ICCJ. Decizia nr. 1580/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1580/2008
Dosar nr. 2143/59/2006
Şedinţa publică din 9 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă, înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, la data de 15 octombrie 2005, reclamantul G.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. obligarea acesteia să execute contractul sinalagmatic de vânzare a unui număr de 200.009 acţiuni la B.C.R. în cadrul acţiunii de privatizare prin preluarea în plată a titlurilor de valoare nominală emise de Ministerul Finanţelor Publice şi totodată să-i elibereze certificatul de acţionar al B.C.R. SA pentru un număr de 200.009 acţiuni.
În motivare, reclamantul a arătat că, la data de 21 iunie 2005, a depus la registratura pârâtei sub nr. DJ2/2894 o scrisoare de intenţie pentru cumpărarea de acţiuni la B.C.R. SA, prin schimbarea titlurilor de valoare nominală de 2.000.092.000 lei emise de Ministerul Finanţelor Publice şi care pot fi folosite exclusiv în procesul de privatizare conform art. 34 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Că, pârâta, în loc să iniţieze procedura de negociere şi întocmite a contractului de vânzare-cumpărare acţiuni, prin adresa din 24 iunie 2005, îi comunică refuzul său.
Potrivit reclamantului, susţinerea pârâtei în sensul că, B.C.R. s-a privatizat prin procedură specială, acţiunile societăţii neputând fi dobândite în schimbul titlurilor de valoare nominală, este nelegală, în raport de prevederile art. 34 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 (în numerotarea de la data introducerii acţiunii) care statuează că „în vederea asigurării resurselor pentru acordarea măsurilor reparatorii în echivalent sub forma titlurilor de valoare nominală sau acţiuni se rezervă o cotă de 20 % din capitalul social de la societăţile comerciale sau companiile naţionale.
În acest sens, susţine reclamantul, la data de 21 iunie 2006 A.V.A.S. deţinea în portofoliu acţiuni la B.C.R. cu două destinaţii speciale, respectiv privatizarea prin procedura specială şi cota de 20 % rezerva pentru acordarea măsurilor reparatorii în echivalent conform art. 34 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.
Prin sentinţa nr. 97 din 8 februarie 2006, Tribunalul Timiş, secţia comercială, respinge cererea formulată de reclamant, cu motivarea că reclamantul nu a urmat procedura prevăzută de Regulamentul privind restituirea şi atribuirea de acţiuni aprobat de preşedintele A.V.A.S. şi în condiţiile în care a constatat că A.V.A.S. nu a elaborat oferta cu societăţile comerciale în curs de privatizare, nu s-a adresat instanţei pentru obligarea pârâtei la întocmirea acesteia, astfel că, contractul de vânzare-cumpărare acţiuni întocmit de reclamant nu poate fi considerat ca fiind perfectat.
Apelul declarat de reclamant împotriva şi acestei sentinţe a fost admis, în sensul anulării ei şi trimiterii cauzei spre competentă soluţionare Curţii de apel Bucureşti, ca primă instanţă, prin Decizia nr. 182 din 2 octombrie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Instanţa de control a apreciat că în cauză îşi găsesc aplicarea dispoziţiile art. 45 din OUG nr. 51/1998, potrivit cărora cererile de orice natură privind drepturile şi obligaţiile în legătură cu acţiunile bancare preluate de A.V.A.S. sunt de competenţa Curţii de Apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau domiciliul pârâtului.
Curtea de apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, astfel investită prin sentinţa comercială nr. 172 pronunţată la data de 14 septembrie 2007, a respins, ca neîntemeiate, acţiunea introductivă precizată şi cererea de chemare în garanţie a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice, formulate de reclamant.
Pentru a hotărî astfel, curtea a reţinut, în esenţă, că potrivit Legii nr. 247/2005 prin care a fost modificată şi completată Legea nr. 10/2001, singura modalitate de valorificare a titlurilor de valoare nominală emise şi nevalorificate până la momentul intrării în vigoare a actului normativ o reprezintă conversia de drept a acestor titluri de valoare nominală în titluri de despăgubiri cu durata limitată de existenţă şi ulterior în acţiuni emise de F.P., entitate destinată realizării plăţii prin echivalent a despăgubirilor acordate în temeiul Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentinţe, reclamantul G.I. a declarat recurs, la data de 12 decembrie 2007, solicitând casarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii introductive astfel cum a fost precizată.
Recurentul şi-a fundamentat recursul pe motivul de nelegalitate vizând încălcarea şi aplicarea greşită a legii, susţinând, în esenţă că, în calitate de posesor al unui pachet de titluri de valoare nominală este îndreptăţită la cumpărarea de acţiuni la B.C.R. SA în virtutea măsurilor reparatorii asumate de statul român pentru preluarea abuzivă a unor imobile în perioada 1945 - 1989".
Înalta Curte, la primul termen de judecată acordat în cauză 9 mai 2008, a invocat, din oficiu, ca motiv de ordine publică, potrivit dispoziţiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ., excepţia de necompetenţă materială a curţii de apel, secţia comercială, ca primă instanţă în raport de natura civilă a litigiului de faţă.
Asupra motivului de ordine publică invocat, Înalta Curte constată următoarele:
1. Reclamantul a formulat acţiunea introductivă în calitate de persoană îndreptăţită la măsurile reparatorii statuate de Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic a unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, solicitând, în temeiul art. 34 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, preschimbarea titlurilor de valoare nominală pe care le deţine în acţiuni la B.C.R. SA.
2. În legitimarea calităţii de persoană îndreptăţită la măsurile reparatorii statuate de Legea nr. 10/2001, reclamantul a depus dispoziţia nr. 2420 din data de 18 noiembrie 2004 emisă de P.M. Timişoara prin care i-au fost acordate atât lui cât şi doamnei G.R. despăgubiri sub forma de titluri de valoare nominală de 2.092.359.379 lei pentru construcţia demolată din str. Mircea cel Bătrân, Timişoara.
3. Potrivit art. 24 şi 31 [(alin. (1), (2) şi (3)] din Legea nr. 10/2001 competenţa de soluţionare a litigiilor izvorâte din aplicarea prevederilor privitoare la măsurile reparatorii cuvenite persoanelor îndreptăţite aparţine secţiei civile a tribunalului în a cărui circumscripţie teritorială se află sediul persoanei juridice cu care este în litigiu.
4. Prin urmare competenţa de soluţionare a cauzei de faţă fondată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, este cea instituită de legea specială, dispoziţiile susmenţionate având un caracter imperativ.
Dispoziţiile art. 45 din OUG nr. 51/1998 nu-şi găsesc incidenţa în cauză deoarece litigiul de faţă nu priveşte drepturi şi obligaţii în legătură cu activele bancare neperformante, ci valorificarea titlurilor de valoare nominală emise în baza dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 astfel cum a fost completată şi modificată referitoare la măsurile reparatorii din cuprinsul său.
Susţinerile şi apărărilor părţilor în legătură cu modul de privatizare a B.C.R. SA sunt subsumate obiectului acţiunii introductive întemeiate pe dispoziţiile legii speciale şi nu reprezintă capete de cerere de sine stătătoare care să impună concluzia comercialităţii litigiului.
Aşa fiind, constând că hotărârile pronunţate în cauză de secţiile comerciale, respectiv hotărârea de declinare de competenţă dată de Curtea de Apel Timişoara şi hotărârea Curţii de apel Bucureşti au fost date cu încălcarea normelor imperative care reglementează competenţa de atribuţiune a instanţelor de judecată în această materie, Înalta Curte, în temeiul art. 304 pct. 3 C. proc. civ., cu referire la art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., găsind întemeiat motivul de casare invocat din oficiu, va admite prezentul recurs şi va casa sentinţa nr. 172 din 14 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, cu trimiterea cauzei pentru judecata în primă instanţă la Tribunalul Bucureşti, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul G.I. împotriva sentinţei comerciale nr. 172 din 14 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, casează sentinţa recurată şi trimite cauza pentru rejudecarea în fond a acţiunilor Tribunalului Bucureşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1576/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1584/2008. Comercial → |
|---|
