ICCJ. Decizia nr. 1571/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1571/2008
Dosar nr. 39559/3/2005
Şedinţa publică din 9 mai 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 16 noiembrie 2005 reclamanta SC A. SA a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtele R.I. SA şi O.T.P.B.R. SA să se dispună rezoluţiunea contractului de cont escrow încheiat la data de 13 septembrie 2004, între părţi, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa nr. 4738 din 8 iunie 2006, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei.
S-a reţinut, în considerentele hotărârii, că din interpretarea sistematică a clauzelor contractului de cont escrow, respectiv a art. 2.1.2 lit. d) şi art. 2.4 din convenţia de vânzare cumpărare rezultă necesitatea depunerii tuturor documentelor prevăzute de pct. 4 pentru operarea contului curent.
Reclamanta nu a depus băncii toate actele prestabilite, iar cele două documente pe care le-a prezentat nu îndeplinesc condiţiile stabilite de părţi.
Raportul de constatare efectivă prezentat de reclamantă este întocmit de SC A.B.S. şi urmăreşte obiectivul fixat la pct. 4 lit. f) din contractul de cont escrow, dar nu este însuşit de societatea pârâtă conform art. 2.1.2 lit. d) din convenţia de vânzare, condiţie asumată de reclamantă la încheierea convenţiei.
Referitor la raportul de confirmare depus pentru îndeplinirea cerinţei prevăzute de pct. 4 lit. g) din contract, acesta nu emană de la Preşedintele Curţii de Arbitraj Internaţional de pe lângă C.C.I.R. sau de la vicepreşedintele acestei instituţii, şi este semnat de prof. dr. V.B. în calitatea sa de avocat, la cererea reclamantei.
Instanţa a stabilit că banca a interpretat şi aplicat corect clauzele contractuale stabilite de pârâtă şi în mod judicios faţă de limitele sale de apreciere s-a declarat nemulţumită de documentele prezentate.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei Tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin Decizia comercială nr. 42 din 29 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
A. SA a declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi a solicitat modificarea în tot a deciziei instanţei de apel, să se dispună rezoluţiunea contractului de cont escrow încheiat la data de 13 septembrie între aceasta, R.I. SA şi O.T.P.B.R. (fosta B.C.R. SA).
Recurenta a susţinut în esenţă următoarele:
- în mod eronat instanţa de apel a stabilit că „libera apreciere" a O.T.P.B. în cadrul contractului de escrow este nelimitată, deoarece aceasta ar duce la blocarea mecanismului de cont escrow şi la lipsirea de efecte juridice a acestui contract. Că potrivit pct. 5 paragraful 2 din contract, numai dacă A. nu va prezenta nici unul din documentele de la pct. 4 lit. e), f) şi g), întreaga sumă de 1.000.000 dolari S.U.A. în echivalent la cursul B.N.R. din data plăţii, va rămâne la dispoziţia R.
S-a invocat că potrivit art. 5 paragraful 2 raportat la paragraful 1 din contractul de cont escrow, mecanismul de garanţie în favoarea A. se declanşează la prezentarea a cel puţin unuia dintre documentele prevăzute la art. 4, iar libera apreciere a băncii se limitează doar la a verifica prezentarea documentelor şi a formei acestora.
Soluţia pronunţată de instanţa de apel contravine dispoziţiilor art. 982 C. civ., care consacră interpretarea sistematico-gramaticală, teleologică şi „per a contrario" a clauzelor unei convenţii.
Astfel, dispoziţiile pct. 5 paragraful 1 coroborat cu pct. 5 paragraful 2 din contractul de cont escrow prevăd în mod expres că O.T.P.B. va transfera către A., sumele care rezultă din cel puţin unul dintre documentele prevăzute la pct. 4 lit. e), f) şi g). Deci, aceste documente nu trebuie depuse cumulativ şi este suficient ca A. să prezinte chiar unul singur, pentru ca suma de 1.000.000 dolari S.U.A. să nu fie pusă la dispoziţia R.
Instanţa de apel, contrar intenţiei părţilor şi scopului contractului de escrow, a interpretat clauzele referitoare la obligativitatea unei anumite forme a documentelor depuse de A. şi însuşirea raportului de due diligence de către R.
Refuzul intimatei O.T.P.B. privind eliberarea sumelor de bani sub pretextul că raportul întocmit şi semnat de V.B., Preşedintele Curţii de Arbitraj Comercial International de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti referitor la valoarea litigiilor C., ar emana de la o societate de avocatură, care apare pe antet, nu este justificat deoarece, raportul de confirmare este semnat de V.B. aşa cum au agreat părţile prin contractul de cont escrow.
Referitor la necesitatea însuşirii raportului de due diligence de către R., s-a susţinut că intimata O.T.P.B. nu putea să o invoce ca motiv de refuz al eliberării sumelor de bani, şi prevăzut în convenţia din 13 septembrie 2004 dintre A. şi R., deoarece nu este parte în această convenţie şi mai mult în contractul de cont escrow nu s-a prevăzut această clauză.
Părţile au prevăzut în convenţia încheiată la 13 septembrie 2004 la art. 2.4.12 că recurenta A. avea dreptul nu şi obligaţia să efectueze controlul (due diligence) cu privire la declaraţiile R. care presupunea verificarea actelor C. cu privire la aceste declaraţii.
La termenul din 8 iunie 2007, intimata SC R.I. SA a depus contractul de cesiune drepturi litigioase încheiat la 26 februarie 2007 cu SC N.S. SRL şi a solicitat introducerea în cauză a cesionarei.
Contractul are ca obiect cedarea de către SC R.I. SA către SC N.S. SRL a dreptului de creanţă în valoare de 1.000.000 dolari S.U.A., drept contestat direct sau indirect pe cale judiciară de către SC A. şi de B.C.R. SA, în prezent O.T.P.B. SA.
S-a menţionat că cesionara va depune toate diligenţele şi va întreprinde toate demersurile pe care le va considera necesare în vederea păstrării şi valorificării dreptului litigios cedat.
Instanţa a admis cererea formulată de intimata SC R.I. SA şi a dispus în Şedinţa publică din 8 februarie 2008 introducerea în cauză şi a cesionarei SC N.S. SRL, pentru ca acestora să le fie opozabilă hotărârea ce se va pronunţa în cauză.
Înalta Curte, analizând criticile invocate de recurentă ca motive de nelegalitate a deciziei instanţei de apel, constată că recursul nu este fondat.
La 13 septembrie 2004 între recurenta SC A. SA şi intimata SC R.I. SA s-a încheiat o convenţie având ca obiect transmiterea de către R. către A. a tuturor acţiunilor deţinute de aceasta la SC C. SA, prin substituirea A. în drepturile şi obligaţiile R., prin novaţia contractului nr. 167, ce urma să se realizeze prin încheierea unui act adiţional la acest contract încheiat între A.V.A.S. în calitatea de vânzător, R. în calitate de debitor iniţial şi A. în calitate de nou debitor.
Părţile au stabilit preţul transferului acţiunilor, iar la art. 2.1.2 lit. d) din convenţie au prevăzut că suma de 1.000.000 dolari S.U.A. reprezentând rest din preţ să fie achitată prin depunerea într-un cont escrow, urmând a fi transferată în contul indicat de R. la împlinirea unui termen de 180 de zile calendaristice de la încheierea convenţiei.
În baza acestei convenţii, şi la aceeaşi dată 13 septembrie 2004, s-a încheiat contractul de cont escrow între recurentă în calitate de cumpărător, intimata SC R.I. SA în calitate de vânzător şi B.C.R. SA, prin care SC A. SA a deschis la bancă un cont curent şi a depus suma de 1.000.000 dolari S.U.A. în echivalent lei la cursul B.N.R. din data plăţii, cont ce a rămas blocat până la data de 14 martie 2005 prevăzută la art. 7 din contract iar la art. 4 părţile au convenit condiţiile de operare a contului.
Critica recurentei că instanţa de apel a interpretat în mod greşit actul dedus judecăţii atunci când a stabilit că „libera apreciere" a O.T.P.B. în cadrul contractului de escrow este nelimitată şi prin aceasta a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 973 şi 978 C. civ., nu este fondată.
Astfel, potrivit pct. 3 şi 6 din contractul de cont escrow, părţile au convenit ca operarea contului deschis de recurentă să fie efectuată ca un cont escrow în conformitate cu regulile şi politicile generale ale băncii şi cu legislaţia română în vigoare.
Recurenta şi intimata SC R.I. SA au autorizat expres şi irevocabil banca să deţină fondurile în contul escrow şi să le elibereze „dacă şi numai dacă" este satisfăcută (la libera sa apreciere) din punct de vedere al primirii documentelor indicate în clauza de la pct. 4 din contract.
Din aceste prevederi contractuale şi care nu sunt susceptibile de două înţelesuri aşa cum recurenta a susţinut rezultă că voinţa părţilor la încheierea contractului de cont escrow, care reprezintă legea părţilor conform art. 969 C. civ., a fost de a-i conferi intimatei O.T.P.B. (fostă B.C.R. SA) „liberă apreciere" în eliberarea fondurilor contului, cu verificarea de către aceasta a documentelor necesare şi indicate la pct. 4 din contract.
Susţinerea recurentei că intimata O.T.P.B. nu este parte în convenţia încheiată la 13 septembrie 2004 între recurentă şi intimata R. şi deci nu o poate invoca, nu poate fi reţinută cât timp încheierea contractului de cont escrow s-a făcut în baza acestei convenţii care îl completează în ceea ce priveşte termenii şi condiţiile de plată a novaţiei.
Critica recurentei în sensul că instanţa de apel a făcut o interpretare greşită a pct. 4 şi 5 paragraful 1 din contractul de cont escrow atunci când a stabilit că pentru eliberarea sumelor din cont de către O.T.P.B. erau necesare toate documentele prevăzute la pct. 4 lit. e), f) şi g), deşi la pct. 5 paragraful 2 s-a menţionat depunerea a cel puţin unuia dintre acestea, se referă la o problemă de apreciere privind probele administrate şi care nu putea fi supusă cenzurii instanţei de control judiciar.
Chiar în situaţia în care s-ar împărtăşi punctul de vedere al recurentei, cele două documente prezentate băncii de către aceasta, nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de comun acord de părţi la încheierea contractului de cont escrow.
Referitor la raportul de constatare prezentat de recurentă băncii şi pe care aceasta l-a cenzurat conform pct. 4 lit. f) din contractul de cont escrow, este întocmit de SC A.B.S. conform acestor prevederi contractuale, dar nu a fost însuşit de intimata-pârâtă SC R.I. SA aşa cum aceasta a stabilit de comun acord cu recurenta prin art. 2.1.2 lit. d) din convenţia de vânzare-cumpărare încheiată la 13 septembrie 2004.
Nici al doilea document respectiv raportul de confirmare depus pentru îndeplinirea cerinţei prevăzute la pct. 4 lit. g) din contractul de cont escrow, nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de părţi.
Astfel, actul este semnat de prof. dr. V.B., avocat în cadrul societăţii civile de avocaţi şi nu emană de la Preşedintele Curţii de Arbitraj Internaţional de pe lângă C.C.I.R. sau vicepreşedintele acestei instituţii, aşa cum părţile au prevăzut la pct. 4 lit. g) din contractul de cont escrow.
Faptul că semnatarul actului îndeplinea şi calitatea de Preşedinte al Curţii de Arbitraj Internaţional de pe lângă C.C.I.R. la data întocmirii acestuia, este fără relevanţă, deoarece documentul nu a fost elaborat în exercitarea acestei funcţii ci a celei de avocat la solicitarea recurentei.
Pentru considerentele reţinute intimata O.T.P.B. România SA potrivit art. 6 din contractul de cont escrow care îi conferă „libera apreciere" la eliberarea fondurilor din acest cont, a aplicat corect prevederile contractului care este legea părţilor atunci când a cenzurat documentele indicate la clauza de la pct. 4 şi a refuzat operarea contului escrow în favoarea recurentei.
Aşa fiind, urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SA TÂRGU-MUREŞ împotriva deciziei comerciale nr. 42 din 29 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1558/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1600/2008. Comercial → |
|---|
