ICCJ. Decizia nr. 1611/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1611/2008
Dosar nr. 23403/3/2005
Şedinţa publică din 13 mai 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 12148 din 20 decembrie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. în contradictor cu pârâta A.A.S.P., a dispus rezoluţiunea contractului nr. 853/1996 şi a obligat-o pe pârâtă să restituie acţiunile ce au format obiectul contractului şi la plata sumei de 15.206,44 RON reprezentând daune interese calculate la data de 21 iunie 2005 şi în continuare până la rămânerea definitivă a hotărârii.
Instanţa de fond a reţinut pe baza probelor administrate, nerespectarea de către pârâtă a obligaţiei asumată prin contractul de vânzare – cumpărare acţiuni nr. 853 pe care l-a încheiat cu reclamanta la 12 august 1996, de plată a ratelor nr. 7 şi 8 aşa încât în temeiul art. 1020, 1021 C. civ., s-a apreciat ca întemeiată cererea de rezoluţiune a contractului cu obligarea pârâtei la restituirea acţiunilor ce au făcut obiectul contractului.
Totodată, pârâta a fost obligată şi la plata despăgubirilor solicitate în raport de prevederile contractuale, art. 21 din OG nr. 25/2002 şi în baza expertizei contabile efectuate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 448 din 18 octombrie 2007, a respins apelul declarat de reclamantă ca nefondat.
Criticile apelantei cu privire la neacordarea unor despăgubiri conform art. 1082 C. civ. şi art. 21 alin. (3) din OG nr. 25/2002 au fost înlăturate de instanţa de apel care a reţinut că daunele interese constând în dividende încasate de pârâtă pe perioada de valabilitate a contractului nu au obiect întrucât pârâta în perioada de referinţă 1997 – 2005 nu a încasat nici o sumă cu titlu de dividende.
Efectuarea unei expertize la sediul societăţii private corect a fost înlăturată întrucât, pe de o parte, societatea respectivă este un terţ faţă de părţile contractante şi pe de altă parte nici nu se impunea câtă vreme repartizarea profitului se constată prin hotărâri A.G.A. publicate în M. Of. şi la registrul comerţului iar reclamanta nu a depus nici un înscris de la această autoritate cu privire la dividendele încasate de pârâtă în perioada de referinţă.
Cât priveşte critica neacordării altor daune interese în temeiul art. 21 din OG nr. 25/2002 s-a apreciat neîntemeiată deoarece acest articol nu instituie nici o prezumţie irefragabilă ci identifică componentele prejudiciului, reclamantei revenindu-i sarcina dovedirii lor.
S-a reţinut, de asemenea, că reclamanta, potrivit art. 21 alin. (3) din OG nr. 25/2002 astfel cum a fost modificat prin OG nr. 40/2003 avea obligaţia ca anterior sesizării instanţei să-şi determine prejudiciul şi întinderea lui printr-o expertiză extrajudiciară aşa încât să-şi poată determina conform art. 7203 C. proc. civ., câtimea cererii şi să indice calculul prin care s-a ajuns la acea valoare.
Cum reclamanta nu şi-a determinat obiectul pecuniar al cererii în condiţiile arătate, criticile cu privire la neacordarea despăgubirilor au fost înlăturate iar apelul declarat respins ca nefondat.
În contra deciziei menţionate a declarat recurs reclamanta A.V.A.S pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în a cărui dezvoltare arată că:
- instanţa de apel a făcut o greşită interpretare a prevederilor art. 21 alin. (3) din OG nr. 25/2002 întrucât acest text de lege nu distinge cu privire la cadrul de efectuare a expertizei judiciare sau extrajudiciare;
- referirea instanţei de apel la OG nr. 2/2000 este greşită deoarece acest act normativ reglementează organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară iar nu administrarea probei cu expertiză care este reglementată de art. 201 C. proc. civ.
Intimata nu a depus întâmpinare la dosar.
Opinia Înaltei Curţi
Pretenţiile cu care reclamanta a sesizat instanţa de fond derivă dintr-un contract de vânzare – cumpărare acţiuni în cadrul procesului de privatizare.
Potrivit art. 72010 C. proc. civ., litigiile privind drepturile şi obligaţiile contractuale în cadrul activităţii de privatizare se soluţionează de către instanţele care au competenţă în materie comercială potrivit codului de procedură şi cu procedura prevăzută de dispoziţiile privind soluţionarea litigiilor în materie comercială.
Cu privire la cuprinsul cererii de chemare în judecată art. 7203 lit. c) prevede că cererea de chemare în judecată va cuprinde obiectul şi valoarea cererii, precum şi calculul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare.
În cauza de faţă reclamanta a făcut o estimare provizorie a prejudiciului dar care nu a cuprins şi dividendele şi prin hotărârea pronunţată i s-a dat exact suma solicitată întrucât prin expertiza contabilă administrată la fond cu obiectivele propuse de reclamantă nu s-a constatat încasarea de către pârâtă de dividende în perioada de referinţă şi deci un eventual prejudiciu pentru reclamantă nu a putut fi cuantificat nici chiar în urma obiecţiunilor formulate de către aceasta.
Instanţa de apel a făcut o corectă interpretare a dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din OG nr. 25/2002 în sensul că, în situaţia dată, în respectarea exigenţei art. 7203 lit. c) reclamanta trebuia printr-o expertiză extrajudiciară să-şi determine structura şi valoarea prejudiciului, în condiţiile art. 21 alin. (3) din OG nr. 25/2002 care nu operează nici o distincţie cu privire la momentul şi cadrul de administrare a acesteia dar care stabileşte că prejudiciul de natura celui la care textul de lege referă se determină prin expertiză.
În faza judecăţii, pârâtul poate fi de acord cu pretenţiile astfel determinate sau, în caz de contestare, se poate administra o expertiză judiciară în condiţii de contradictorialitate.
Cum în cauza de faţă reclamanta nu şi-a determinat valoric pretenţiile sale şi cum realitatea acestora nu s-a constatat nici prin expertiza judiciară administrată în faţa instanţei de fond, solicitarea apelantei reclamante de a administra în apel o nouă expertiză în mod corect a fost respinsă de instanţă, în temeiul art. 21 alin. (3) din OG nr. 25/2002 potrivit căruia „Stabilirea prejudiciilor şi a întinderii daunelor interese prevăzute de alin. (2) precum şi a celor provocate Autorităţii se va face, la solicitarea societăţii /Autorităţii, pe baza unei expertize întocmite de persoane fizice şi/sau juridice abilitate de lege pentru astfel de operaţiuni".
2. În ce priveşte referirea din considerentele deciziei la OG nr. 2/2000 aceasta a fost făcută în contextul indicării actului normativ care reglementează expertiza judiciară, fără a fi determinantă pentru soluţia adoptată.
Aşa fiind, pentru considerentele care preced, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 448 din 18 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1610/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1612/2008. Comercial → |
|---|
