ICCJ. Decizia nr. 1525/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1525/2008
Dosar nr. 273/100/2006
Şedinţa publică din 7 mai 2008
Asupra cererii de recurs de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată că, prin sentinţa civilă nr. 1722 din 04 iunie 2007 pronunţată de Tribunalul Maramureş, în dosarul nr. 273/100/2007, s-a respins acţiunea înregistrată de reclamantul D.V. în contradictoriu cu pârâtele SC R. SA şi SC F. SRL privind obligarea pârâtei de a vinde reclamantei suprafaţa de 277 mp. teren, aferentă construcţiei situate în Baia Mare, Piaţa Revolutiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că potrivit colii CF nr. 13.363 Baia Mare în baza procesului verbal de adjudecare la licitaţie nr. 2003 din 03 iunie 1996 şi a contractului de vânzare cumpărare încheiat între SC P. SA Baia Mare în calitate de vânzător şi pârâta SC F. SRL în calitate de cumpărător, s-a notat în coala funciară dreptul de proprietate al pârâtei SC F. SRL asupra construcţiei existente pe terenul identificat în CF 13.363 Baia Mare, în suprafaţă totală de 277 mp.
SC P. SA a fuzionat prin absorbţie cu societatea pârâtă SC R. SA. La data înstrăinării activului de către SC P. SA, terenul aferent era în proprietatea Statului Român, ulterior în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis în baza HG nr. 834/1998 aceasta dobândeşte dreptul de proprietate asupra terenului.
Potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2588 din 23 septembrie 1998 pârâta SC F. SRL vinde societăţii SC A. SRL o suprafaţă de 266,93 mp din construcţia sus-menţionată, suprafaţa totală a construcţiei existente în proprietatea SC F. SRL, potrivit raportului de expertiză efectuată de expert tehnic judiciar S.I., fiind de 318,24 mp.
Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3568 din 20 august 2003 SC A. SRL, în calitate vânzător a vândut parte din construcţie în suprafaţă de 266,93 mp A.F.D.V.
Astfel, în prezent A.F.D.V. este proprietară a unei părţi de 266,93 mp din construcţia în suprafaţă totală de 318,24 mp, iar pârâta SC F. SRL deţine suprafaţa utilă de 51,31 mp din construcţie la care se adaugă spaţiul de producţie şi terasă din faţa construcţiei, ambele construite potrivit susţinerilor din raportul de expertiză pe cheltuiala pârâtei SC F. SRL, aflate parţial pe terenul din litigiu.
Raportat la contractele succesive de vânzare cumpărare încheiate în prezenta cauză, reclamanta fiind în această situaţie un cumpărător subsecvent, între aceasta şi SC P. SA neexistând un raport juridic direct, instanţa a dispus respingerea acţiunii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A.F.D.V. solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii acţiunii.
Prin Decizia nr. 261 din 23 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Cluj apelul reclamantei a fost respins, instanţa de control judiciar apreciind că sentinţa atacată este temeinică şi legală.
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi solicitând modificarea în totalitate a deciziei civile nr. 261 din 23 noiembrie 2007, pronunţată în dosar nr. 2731100/2006 al Curţi de Apel Cluj şi rejudecând cauza, admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
În motivare reclamanta arată că prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat sub nr. 367 din 19 aprilie 1996 fosta societate de stat SC P. SC a procedat la înstrăinarea unor active clădiri către pârâta SC F. SA în baza HG nr. 331/1992, organizându-se în acest sens licitaţie publică. Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată urmat de încheierea unui act autentic de înstrăinare, SC F. SA vinde către SC A. SRL o parte însemnată din clădirea arătată mai sus, obligându-se prin acelaşi contract să cumpere de la SC P. SA terenul aferent construcţiei, înţelegere care nu se mai perfectează deoarece SC A. SRL intră în procedura falimentului, iar în cursul acestei proceduri, societatea prin lichidator, înstrăinează clădirea deţinută către reclamantă, încheindu-se în acest sens contractul autentic de vânzare-cumpărare nr. 3568 din 20 august 2003.
Ulterior, în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. 4156/1997 emis în baza HG nr. 834/1991 SC P. SA dobândeşte dreptul de proprietate asupra terenului, întabulându-şi acest drept în coala funciară, la data de 23 ianuarie 1998, ca atare recurenta apreciază că obligaţia legală de înstrăinare a terenului în litigiu s-a născut în sarcina SC P. SA. La data la care această societate a dobândit dreptul de proprietate asupra acestui teren, obligaţie care s-a transferat în patrimoniul pârâtei SC R. SA Întrucât dreptul legal de a cumpăra acelaşi teren s-a născut în favoarea pârâtei SC F. SRL la aceeaşi dată, recurenta arată că instanţele de fond şi de apel în mod greşit au apreciat că dreptul de cumpărare a terenului nu poate fi reţinut în favoarea reclamantului pe motiv că acesta nu este cumpărătorul iniţial al activului înstrăinat de SC P. SA, interpretând în mod rigid dispoziţiile legale incidente.
Recurenta a susţinut încălcarea dispoziţiilor art. 111 din HG nr. 577/2002 şi raportat la dispoziţiile actului nonnativ mai sus indicat recurenta a apreciat că, atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au dat o interpretare greşită dispoziţiilor actelor normative indicate, care reglementează faptul că şi terenul aferent activelor, a cărui situaţie juridică se clarifică după vânzarea activelor, va fi vândut cumpărătorului acestor active prin negociere directă, pronunţând soluţii nelegale în cauză.
Împotriva deciziei Curţii de Apel Cluj a declarat recurs şi pârâta SC F. SRL Baia Mare fiind nemulţumită de neacordarea de către instanţa de apel a cheltuielilor de judecată, deşi acestea au fost solicitate şi dovedite.
Analizând recursul pârâtei prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat deoarece această recurentă, intimată în faţa instanţei de apel, nici nu a solicitat instanţei de control judiciar acordarea cheltuielilor de judecată, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la 16 noiembrie 2007 şi nici nu le-a dovedit, înscrisurile de la dosarul de apel fiind simple copii xerox ale chitanţei privitoare la onorariu şi împuternicirii avocaţiale.
Analizând recursul reclamantei prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte apreciază că şi acesta este nefondat pentru următoarele motive.
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., are în vedere situaţia în care instanţa recurge la texte de lege aplicabile speţei dar pe care le încalcă, în litera sau în spiritul lor, sau le aplică greşit, în sensul că interpretarea pe care le-o dă este prea extinsă ori prea restransă ori cu totul eronată.
În cauză, instanţa de control face o corectă interpretare şi aplicarea a legii la situaţia de fapt pe deplin stabilită.
Astfel, se reţine în mod corect că, în speţa de faţă, s-au încheiat mai multe contracte de vânzare-cumpărare succesive, fiind evident că între reclamantă şi pârâtă nu există nici un raport juridic, şi nici între reclamantă şi SC P. SA. De altfel, la data de 19 aprilie 1996 când SC P. SA a înstrăinat activele-clădiri către pârâta SC F. SA, aceasta nu era proprietară asupra terenului în litigiu, SC P. SA a dobândit dreptul de proprietate în baza certificatului de atestare nr. 4156/1997, întabulându-şi şi dreptul de proprietate în C.F. la data de 23 ianuarie 1998.
În consecinţă, instanţa de control judiciar apreciază în mod corect că terenul în litigiu, nefiind în patrimoniul SC P. SA la data încheierii actului de vânzare-cumpărare, raportat la actele juridice subsecvente acestuia, şi neexistând nici un raport juridic direct între reclamantă şi pârâte, sentinţa pronunţată de prima instanţă este legală şi temeinică, în cauză nefiind aplicabile dispoziţiile art. 111 din HG nr. 577/2002.
Pentru considerentele reţinute, conform art. 312 C. proc. civ., se vor respinge recursurile declarate de reclamanta A.F.D.V. şi de pârâta SC F. SRL Baia Mare împotriva deciziei nr. 261 din 23 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanta A.F.D.V. şi de pârâta SC F. SRL Baia Mare împotriva deciziei nr. 261 din 23 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 7 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1521/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1529/2008. Comercial → |
|---|
