ICCJ. Decizia nr. 1607/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1607/2008
Dosar nr. 2462/86/2007
Şedinţa publică din 13 mai 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată introdusă pe rolul Judecătoriei Suceava la 20 martie 2006, reclamanta SC N. SRL BOSANCI, în contradictoriu cu pârâtul M. SUCEAVA prin primar, a solicitat instanţei, ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate nulitatea absolută a contractului de închiriere nr. 1803/2003.
În motivarea acţiunii reclamanta arată că actul juridic a cărui nulitate se solicită a se constata a fost semnat de o persoană, M.A., care nu are legătură cu societatea pârâtă şi nu a fost niciodată implicată în administrarea firmei şi nici angajată a acesteia.
Judecătoria Suceava, prin sentinţa civilă nr. 1569 din 26 aprilie 2006, a admis acţiunea reclamantei şi a constatat nulitatea absolută a contractului de închiriere nr. 1803/2003 încheiat între M. SUCEAVA şi SC N. SRL BOSANCI, reţinând, în esenţă, că la încheierea contractului a lipsit consimţământul reclamantei.
Apelul formulat de pârâtul M. SUCEAVA, prin primar a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Suceava, secţia civilă, care prin încheierea nr. 1452 din 28 septembrie 2006, a scos cauza de pe rol şi a trimis dosarul la Secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului Suceava care, prin sentinţa nr. 21 din 22 noiembrie 2006 a admis apelul pârâtului, a desfiinţat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Suceava, ca instanţă de fond.
În pronunţarea acestei soluţii instanţa de apel a constatat că în speţă sunt incidente, cât priveşte competenţa materială de soluţionare a fondului cauzei, art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ.
Tribunalul Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 1590 din 25 mai 2007, a admis acţiunea, a constatat nulitatea absolută a contractului de închiriere nr. 1803/2003, cu cheltuieli de judecată aferente.
În pronunţarea acestei hotărâri instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că lipseşte consimţământul reclamantei în speţă nefiind îndeplinite cerinţele art. 948 C. civ.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâtul M. SUCEAVA prin primar, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că normele speciale ale Codului comercial, respectiv art. 374 – art. 391 care reglementează mandatul comercial reglementează faptul că mandatul comercial, faţă de mandatul civil nu implică neapărat reprezentarea, existând şi mandatul fără reprezentare, că mandatul comercial poate fi general dar şi special în reglementarea dată de art. 375 alin. (3) C. com.
Mai precizează apelantul – pârât că instanţa, în virtutea rolului ei activ, trebuia să dispună şi audierea lui M.A. persoana care a prezentat în faţa Primăriei Suceava actele originale ale reclamantei, fapt ce instituie prezumţia mandatului ei.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 96 din 15 octombrie 2007, a respins apelul pârâtului, ca nefondat, instanţa de control judiciar reţinând, în esenţă, inexistenţa vreunui mandat dat numitei M.A. şi faptul că sarcina probei incumbă celui care face o afirmaţie (actori incubit probatio).
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul M. SUCEAVA prin primar, criticând-o pentru nelegalitate.
Recurentul – pârât nu îşi subsumează criticile vreunuia dintre motivele reglementate de art. 304 pct. 1 - 9, însă dezvoltarea acestora permit circumscrierea lor motivului de modificare reglementat de art. 304.9 C. proc. civ. şi vizează în esenţă aplicarea greşită a normelor speciale în materia mandatului cuprinse în reglementarea art. 374 – art. 391 C. com. şi faţă de faptul că prin prezentarea de către M.A. a actelor originale ale societăţii în faţa instituţiei pârâte se instituie prezumţia existenţei mandatului pentru încheierea evocatului contract.
Recurentul-pârât solicită în final admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi pe fond respingerea acţiunii ca nefondată.
Înalta Curte, analizând Decizia recurată prin prisma criticilor invocate, constată că recursul este nefondat pentru următoarele motive.
Atât instanţa de fond cât şi instanţa de control judiciar au reţinut, în mod legal, inexistenţa unui mandat comercial acordat de administratorul reclamantei numitei M.A., semnatara contractului de închiriere. Sarcina probei revine, potrivit principiului „actori incubit probatio", celui care a formulat pretenţia, respectiv pârâtului care a susţinut pe tot parcursul procesual al cauzei existenţa unui mandat comercial acordat lui M.A.
Instituirea prezumţiei existenţei unui mandat comercial dedusă din faptul prezentării de către M.A. în faţa instituţiei pârâtului, a originalului actelor societăţii, pe care o invocă recurentul-pârât, contrazice regulile mandatului astfel cum ele sunt reglementate distinct în art. 374 – art. 391 C. com.
Aşa fiind, în mod legal instanţele au reţinut lipsa consimţământului reclamantei la încheierea contractului de închiriere, în condiţiile prevăzute de art. 948 C. civ.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, constatând legalitatea deciziei recurate din perspectiva criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. şi în aplicarea art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul M. SUCEAVA, prin primar, împotriva deciziei nr. 96 din 15 octombrie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ fiscal.
Obligă recurentul-pârât să plătească intimatei – reclamante SC N. SRL BOSANCI 1200 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1605/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1610/2008. Comercial → |
|---|
