ICCJ. Decizia nr. 1574/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1574/2008
Dosar nr. 2722/3/2006
Şedinţa publică din 9 mai 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 17 ianuarie 2006, reclamanta A.V.A.S. a solicitat obligarea pârâtei A.S.D.M. P.A.S. Vatra Dornei la plata sumei de 131.413,85 lei daune interese reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere pentru neachitarea în termenul prevăzut în contract a ratelor reprezentând preţul acţiunilor înstrăinate de reclamantă, la dividende şi daune interese reprezentând valoarea prejudiciilor aduse de pârâtă, altele decât cele prevăzute anterior.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa civilă nr. 2977 din 5 martie 2007, a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat pe pârâtă la 131.413,85 lei cu titlu de daune interese şi la 1.000 lei cheltuieli de judecată.
S-a reţinut în considerentele hotărârii că pârâta datorează numai suma de 131.413,85 lei cu titlu de daune interese, din care suma de 24.131,50 lei reprezintă dobânzi aferente ratelor 9 – 12 şi 107.282,35 lei penalităţi de întârziere aferente ratelor nr. 8 – 12, calculate până la data de 24 octombrie 2005.
Referitor la cererea de acordare a dividendelor instanţa a apreciat că reclamanta nu a dovedit acest capăt de cerere.
În ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata daunelor interese, altele decât cele reprezentând dobânzi şi penalităţi s-a reţinut că diminuarea activului net a avut loc ca urmare a derulării procedurii de lichidare, pentru acoperirea datoriilor societăţii.
Întrucât nu s-a putut stabili că pârâta este culpabilă de intrarea în faliment a societăţii privatizate, nu există legătură de cauzalitate între diminuarea activului net contabil şi scăderea valorii contabile a acţiunilor şi prejudiciul invocat de reclamantă, condiţii care trebuie să fie îndeplinite pentru aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 21 alin. (11) din OG nr. 25/2002.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond a fost respins prin Decizia comercială nr. 337 din 26 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
A.V.A.S. cu sediul în Bucureşti a declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate, admiterea apelului formulat de A.V.A.S., schimbarea în parte a sentinţei instanţei de fond, în sensul obligării pârâtei şi la plata celorlalte daune interese în cuantum de 1.174.837,9 lei determinate prin expertiza contabilă efectuată în cauză, cu cheltuieli de judecată.
A susţinut recurenta că Decizia instanţei de apel a fost pronunţată cu încălcarea art. 21 alin. (2) din OG nr. 25/2002 întrucât daunele interese prevăzute de aceste dispoziţii legale sunt determinate de expert şi sunt datorate de intimată în baza acestei legi speciale, fără a se mai impune ca reclamanta să dovedească îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile contractuale.
S-a invocat faptul că în raport de obiectul acţiunii constând în acordarea de daune interese ca urmare a rezoluţiunii contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 77/1995 culpa debitorului (intimatei) este prezumată.
Recursul reclamantei nu este fondat.
Criticile recurentei întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se referă la faptul că instanţa de apel a încălcat şi aplicat greşit legea, respectiv art. 21 alin. (2) din OG nr. 25/2002, care constituie temeiul de drept al cererii prin care a solicitat daunele interese în cuantum de 1.174.873,9 lei.
Prin art. 21 alin. (11) lit. a), b) şi c) din OG nr. 25/2002 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 506/2002 s-au stabilit daunele interese datorate de cumpărător în cazul desfiinţării contractului, respectiv dobânzi, penalităţi şi dividende încasate în perioada de valabilitate a contractului.
Alin. (2) şi (3) ale aceluiaşi articol, au prevăzut că pentru alte prejudicii cauzate de cumpărător se pot pretinde daune interese, iar determinarea întinderii prejudiciilor sau a daunelor interese se va face pe baza unei expertize economico-financiare întocmită de persoane abilitate prin lege pentru astfel de operaţiuni, desemnate de instanţa judecătorească.
În speţă, prin desfiinţarea contractului la cererea recurentei-reclamante, aceasta a redobândit acţiunile care au format obiectul convenţiei, fiind îndreptăţită să reţină sumele achitate de pârâtă cu titlu de preţ până la momentul notificării rezoluţiunii.
Daunele interese prevăzute de art. 21 alin. (2) din OG nr. 25/2002 nu se pot acorda automat doar prin stabilirea cuantumului acestora, aşa cum a susţinut recurenta.
Nu este suficient numai determinarea prejudiciului cauzat, deoarece reclamanta trebuia să facă dovada faptei ilicite care a cauzat prejudiciu şi legătura de cauzalitate între aceasta şi prejudiciu, respectiv a condiţiilor răspunderii civile.
Din probele administrate a rezultat că diminuarea activului a avut loc ca urmare a deschiderii procedurii de faliment împotriva societăţii privatizate şi în cadrul căreia activele societăţii au fost înstrăinate şi nu s-a dovedit că pârâta este în culpă pentru intrarea în faliment a societăţii.
Această situaţie de fapt este reţinută şi în concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză.
Pe de altă parte, recurenta nu a dovedit că intimata ar fi participat la adunările generale ale acţionarilor şi şi-ar fi exprimat un vot favorabil anumitor operaţiuni prin care s-ar fi urmărit fraudarea intereselor recurentei.
Aşa fiind, dispoziţiile art. 21 alin. (2) din OG nr. 25/22002 astfel cum au fost modificate, au fost interpretate şi aplicate în mod corect de ambele instanţe, deoarece daunele interese pretinse de recurentă în temeiul acestor dispoziţii legale sunt datorate numai în măsura în care s-a dovedit îndeplinirea tuturor condiţiilor răspunderii civile.
Faţă de cele reţinute, potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. BUCUREŞTI împotriva deciziei comerciale nr. 337 din 26 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1573/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1576/2008. Comercial → |
|---|
