ICCJ. Decizia nr. 1587/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1587/2008
Dosar nr. 28935/2/2005
Şedinţa publică din 9 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, la data de 14 noiembrie 2003, reclamanta SC A.I.C. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele SC M. SA şi SC P. SRL să se stabilească în favoarea sa o servitute de trecere pe terenul proprietatea pârâtelor către imobilul pe care îl deţine în proprietate situat în B-dul Iuliu Maniu şi totodată să fie obligate pârâtele să-i asigure accesul la utilităţile care se află pe proprietatea lor.
În drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 616 C. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 3185 din data de 7 iulie 2004, Tribunalul Bucureşti a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantă, reţinând în esenţă că reclamanta potrivit titlului său de proprietate asupra imobilului, are acces la calea publică, pe un drum, care deşi nepietruit şi impracticabil poate fi reabilitat cu anumite cheltuieli.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost admis de instanţa de control judiciar, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 401 pronunţată la data de 6 iulie 2006, în sensul constituirii în favoarea reclamantei pe terenul proprietatea pârâtelor din B-dul Iuliu Maniu o servitute de trecere către imobilul proprietatea reclamantei situat la aceiaşi adresă, pârâtele fiind obligate prin aceiaşi decizie să permită reclamantei accesul la conductele de alimentare cu energie electrică, apă şi canalizare, instanţei situate pe terenul proprietatea celor două pârâte.
Reevaluând probatoriile administrate în cauză, Curtea a apreciat că terenul proprietatea reclamantei poate fi caracterizat ca un loc înfundat potrivit art. 616 C. civ., ceea ce o îndreptăţeşte pe reclamantă, să i se constituie un drept de servitute pe aleea betonată, deja amenajată în mod corespunzător situată pe terenul celor două pârâte.
Împotriva acestei decizii, pârâta SC P. SRL a declarat recurs, la data de 19 decembrie 2007 solicitând casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare curţii de apel.
Recurenta şi-a întemeiat recursul pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., susţinând că prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., în condiţiile în care deşi a adus la cunoştinţa primei instanţe schimbarea sediului social în Bucureşti, B-dul Iuliu Maniu, atât comunicarea sentinţei, cât şi citaţiile emise de instanţa de apel au fost întocmite la vechiul sediu din str. Vestier Stavrinos, astfel că nu a avut cunoştinţă de existenţa cauzei pe rolul curţii de apel.
Intimata reclamantă prin întâmpinarea formulată la data de 5 mai 2008 la cererea de recurs, a invocat excepţia tardivităţii declarării recursului în raport de data comunicării deciziei curţii de apel recurentei-respectiv 17 iulie 2006 şi data declarării recursului 19 decembrie 2007.
Potrivit susţinerilor intimatei, pârâta recurentă a fost legal citată de către prima instanţă în str. Vestier Stavrinos, fiind prezentă încă de la primul termen de judecată, situaţie în care criticile recurentei referitoare la nelegala sa citare apar ca neîntemeiate.
La termenul de judecată din data de 9 mai 2008, Înalta Curte a dispus unirea excepţiei tardivităţii declarării recursului cu fondul recursul apreciind că soluţionarea excepţiei este în strânsă legătură cu motivul de nelegalitate invocat prin cererea de recurs, respectiv încălcarea formelor de procedură referitoare la legala citare şi comunicare a actelor de procedură către recurenta-pârâtă.
În alţi termeni chestiunile puse în discuţie prin invocarea excepţiei tardivităţii recursului şi prin motivul de recurs formulat, nu vizează fondul dreptului ci privesc neregularităţi procedurale a căror soluţionare impune examinarea lor concomitentă datorită interdependenţei efectelor pe care le produc.
Recursul este fondat.
1. Potrivit dispoziţiilor art. 85 şi 107 C. proc. civ., judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel.
2. Dispoziţiile legale sus-menţionate, au caracter imperativ şi impun instanţei obligaţia de a nu lua nici o măsură decât dacă părţile au fost legal citate sau prezente şi aceasta pentru a li se asigura posibilitatea de a lua cunoştinţă de proces.
3. În cauză, instanţa de apel a soluţionat pricina la primul termen de judecată acordat în această fază procesuală, în lipsa pârâtei intimate SC P. SRL şi în condiţiile în care procedura de citare cu această parte a fost nelegal îndeplinită în str. Vestier Stavrinos, neobservând că, pârâta, cu ocazia judecăţii în primă instanţă, la termenul din 15 decembrie 2003 a învederat ca şi schimbat sediul în Bucureşti B-dul Iuliu Maniu şi a depus în acest sens copie de pe certificatul de înmatriculare cu menţiunea noului sediu, schimbarea sediului fiind adusă şi la cunoştinţa reclamantei prezentă la dezbateri prin avocat.
4. În acelaşi sens, comunicarea deciziei date în apel a fost făcută în mod nelegal, la vechiul sediu al pârâtei, procedură care nu a fost de natură să asigure luarea la cunoştinţă de către parte a hotărârii pronunţate în vederea exercitării căii de atac a recursului, termen care curge de la comunicarea hotărârii, recursul în această ipoteză, fiind declarat în termen.
5. Aşa fiind, Înalta Curte, constatând că prin hotărârea dată instanţa de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii, referitoare la citarea recurentei-pârâte şi comunicarea deciziei pronunţate, va admite prezentul recurs în baza art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. şi va casa hotărârea atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC P. SRL BUCUREŞTI împotriva deciziei comerciale nr. 401 din 6 iulie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1585/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1595/2008. Comercial → |
|---|
