ICCJ. Decizia nr. 1603/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1603/2008
Dosar nr. 1523/110/2006
Şedinţa publică din 13 mai 2008
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr. 664 din 18 ianuarie 2006 reclamantul V.D., în contradictoriu cu pârâţii O.M., O.I.D., C.C., C.D., SC L.C. SRL şi S.C., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare – cumpărare nr. 1379 din 4 aprilie 2000 autentificat şi la B.N.P. S.Şt.U., repunerea părţilor în situaţia anterioară, nulitatea absolută a contractului de vânzare – cumpărare nr. 1110 din 16 mai 2001 autentificat la B.N.P. M.L., repunerea părţilor în situaţia anterioară şi obligarea părţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii se arată că în baza primului contract de vânzare – cumpărare pârâta S.C. a înstrăinat garsoniera din strada Martin Horia declarând că este asociat unic al SC L.C. SRL, deşi în realitate ca, şi reclamantul era asociat în cote egale iar reclamantul avea calitatea de administrator al societăţii, şi, ca atare vânzarea s-a făcut de un neproprietar, fără mandat expres din partea celuilalt asociat şi administrator al societăţii.
Mai arată reclamantul că, în ceea ce priveşte al doilea contract de vânzare – cumpărare, acesta a fost încheiat cu fraudă la lege, în timpul litigiului, de pârâţii O.M. şi O.E. în favoarea pârâţilor C., tocmai pentru a nu fi puşi în situaţia anterioară.
Reclamantul a formulat şi o cerere de instituire a unui sechestru judiciar asupra garsonierei în litigiu.
Judecătoria Bacău, prin sentinţa nr. 1891 din 29 martie 2006, a admis excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu la termenul din 22 martie 2006, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Bacău, în aplicarea art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. şi art. 598 C. proc. civ.
Tribunalul Bacău, secţia civilă, prin încheierea formulată în dosarul nr. 2360/2006 de la 14 iunie 2006, a scos cauza de pe rol, reţinând natura comercială a cauzei, ca şi Judecătoria Bacău şi a trimis-o spre competentă soluţionare la Secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului Bacău.
Prin încheierea din 12 ianuarie 2007 instanţa a admis cererea reclamantului şi a dispus instituirea sechestrului judiciar asupra imobilului în litigiu până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a litigiului privind dreptul de proprietate asupra acestui imobil, numindu-l administrator sechestru pe d-l C.C.
Tribunalul Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 89 din 2 martie 2007, a admis excepţiile lipsei calităţii procesuale active, a lipsei de interes pe cale de consecinţă a respins acţiunea pentru lipsa calităţii procesuale active.
În pronunţarea acestei hotărâri instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
- la data încheierii primului contract de vânzare – cumpărare reclamantul avea calitatea de asociat cu 10 părţi sociale şi o cotă de participare la beneficii şi la pierderi de 50%, însă prin actul adiţional autentificat sub nr. 991 din 25 iunie 2003 reclamantul şi-a cesionat părţile sociale unei terţe persoane, declarând că a primit contravaloarea acestora şi nu mai are nici o pretenţie;
- nemaifiind, la data introducerii acţiunii, asociat sau administrator la SC L.C. SRL, reclamantul nu poate reprezenta această societate în relaţiile cu terţii;
- prin constatarea nulităţii celor două contracte imobilul s-ar întoarce în patrimoniul SC L.C. SRL şi nu al reclamantului;
- deşi s-a invocat de către reclamant un interes rezultând dintr-o eventuală acţiune în răspundere a sa pentru perioada cât a fost administrator al societăţii pârâte în raport de data introducerii acţiunii aceasta ar fi sortită eşecului prin prescrierea dreptului la acţiune;
- întrucât reclamantul nu a dovedit că are un drept sau un interes în promovarea acţiunii el nu şi-a dovedit calitatea procesuală activă.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantul V.D. şi pârâta SC L.C. SRL Bacău, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeincie.
Apelantul reclamant a susţinut că, în mod greşit s-au admis cele două excepţii întrucât, faţă de obiectul său, acţiunea putea fi promovată de oricine, iar pe de altă parte el, în calitate de fost asociat al SC L.C. SRL, are un drept de creanţă faţă de societate pentru partea ce îi revenea din imobilul înstrăinat.
Apelanta pârâtă a susţinut, de asemenea, că cele două excepţii au fost admise în mod greşit întrucât la data încheierii primului contract reclamantul avea calitatea de administrator al societăţii şi este posibilă o acţiune în răspunderea sa pentru imobilul ieşit din patrimoniul societăţii.
În urma admiterii acţiunii imobilul s-ar fi întors în patrimoniul societăţii iar reclamantul ar fi putut solicita contravaloarea părţilor sociale.
A mai precizat apelanta pârâtă că, având interes, reclamantul are şi calitate procesuală activă întrucât, la data primei înstrăinări, era administratorul societăţii.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 102 din 25 septembrie 2007, a respins, ca nefondate, ambele apeluri, instanţa de control judiciar reţinând, în esenţă, că instanţa de fond a pronunţat o soluţie legală şi temeinică sub aspectul celor două excepţii invocate de părţi.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul V.D. şi pârâta SC L.C. SRL Bacău, criticând-o pentru nelegalitate.
Recurentul reclamant V.D. critică Decizia atacată arătând că instanţa de control judiciar nu a ţinut cont de faptul că la data primei vânzări avea calitatea de administrator şi asociat, că vânzarea s-a efectuat fără ştirea sa şi cu încălcarea normelor juridice. Mai arată recurentul că în opinia sa, instanţele trebuiau să respingă excepţiile şi să soluţioneze fondul cauzei.
În final, recurentul reclamant solicită admiterea recursului şi trimiterea cauzei la Tribunalul Bacău pentru a se pronunţa pe fondul cauzei.
Recurenta pârâtă critică hotărârea recurată sub aspectul dezlegării date de instanţa de control judiciar celor două excepţii de fond, vizând următoarele aspecte:
- în soluţionarea excepţiei lipsei de interes instanţa de control judiciar nu a avut în vedere actualitatea interesului, în cauză fiind relevante răspunderea şi obligaţiile administratorului;
- instanţa de apel se află într-o gravă eroare când consideră că toate drepturile asociatului încetează în momentul încheierii contractului de cesiune de părţi sociale, în cauză fiind relevante, sub aspectul interesului, răspunderea şi obligaţiile administratorului;
Recurenta – pârâtă solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri pronunţate şi trimiterea cauzei spre judecare în fond Tribunalului Bacău.
Deşi nu indică temeiul de drept al cererii sale dezvoltarea criticilor formulate permit încadrarea acestora în motivul de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Intimaţii – pârâţi C.C. şi C.D. au formulat întâmpinarea solicitând respingerea ambelor recursuri ca nefondate şi menţinerea celor două hotărâri arătând, în esenţă, că instanţa de control judiciar a făcut o corectă aplicare a legii.
Înalta Curte, examinând Decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursurile sunt întemeiate, pentru motivele ce se vor arăta.
La data încheierii primului contract de vânzare – cumpărare reclamantul îşi exercita funcţia de administrator, mandatul acestuia încetând la data încheierii actului adiţional nr. 2 la Statutul societăţii, autentificat sub nr. 991 din 25 iunie 2003, aspecte corect reţinute de ambele instanţe.
Legea nr. 31/1990 a societăţilor comerciale, reglementând şi răspunderea administratorilor îşi propune să protejeze interesele asociaţilor şi implicit ale societăţii, instituind prezumţia răspunderii organelor de conducere ale societăţii comerciale, în speţă ale administratorului, chiar după încetarea mandatului, acestora să fie prin ajungere la termen fie prin cesionarea părţilor sociale deţinute în societate pentru actele şi faptele prejudiciabile aduse societăţii pe timpul exercitării mandatului, în condiţiile art. 70 şi urm. din evocatul act normativ.
Rezultă, aşadar, că o acţiune în răspunderea administratorului justifică, din partea reclamantului un interes legitim, actual, personal şi direct în promovarea acţiunii în constatarea nulităţii celor două contracte de vânzare – cumpărare.
Aşadar, cum reclamantul a dovedit un interes în promovarea acţiunii el s-a şi legitimat procesual.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., va admite ambele recursuri, va casa Decizia recurată şi sentinţa apelată şi va trimite cauza Tribunalului Bacău pentru judecarea cauzei pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamantul V.D. şi de pârâta SC L.C. SRL Bacău împotriva deciziei nr. 102 din 25 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, casează Decizia recurată şi sentinţa nr. 89 din 2 mai 2007 a Tribunalului Bacău şi trimite cauza Tribunalului Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, pentru judecarea pe fond a acţiunii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1600/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1604/2008. Comercial → |
|---|
