ICCJ. Decizia nr. 1613/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1613/2008
Dosar nr.8447/63/2007
Şedinţa publică din 13 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Constată că la data de 17 aprilie 2007, reclamanta S.N.T.F.M. C.F.R. SA, sucursala Craiova, a chemat în judecată pe pârâta SC S.I. SA Bucureşti, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată la plata sumei de 131.857,9 lei, reprezentând contravaloarea prestaţiilor efectuate în temeiul contractului de plată centralizată şi reduceri tarifare Bl.57161/2004, actualizată conform indicelui de inflaţie până la achitare, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa nr. 3779 din 27 iunie 2007, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia comercială, în dosarul nr. 8447/63/2007, s-a anulat cererea de chemare în judecată pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 161 alin. (2) C. proc. civ. şi a reţinut că acţiunea a fost introdusă de o persoană care nu are calitatea de reprezentant al societăţii reclamante. Acţiunea a fost promovată prin directorul general al Sucursalei Craiova, M.F., pe baza procurilor judiciare din 13 mai 2005 şi 24 aprilie 2007, prin care sunt mandataţi generic directorii de sucursale. Or, potrivit certificatelor emise de O.R.C., reprezentantul Sucursalei Craiova este o altă persoană, C.C. Potrivit art. 1432 din Legea nr. 31/1990, consiliul de administraţie, prin preşedintele său, reprezintă societatea în raport cu terţii şi în justiţie, iar reprezentanţii societăţii sunt obligaţi să depună semnăturile lor la registrul comerţului. întrucât reclamanta nu a cerut înregistrarea acestor menţiuni, nu justifică calitatea de reprezentant a directorului M.F.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta S.N.T.F.M. C.F.R. SA, sucursala Craiova şi prin Decizia nr. 283 din 22 noiembrie 2007, Curtea de Apel Craiova a admis apelul, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că directorul general al S.N.T.F.M. C.F.R. SA a delegat atribuţiile referitoare la reprezentarea în judecată a societăţii naţionale către directorii sucursalelor Bucureşti, Craiova, Timişoara, Iaşi, Guj, Constanţa, Ferry - Boat, Braşov, Galaţi şi întrucât de la data de 19 iulie 2004 F.M. deţine funcţia de director al Sucursalei Craiova, această persoană are calitatea de reprezentant al societăţii care stă în procesul de faţă în calitate de reclamant.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC S.I. SA invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă.
În dezvoltarea în fapt a recursului, recurenta a susţinut, în esenţă, că în mod greşit instanţa de apel a reţinut că F.M. are calitatea de reprezentant al societăţii reclamante; că cele două procuri judiciare prezentate de reclamantă sunt lipsite de eficienţă juridică; că s-au interpretat greşit prevederile art. 54 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 şi art. 50 alin. (l) din Legea nr. 31/1990; că pentru directorii de sucursale dovada calităţii de reprezentant se face cu menţiunea din registrul comerţului şi că instanţa de apel a motivat nelegal faptul că intimata - reclamantă a îndeplinit procedura de publicitate întrucât actul de procedură obţinut autorizează numai pentru viitor.
Intimata - reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de pârâtă.
Nu se constată existenţa cerinţelor necesare pentru reţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., hotărârea cuprinzând în considerente motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină soluţia dată excepţiei lipsei dovezii calităţii de reprezentant, oferind posibilitatea verificării temeiniciei şi legalităţii ei.
Instanţa s-a referit în motivare la probele dosarului, făcând o apreciere proprie asupra acestora, a concludentei şi utilităţii lor în lămurirea faptelor deduse judecăţii, respectând astfel prevederile art. 261 alin. (l) pct. 5 C. proc. civ.
Motivarea nu este contradictorie ori străină de natura pricinii conducând în mod logic şi convingător la soluţia din dispozitiv.
Faptul că instanţa a dat relevanţă juridică certificatului de menţiuni nr. 39298/2007 emis de O.R.C., obţinut de intimată nu este de natură a face aplicabil motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu este întemeiat, soluţia de admitere a apelului şi de desfiinţare a sentinţei şi trimitere a cauzei spre rejudecare tribunalului potrivit dispoziţiilor art. 297 alin. (l) C. proc. civ., ca urmare a respingerii excepţiei lipsei dovezii calităţii de reprezentant este pronunţată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente în condiţiile în care directorul general al S.N.T.F.M. C.F.R. SA, B.E.L., a delegat dreptul de semnare a acţiunii în justiţie către directorul Sucursalei Craiova, iar F.M. deţinea funcţia de director al Sucursalei Craiova, astfel că această persoană face dovada calităţii de reprezentant.
Instanţa de apel în mod legal a dat eficienţă juridică procurilor judiciare întrucât acestea au fost emise în conformitate cu prevederile art. 19 alin. (2) din statutul S.N.T.F.M. C.F.R. SA, anexă la HG nr. 582/1998, care prevede că directorul general poate delega o parte din atribuţiile sale directorilor executivi sau oricărei alte persoane din cadrul C.F.R.
Faptul că în aceste procuri nu este menţionat numele directorului nu este de natură a lipsi de efecte juridice aceste acte.
Instanţa de apel interpretând dispoziţiile art. 45 şi art. 50 alin. (l), art. 54 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 a reţinut corect că nerespectarea de către conducătorul sucursalei a obligaţiei prevăzute de art. 45 din Legea nr. 31/1990 de a-şi depune semnătura la O.R.C. odată cu cererea de înregistrare a menţiunii corespunzătoare numirii sale nu atrage nulitatea actului de numire în calitate de reprezentant al părţii şi că singura sancţiune este inopozabilitatea faţă de terţii care nu au cunoscut actul sau faptul pentru care nu s-a efectuat publicitatea prevăzută de lege.
Instanţa de apel a argumentat corect că nu operează nici sancţiunea inopozabilităţii faţă de intimată a modificărilor actelor constitutive cu privire la persoana directorului, deoarece după semnarea cererii de chemare în judecată nu se mai poate susţine nici necunoaşterea persoanei desemnate de către S.N.T.F.M. C.F.R. SA ca reprezentant.
De altfel, această condiţie de publicitate a fost îndeplinită conform menţiunii nr. 39298 din 7 septembrie 2007 a O.R.C.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., urmează a respinge recursul pârâtei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC S.I. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 283 din 22 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1595/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1621/2008. Comercial → |
|---|
