ICCJ. Decizia nr. 157/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 157/2008
Dosar nr. 5498/36/2006
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Constanţa, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 3956 din 23 iunie 2006, a admis acţiunea principală formulată de reclamanta SC T.H.R.M.N. SA cu sediul social în Eforie Nord judeţul Constanţa în contradictoriu cu pârâtele SC G.P. SRL cu sediul social în Iaşi judeţul Iaşi şi SC F.C. SRL cu sediul social în Dej judeţul Cluj, în sensul că a constatat rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 529 din 18 martie 2004 la B.N.P. B.D., dispunând şi evacuarea pârâtelor din Hotelul M. din Eforie Nord.
De asemenea, a fost respinsă cererea reconvenţională formulată de pârâta-reconvenientă SC G.P. SRL ca nefondată. Pârâtele au fost obligate la plata către reclamantă a sumei de 12,20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Instanţa de fond a reţinut că cele două pârâte au încheiat, la data de 27 ianuarie 2004, contractul de consorţiu nr. 167, în vederea dobândirii calităţii de coproprietar al hotelului M., prin participarea la licitaţia organizată de SC E. SA la data de 28 ianuarie 2004. Cele două societăţi au adjudecat la licitaţie imobilul, au semnat la data de 18 martie 2004 contractul de vânzare-cumpărare, au plătit 50 % din preţul convenit, stabilind că diferenţa de 219.500 dolari S.U.A. plus TVA să fie achitată de pârâte până la data de 30 august 2004, preţ la care se adaugă o dobândă de 4 % pe an, sub sancţiunea rezoluţiunii de plin drept a contractului.
Apărările pârâtelor în sensul înlăturării pactului comisoriu şi constatării divizibilităţii plăţii restului de preţ, nu au fost primite.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 592 din 18 martie 2004 părţile au prevăzut un pact comisoriu de ultim grad, care înlătură în totalitate intervenţia instanţei. Referitor la divizibilitatea plăţii invocate de pârâta SC G.P. SA, s-a remarcat că solidaritatea este regula în materie comercială şi numai o clauză care să prevadă expres divizibilitatea obligaţiei poate înlătura această solidaritate.
S-a constatat că pârâtele nu au achitat integral preţul la care s-au obligat prin contract, neexecutare care atrage rezoluţiunea deplin drept a contractului, conform voinţei părţilor, ca urmare a acestei rezoluţiuni şi a desfiinţării actului cu efect retroactiv, s-a impus repunerea părţilor în situaţia anterioară, pârâtele fiind obligate să predea reclamantei imobilul deţinut fără titlu.
Cererea reconvenţională a pârâtei SC G.P. SRL, prin care a solicitat să se constate nulitatea clauzei penale pentru clauză imorală, a fost respinsă ca nefondată.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 124/ COM din 25 mai 2007, a admis apelul privind pe apelanta SC G.P. SRL Iaşi împotriva sentinţei civile nr. 3956 din 23 iunie 2006 a Tribunalului Constanţa, secţia comercială, a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că a respins acţiunea reclamantei SC M.N. SA formulată împotriva SC G.P. SRL Iaşi şi a menţinut restul dispoziţiilor hotărârii atacate.
De asemenea, a fost obligată intimata SC M.N. SA la plata sumei de 8.930 Ron cheltuieli de judecată către apelantă.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de apel a stabilit că răsturnarea prezumţiei de solidaritate se poate face cu orice mijloc de probă prevăzut de art. 46 C. com., iar potrivit art. 970 alin. (1) C. civ., convenţiile trebuie executate cu bună credinţă. Mai mult, art. 943 C. civ., reglementează şi situaţia că atunci când este îndoială, convenţia se interpretează în favoarea celui ce se obligă.
Din aplicarea art. 42 C. com., teza finală se constată că apelanta a făcut dovada stipulaţiei contrare.
Dacă părţile nu ar fi înţeles a înlătura solidaritatea s-ar fi prevăzut simplu în contractul de vânzare-cumpărare că „preţul va fi plătit de cele două societăţi cumpărătoare până la 31 august 2004 şi nu „în cote egale", înlăturarea solidarităţii obligaţionale pasive fiind astfel înlăturată expres prin stipulaţia contrară, prin voinţa părţilor. Astfel, a fost înlăturată solidaritatea pasivă, reclamanta îndeplinind obligaţia de plată de 50 % din preţ, prevăzută contractual şi obligaţia de plată a preţului a devenit divizibilă.
În ce priveşte critica adusă prin al doilea motiv de apel, în referire la greşita respingere a cererii reconvenţionale, prin care se solicită constatarea nulităţii clauzei penale, a fost găsită nefondată, deoarece partea şi-a dat consimţământul pentru semnarea acesteia, în deplină cunoştinţă de cauză, ca fiind cunoscută încă din caietul de sarcini, care a stat la baza organizării licitaţiei.
Împotriva deciziei civile nr. 124/ COM din 25 mai 2007 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială de contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs reclamanta SC M.N. SA Eforie Nord, care în temeiul art. 304 pct. 7 şi 9 raportat la art. 312 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului şi modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul respingerii apelului declarat de SC G.P. SRL Iaşi.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat că hotărârea criticată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, prin aceea că obligaţia de plată a preţului nu este divizibilă sub aspectul rezoluţiunii iar modalitatea de desfiinţare a contractului de vânzare-cumpărare este una singură şi efectuează ambele cumpărătoare în situaţia în care SC M.N. nu încasează preţul.
Motivele pe care se sprijină hotărârea sunt contradictorii, împrejurare care rezultă din faptul că instanţa a apreciat că obligaţia de plată este divizibilă, în condiţiile în care, în contract s-a prevăzut expres că cele două societăţi au cumpărat în indiviziune.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul reclamantei, pentru următoarele considerente.
Din verificarea documentaţiei existente la dosar, rezultă fără putere de tăgadă, că între reclamanta SC E. SA în calitatea de vânzătoare şi pârâtele SC G.P. SRL Iaşi şi SC F.C. SRL Dej, în calitatea de cumpărătoare, a fost autentificat sub nr. 592 din 18 martie 2004 la Biroul Notarului Public B.D.D. din Constanţa contractul de vânzare-cumpărare privind activul Hotel M. situat în localitatea Eforie Nord judeţul Constanţa.
Preţul vânzării, stabilit conform procesului verbal de licitaţie din data de 28 ianuarie 2004 a fost de 439.000 dolari S.U.A., preţ care nu include TVA, echivalentul a 14.293.410.000 lei, ce urma a fi achitat în cote egale de către societăţile cumpărătoare. Cumpărătoarele au plătit 50 % din preţ, înaintea autentificării contractului, urmând ca restul de 50 % din preţ să fie achitat până la data de 31 august 2004.
Este adevărat că activul Hotel M. a fost cumpărat de pârâte în cote egale şi în indiviziune, cu respectarea condiţiilor stipulate în caietul de sarcini şi procesului verbal de licitaţie.
Pârâta SC G.P. SRL Iaşi şi-a îndeplinit obligaţiile asumate contractual, prin plata cotei de preţ de 50 % din valoarea activului, nefiind ţinută de plata integrală a preţului vânzării. Aşa cum s-a invocat constant, în toate fazele procesuale, dobândirea proprietăţii în indiviziune, nu face ca obligaţia de plată să fie una indivizibilă, ci una contră, aşa cum s-a dovedit, manifestarea de voinţă liber consimţită a fost aceea ca societăţile cumpărătoare a imobilului să achite preţul în cote egale.
În acest context nu s-a dorit şi părţile nu şi-au manifestat voinţa de a crea o solidaritate pasivă faţă de creditor.
Este adevărat că, din perspectiva dispoziţiilor art. 42 C. com., solidaritatea fiind de natura însăşi a obligaţiei comerciale nu trebuie stipulată expres în convenţie, deoarece ea se prezumă. Această prezumţie de solidaritate are însă un contract relativ, iuris tantum, putând fi răsturnată printr-o stipulaţie contrară.
De remarcat este şi aspectul că, anterior perfectării contractului de vânzare descris anterior, pârâtele SC G.P. SRL Iaşi şi SC F.C. SRL Dej au încheiat contractul de consorţiu nr. 167 din 27 ianuarie 2004, precizând la art. 6, intitulat „obligaţiile părţilor contractante", că ele vor participa în cote egale la plata preţului imobilului ce se va achiziţiona în baza licitaţiei.
În speţă, pârâta SC G.P. a făcut dovada înlăturării solidarităţii obligaţiei de plată integrală a preţului activului, astfel că instanţa de apel, a stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părţi, cu întinderea drepturilor şi obligaţiilor contractuale.
Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC M.N. SA (fostă SC E. SA) – Eforie Nord împotriva deciziei nr. 124/ COM din 25 mai 2007 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială de contencios administrativ şi fiscal, nefiind îndeplinită nici o cerinţă prevăzută de art. 304 C. proc. civ.
În baza art. 274 C. proc. civ., urmează a obliga reclamanta la plata sumei de 8.925 lei cu titlu de cheltuieli de judecată între pârâta SC G.P. SRL Iaşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC M.N. SA (fostă SC E. SA) – Eforie Nord, împotriva deciziei nr. 124/ COM din 25 mai 2007, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă reclamanta la 8.925 lei cheltuieli de judecată către pârâta SC G.P. SRL Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 24 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 156/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 159/2008. Comercial → |
|---|
