ICCJ. Decizia nr. 1584/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1584/2008
Dosar nr. 732/111/2007
Şedinţa publică din 9 mai 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, reclamanta SC C.A.O. SA a chemat în judecată pe pârâta SC F.F.E.E.E.F.T.N. SA Cluj Napoca, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, instanţa să constate valabilitatea contractelor de furnizare nr. 129 şi 130 din data de 13 decembrie 2005 încheiate cu pârâta şi aceasta să fie obligată să continue furnizarea de energie electrică în temeiul acestor contracte.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că energia electrică distribuită de pârâtă este indispensabilă prestării serviciului apă-canal către populaţie, întrucât numai astfel funcţionează atât hidrofoarele cât şi staţiile de epurare necesare obţinerii apei potabile. Reclamanta a mai arătat că potrivit înţelegerii contractele se prelungeau de drept pentru încă un an dacă există o notificare din partea uneia dintre părţi, în sensul refuzului prelungirii. În absenţa unui asemenea refuz, reclamanta a susţinut că a considerat contractul prelungit pentru încă un an, respectiv până în 30 decembrie 2007, însă în prezent pârâta solicită renegocierea clauzei privind preţul înainte de expirarea contractului, invocând condiţiile de achiziţie de pe piaţa de electricitate.
Prin sentinţa comercială nr. 1037/ com din 14 iunie 2007, Tribunalul Bihor, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a constatat că cele două contracte pentru vânzare – cumpărare de energie electrică la consumatori eligibili nr. 129 şi 130 din 13 decembrie 2005, sunt valabile şi a obligat pârâta să furnizeze energie electrică.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reţinut că potrivit convenţiei părţilor, contractele au fost prelungite de drept, până la data de 30 noiembrie 2007, situaţie necontestată de către pârâtă. Tribunalul a constatat că nu se poate reţine un refuz al reclamantei de a încheia contractul, iar pe de altă parte nu se poate aprecia că în cuprinsul contractelor există inserat un pact comisoriu de gradul III sau IV.
Sentinţa instanţei de fond a fost apelată de către pârâtă, iar prin Decizia nr. 169/ C din 22 noiembrie 2007 – A, Curtea de Apel Oradea a respins, ca nefondat, apelul promovat.
Examinând sentinţa prin prisma motivelor de apel invocate, curtea de apel a reţinut că prevederile art. 2, 129 şi 130 din contract, sunt obligatorii şi pentru pârâtă, care nu a dovedit faptul că ar fi notificat-o pe reclamantă în termenul prevăzut în contract. Prelungirea contractelor, înseamnă continuarea raportului juridic dintre părţi în condiţiile identice stabilite în contract. În ceea ce priveşte incidenţa prevederilor art. 36 lit. e) din HG nr. 1007/2004, Curtea a stabilit că nu s-a făcut această dovadă. Prevederile art. 37 alin. (3) din contract, exclud incidenţa unor pacte comisorii de gradul III sau IV în contract. De asemenea, instanţa de apel a respins excepţia de inadmisibilitate a acţiunii.
Împotriva deciziei nr. 169/ C din 22 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta SC F.F.E.E.E.F.T.N. SA Cluj Napoca, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi modificarea în tot a sentinţei fondului, în sensul respingerii acţiunii.
În susţinerea motivelor de nelegalitate, recurenta a arătat că urmare publicării în M. Of. a Ordinului nr. 43 al A.N.R.E. la data de 28 decembrie 2006, a notificat reclamanta. Drept urmare, în perioada 28 decembrie 2006 – 26 ianuarie 2007, au avut loc trei întâlniri între părţi fără să se ajungă la un acord, reclamanta refuzând să accepte tarifele reglementate prin ordinul sus menţionat.
Recurenta susţine că societatea intimată s-a opus reactualizării contractului, deşi a fost respectat procentul de reducere prevăzut de art. 39 din contract.
Consecinţa comportamentului intimatei a fost necesitatea rezilierii contractelor, conform prevederilor art. 37 lit. d) din contract.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, având în vedere dispoziţiile art. 969 C. civ., prelungirea contractelor înseamnă continuarea raportului juridic în condiţiile identice stabilite în contract, sub aspectul tuturor prevederilor acestora.
Recursul este nefondat.
Prima chestiune care se impune a fi examinată în raport de recursul promovat este cea referitoare la obligaţia prevăzută în sarcina părţii care exercită această cale de atac de a respecta dispoziţiile art. 3021 şi art. 304 C. proc. civ. Exigenţele impuse prin cele două articole au în vedere faptul că recursul în concepţia actuală este cale extraordinară de atac şi în consecinţă, prin care se examinează legalitatea hotărârilor în condiţiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.
Având în vedere aceste considerente se constată că recursul reclamantei nu îndeplineşte condiţiile legale de promovare întrucât prin motivarea acestuia a fost expusă situaţia de fapt, fără nicio încadrare în motivele limitative prevăzute de art. 304.
Pe de altă parte instanţa de recurs nu se poate substitui părţii pentru o eventuală analiză a deciziei criticate.
Revenind la criticile aduse deciziei curţii de apel, se constată că acestea în esenţă, vizează netemeinicia, iar faptul că se indică anumite dispoziţii legale, respective Ordinul A.N.R.E. nr. 40/06, nr. 43/06, HG nr. 1007/04 nu atrage nicio analiză întrucât indicarea formală acestora nu înseamnă dezvoltarea motivelor.
Totuşi, este de reţinut că în lipsa notificării refuzului de prelungire a contractului, prelungirea de drept a contractului a produs efecte, cu toate consecinţele ce decurg, ceea ce este în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 969 C. civ.
În consecinţă, pentru motivele anterior arătate şi în raport de susţinerile recurentei prin care se evocă netemeinicia, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC F.F.E.E.E.F.T.N. SA CLUJ NAPOCA împotriva deciziei nr. 169/ C din 22 noiembrie 2007 - A a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1580/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1585/2008. Comercial → |
|---|
