şi g) C. proc. civ., respectiv pronunţarea tribunalului arbitral asupra unor lucruri care nu s-au cerut, încălcarea ordinii publice şi a dispoziţiilor imperative ale legii şi neindicare în drept a motivelor care au stat la baza sentinţei arbitrale.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 161 pronunţată la 4 octombrie 2006, a respins, ca nefondată, acţiunea în anulare formulată de reclamanta SC A. SA.
Examinând distinct fiecare din cele trei motive de anulare invocate, instanţa a apreciat că nu sunt îndeplinite ipotezele textelor de lege care reglementează expres şi limitativ condiţiile de desfiinţare a unei hotărâri arbitrale.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat, la data de 14 decembrie 2006, recurs în termen legal, solicitând modificarea în tot a sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond prin administrarea de probe.
Recurenta şi-a întemeiat criticile formulate pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., în dezvoltarea şi argumentarea cărora a susţinut, în esenţă, următoarele:
Instanţa de fond a pronunţat o hotărâre care nu cuprinde considerentele pe care se sprijină, sau cuprinde considerente contradictorii prin raportare la motivele de nulitate invocate art. 364 lit. f) raportat la lit. b) şi g) C. proc. civ. şi art. 364 lit. e);
- hotărârea instanţei de fond este lipsită integral de temei legal, în condiţiile în care nu a analizat în detaliu motivul fundamentat pe art. 364 lit. f) raportat la lit. b) şi g) C. proc. civ.; în acest sens instanţei arbitrale nu i s-a cerut să se pronunţe asupra contractului de cont E., respectiv asupra întrunirii condiţiilor de operare; instanţa arbitrală face o confuzie majoră între convenţia din 13 septembrie 2004 şi contractul de cont E. din aceiaşi dată, convenţia fiind cea care a stabilit existenţa obligaţiei de plată a penalităţii; apreciind că lipsesc toate documentele indicate în contractul de cont E., tribunalul s-a pronunţat asupra unui lucru care nu s-a cerut – [(art. 364 lit. f) C. proc. civ.)];
- pronunţându-se pe acest aspect tribunalul a pronunţat o hotărâre viciată conform art. 364 lit. b) întrucât interpretarea condiţiilor de operare a contractului de cont nu era de competenţa sa;
- referitor la motivul prevăzut de art. 364 lit. i) tribunalul arbitral a încălcat dreptul reclamantei la administrarea de probe utile concludente şi pertinente, şi respingând proba cu expertiză, cu motivarea că îşi însuşeşte convenţia părţilor cu privire la probe, fără să observe că această convenţie se referea la penalităţi în sumă de 1.000.000 dolari S.U.A. nu şi pentru restul sumei până la concurenţa celei solicitate;
- pe fondul cauzei, raportat la conţinutul convenţiei şi al contractului de cont E. sunt îndeplinite condiţiile răspunderii contractuale ale pârâtei, care şi-a încălcat obligaţia de garanţie prevăzute la art. 2 din convenţie în sensul că a făcut declaraţii care nu corespund realităţii situaţiei financiar contabile şi a litigiilor societăţii C., situaţie constatată prin procedura de due diligence.
Intimata SC R.I. SA a formulat la data de 19 martie 2007 întâmpinare la cererea de recurs, solicitând respingerea acesteia ca nefondată.
Potrivit intimatei motivarea primei instanţe nu cuprinde argumente contradictorii şi răspunde motivelor în anulare formulate, care s-au întemeiat exclusiv pe art. 364 lit. f), i) şi g) C. proc. civ., celelalte aspecte dezvoltate de recurentă referitoare la art. 364 lit. b) şi e) nefiind invocate în acţiunea în anulare.
Răspunzând criticilor recurentei, intimata conchide că în raport de convenţia părţilor asupra probelor şi de actele administrate, rezultă indubitabil că pretenţiile reclamantei sunt neîntemeiate, hotărârea arbitrală fiind argumentată faptic cât şi juridic.
Pe parcursul soluţionării recursului, la termenul din 8 iunie 2007, intimata a depus la dosar contractul de cesiune de drepturi litigioase încheiat la 26 februarie 2007 cu SC N.S. SRL cu următorul conţinut:" ....părţile semnatare convin cedarea de către SC R.I. SA către SC N.S. SRL a dreptului de creanţe în valoare de 1.000.000 dolari S.U.A., drept contestat direct sau indirect pe cale judiciară de SC A. SA, cesionara urmând să întreprindă toate demersurile pe care le va considera necesare în vederea păstrării şi fructificării dreptului litigios cedat", solicitând în temeiul acestui înscris introducerea în cauză a cesionarei.
În şedinţa publică din data de 8 februarie 2008, Curtea a dispus introducerea în cauză a cesionarei SC N.S. SRL alături de intimata pârâtă SC R.I. SA, având în vedere că potrivit contractului de cesiune încheiat între cele două părţi valoarea creanţei cedate este de 1.000.000 dolari S.U.A. reprezentând diferenţă de preţ neîncasată de la SC A. SA, iar, prezentul litigiu, conform cererii reclamantei vizează suma de 1.107.000 dolari S.U.A., în care este inclusă suma de 1.000.000 dolari S.U.A.
În acest sens, Curtea a apreciat că, faţă de particularităţile cauzei, se impune menţinerea în proces a celor două părţi din contractul de cesiune, ca, în raport de soluţia ce se va pronunţa să se stabilească relevanţa juridică a contractului de cesiune respectiv consecinţele pe care le produce cu referire la obiectul cauzei.
Examinând recursul, în contextul criticilor formulate, Curtea constată că motivele de nelegalitate invocate nu subzistă, pentru considerentele ce urmează:
Prealabil analizei motivelor de recurs, Curtea apreciază că se impun câteva precizări de natură să fundamenteze şi să expliciteze soluţia adoptată.
Obiectul prezentului recurs îl constituie sentinţa comercială nr. 161/2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în soluţionarea acţiunii în anulare a hotărârii arbitrale nr. 274/2005.
Acţiunea în anulare arbitrală prezintă o serie de particularităţi de regim juridic statuate de dispoziţiile cuprinse în Cartea a IV a „Despre arbitraj – Capitolul VIII".
În acest sens, desfiinţarea hotărârii arbitrale se poate face numai pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 364 C. proc. civ., motive care sunt intim legate de convenţia arbitrală şi au în vedere conformitatea hotărârii arbitrale cu convenţia arbitrală precum şi respectarea principiilor fundamentale ale procesului civil.
Mai trebuie subliniat că niciunul din cele nouă motive reglementate de dispoziţiile art. 364 C. proc. civ., nu vizează controlul legalităţii şi temeiniciei hotărârii arbitrale sub aspectul soluţionării fondului litigiului arbitral.
2. Respectând aceste caracteristici ale acţiunii în anulare arbitrale, curtea de apel, analizează, distinct, fiecare din cele trei motive de desfiinţare invocate, considerentele instanţei, chiar dacă, mai sintetice, sunt explicite, în deplină concordanţă cu soluţia adoptată.
Faptul că instanţa nu răspunde tuturor argumentelor reclamantei, subsumate fiecărui motiv, oprindu-se numai asupra aspectelor relevante pentru soluţionarea criticilor, nu echivalează cu o nemotivare, în sensul art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Revenind la motivele de anulare invocate, dezlegarea dată de instanţă, nu este susceptibilă de critică pentru lipsă de temei legal sau încălcare ori aplicare greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
Cu privire la motivul prevăzut de art. 364 lit. f), recurenta a invocat ipoteza de extra petita, în sensul că tribunalul arbitral s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, respectiv asupra întrunirii condiţiilor de operare a contractului de cont E.
Or, potrivit dispozitivului sentinţei arbitrale, tribunalul arbitral respinge ca neîntemeiată acţiunea reclamantei, prin urmare se pronunţa în limitele investirii prin acţiunea arbitrală.
Cu privire la contul E., referirile din considerentele sentinţei sunt consecinţa celor arătate de reclamantă în acţiune, care a invocat legătura dintre convenţie şi contractul de cont, caracterizându-l ca având caracter accesoriu convenţiei.
Distinct de acestea, tribunalul arbitral, în partea finală a considerentelor arată in terminis cu privire la contul E. că „poziţia pe care banca a adoptat-o nu poate fi discutată în cadrul litigiului".
Mai trebuie arătat că în dezvoltarea acestui motiv, recurenta se „raportează" şi la motivul prevăzut de art. 364 lit. b) şi g).
Or, motivele prevăzute de art. 364 lit. b) şi g) sunt motive de anulare distincte, desinestătătoare, şi nu pot fi invocate direct în recurs, pentru prima dată, astfel că ele nu vor fi examinate.
Motivul prevăzut de art. 364 lit. i) vizând încălcarea dreptului la apărare prin administrarea de probe utile, nu se confirmă.
Din cuprinsul convenţiei de cesiune dintre reclamantă şi pârâtă, rezultă că s-a încheiat şi o convenţie asupra probelor pe care tribunalul arbitral şi-a însuşit-o, fiind administrate în cauză proba cu înscrisuri.
Cu privire la probatoriile administrate tribunalul arbitral şi-a motivat punctul de vedere, referitor la pertinenţa lor, apreciind că relevantă în soluţionarea litigiului prezintă doar declaraţiile şi garanţiile oferite de cedentă, modalitatea de determinare a eventualelor diferenţe faţă de situaţia reală, aspecte pentru care părţile au încheiat o convenţie asupra probelor.
Celelalte aspecte din cuprinsul cererii de recurs, care se referă la fondul cauzei, sunt lipsite de relevanţă, în condiţiile în care, aşa cum s-a arătat în preambulul acestor considerente motivele acţiunii în anulare nu repun în discuţie judecata pe fondul cererii arbitrale.
Pentru raţiunile mai sus înfăţişate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SA TÂRGU MUREŞ împotriva sentinţei comerciale nr. 161 din 4 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1529/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1573/2008. Comercial → |
|---|
