ICCJ. Decizia nr. 1556/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1556/2008
Dosar nr. 1610/104/2007
Şedinţa publică din 8 mai 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată, la data de 15 decembrie 2005, reclamanta M.L. a chemat în judecată pe pârâta SC F.I.S.E.E.S. SA solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să fie obligată să-i vândă imobilul situat în Slatina, care este locuinţă de serviciu deţinută în baza contractului de închiriere împreună cu cota indiviză de teren aferent, la preţul stabilit prin raportul de evaluare întocmit la 15 decembrie 2005.
În susţinerea cererii s-a arătat că este angajata pârâtei din anul 1990, iar în cvartalul în care se află apartamentul, blocul a fost construit din fonduri proprii ale SC E. SA şi dat în funcţiune în anul 1996.
S-a mai susţinut că potrivit art. 4 alin. (1) din OUG nr. 130/2004 s-a născut dreptul chiriaşilor de a cumpăra apartamentul deţinut cu chirie, pârâta dând curs în mai multe situaţii dreptului de proprietate către chiriaşi.
Tribunalul Olt, secţia comercială, prin sentinţa nr. 324 din 27 iunie 2007, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că potrivit prevederilor OUG nr. 130/2004, vânzarea imobilelor deţinute cu titlu de locuinţă de serviciu, în baza unui contract de închiriere, este facultativă şi nu obligatorie, astfel încât nu constituie o obligaţie pentru pârâtă, iar preţul trebuie stabilit corect în funcţie de prevederile actelor normative în materie, valoarea locuinţelor neputând fi mai mică decât valoarea rămasă de amortizat.
Împotriva acestei soluţii a promovat apel reclamanta prin care susţine că îndeplineşte condiţiile legale prevăzute de dispoziţiile OUG nr. 130/2004 aprobată prin Legea nr. 189/2005, în sensul că este deţinătoarea unui contract de închiriere şi că preţul apartamentului este cel stabilit în baza raportului de evaluare iar cereri asemănătoare ale altor persoane au fost soluţionate în mod favorabil.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 268 din 6 noiembrie 2007, a admis apelul a schimbat sentinţa în sensul admiterii acţiunii obligând pârâtele să vândă reclamantei imobilul în litigiu la preţul stabilit prin raportul de evaluare întocmit la data de 15 decembrie 2005.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că în adevăr norma legală este dispozitivă, iar nu imperativă, însă trebuie interpretată în sensul că astfel de contracte de vânzare-cumpărare pot fi încheiate în condiţiile în care ambele părţi îşi manifestă acordul de voinţă în acest sens.
În speţă, ambele părţi, reclamanta prin cererea formulată, cât şi intimata prin numirea comisiei de evaluare şi desemnarea expertului şi-au manifestat acordul de voinţă în sensul încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
S-a considerat că singura condiţie cerută de lege este ca preţul să fie cel stabilit printr-un raport de evaluare, care în speţă a fost îndeplinit, iar răspunderea privind corectitudinea stabilirii preţului de vânzare revine evaluatorului, ce a întocmit raportul de evaluare, conform art. 4 din OUG nr. 130/2004 aprobată prin Legea nr. 189/2005.
Cu petiţia înregistrată, la data de 31 decembrie 2007, pârâtele au declarat recurs criticile vizând aspecte de nelegalitate.
Astfel, se susţine că s-a asimilat în mod eronat aplicarea de către recurentă a procedurii prevăzute de OUG nr. 130/2004 cu o obligaţie legală de vânzare.
Potrivit Metodologiei privind vânzarea locuinţelor de serviciu, preţul de vânzare va fi calculat pe baza valorii stabilite prin raportul de evaluare indexat cu indicii generali ai inflaţiei aferenţi perioadei dintre data evaluării şi finele lunii anterioare celei care se încheie contractul de vânzare-cumpărare la care se adaugă un beneficiu de 50 %.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.
În speţă deşi se susţine că s-a făcut o îndreptare eronată a dispoziţiilor legale în materie, recurenta nu a fost în măsură prin criticile formulate să demonstreze aplicarea greşită a legii.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de apel norma legală invocată este dispozitivă contractele de vânzare-cumpărare putând fi încheiate în condiţiile în care ambele părţi îşi manifestă acordul de voinţă în acest sens.
În speţă, reclamanta-intimată a formulat cerere de cumpărare a locuinţei, iar recurenta-pârâtă şi-a manifestat acordul de voinţă în sensul încheierii contractului de vânzare-cumpărare prin numirea comisiei de evaluare a apartamentului.
Susţinerea recurentei potrivit căreia nu se opune vânzării dar nu este de acord cu preţul stabilit de expert nu poate fi luată în considerare întrucât pe de o parte nu a fost contestat, iar pe de altă parte corectitudinea preţului revine evaluatorului ce a întocmit raportul de evaluare, conform art. 4 din OUG nr. 130/2004 aprobată prin Legea nr. 189/2005.
Legea nu lasă posibilitatea recurentei – pârâte de a decide modul în care îşi valorifică locuinţele pe care le are în patrimoniu ci impune o anumită succesiune şi chiar un termen al operaţiunilor de vânzare conform dispoziţiilor art. 9 alin. (2) din OUG nr. 130/2004.
În aceste condiţii văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtele SC F.I.S.E.E.S. SA BUCUREŞTI şi S.I.S.E.E.O. CRAIOVA, împotriva deciziei nr. 268 din 6 noiembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Obligă recurentele la 600 lei cheltuieli de judecată, către intimata M.L.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1555/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1558/2008. Comercial → |
|---|
