ICCJ. Decizia nr. 1617/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1617/2008
Dosar nr. 530/88/2006
Şedinţa publică din 13 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea la 2 noiembrie 2006, reclamanta D.L., în calitate de lichidator al SC R.T.S. Tulcea, a solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâta SC R.T.S. Tulcea, ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună înlocuirea sa din această calitate pentru că nu mai îndeplineşte condiţiile impuse de lege.
În motivarea cererii, reclamanta arată că a fost numită lichidator în condiţiile art. 256 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 prin sentinţa civilă nr. 341/2000 a Tribunalului Tulcea, rămasă irevocabilă, iar ulterior prin sentinţa civilă nr. 1578 din 26 septembrie 2002 s-a respins cererea de înlocuire a aceluiaşi lichidator formulată de C.V.
În cursul procesului T.R.M. şi M.R. au formulat cereri de intervenţie accesorie, solicitând înlocuirea lichidatorului.
În cauză s-a dispus introducerea în cauză a lui C.V. şi a O.R.C. de pe lângă Tribunalul Tulcea, în calitate de pârâţi.
Tribunalul Tulcea, secţia civilă, comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 1676 din 2 octombrie 2007, a respins, ca nefondate, excepţiile lipsei calităţii procesuale active a lichidatorului D.L., şi a intervenientelor accesorii precum şi excepţia tardivităţii introducerii acţiunii iar pe fondul cauzei a admis cererea principală şi cererile accesorii şi a dispus înlocuirea reclamantei D.L. din calitatea de lichidator al SC R.T.S. Tulcea şi a desemnat în calitate de lichidator pe R.I. I.P.U.R.L. Tulcea.
În pronunţarea acestei hotărâri instanţa de fond a reţinut, cu privire la excepţiile invocate, că atât reclamanta cât şi intervenientele au legitimare procesuală activă reclamanta în raport de OUG nr. 86/2006 iar intervenientele datorită interesului direct personal şi actual pe care îl justifică în raport de dispoziţiile art. 224 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 iar, cu privire la fondul cauzei, că reclamanta nu a probat că s-a organizat într-una din formele în care un lichidator îşi poate desfăşura activitatea în condiţiile strict reglementate de OUG nr. 86 din 8/2006.
Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat apel C.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie atât sub aspectul soluţionării excepţiilor cât şi sub cel al dezlegării date fondului cauzei; invocând în esenţă următoarele:
- reclamanta nu are calitate procesuală activă în raport de art. 262 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 care prevede că dacă foştii asociaţi nu se înţeleg la numirea lichidatorului, aceasta se va realiza de instanţă numai la cererea persoanei care îndeplineşte calitatea de asociat sau administrator;
- cererile de intervenţie accesorie sunt inadmisibile întrucât însăşi cererea principală este lipsită de temei legal şi tardiv formulată, după epuizarea termenelor prevăzute de lege pentru terminarea lichidării;
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 4/ COM din 16 ianuarie 2008, a respins apelul pârâtului, cu cheltuieli de judecată aferente.
Împotriva hotărârii formulată de instanţa de control judiciar a formulat recurs pârâtul C.V., criticând-o pentru nelegalitate.
Recurentul îşi subsumează criticile motivului de modificare reglementat de art. 304.9 C. proc. civ. şi vizează, în esenţă următoarele:
- greşita aplicare de către instanţă a dispoziţiilor art. 262 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 în soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale active şi neobservarea faptului că reclamanta nu a indicat temeiul de drept al acţiunii sale;
- introducerea în cauză a pârâţilor a fost nelegală în condiţiile în care aceştia nu au fost menţionaţi prin cererea de chemare în judecată instanţa încălcând astfel principiul disponibilităţii;
- hotărârea recurată a fost pronunţată cu neobservarea faptului că atât cererea principală cât şi cererile de intervenţie sunt tardiv formulate în raport de art. 254 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.
Înalta Curte, examinând Decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.
1. Excepţiei lipsei calităţii procesuale active a fost corect soluţionată de instanţă făcându-se o corectă aplicare a art. 262 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 modificată acestea neputând împiedica înlocuirea persoanei desemnate lichidator în condiţiile în care aceasta nu îndeplineşte cerinţele legale art. 293 (1) din Legea nr. 31/1990 în exercitarea unei atare atribuţii reglementată de OUG nr. 86 din 8 noiembrie 2006 care a abrogat OUG nr. 79/1999.
Astfel, art. 3 al OUG nr. 86/2006 prevede că practicienii în insolvenţă îşi pot exercita profesia ca persoane fizice independente în cabinete individuale, cabinete asociate sau societăţi civile profesionale fără personalitate juridică sau ca persoane juridice ce se pot organiza sub forma societăţii profesionale cu personalitate juridică ori sub forma întreprinderii unipersonale de răspundere limitată.
Cum reclamanta a dovedit că nu îşi exercită atribuţia de lichidator în condiţiile textului legal evocat, s-a legitimat procesual, justificând un interes direct personal şi actual în cererea sa de înlocuire din funcţia de lichidator al SC R.T.S. Tulcea, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 31/1990, al OUG nr. 79/1999.
În aplicarea aceluiaşi art. 262 din Legea nr. 31/1990, modificată, instanţa de fond a întregit cadrul procesual prin introducerea în cauză şi respectiv citarea părţilor implicate în procedura de lichidare, măsură legală, necesară pentru opozabilitatea hotărârii, astfel că nu se poate pune problema încălcării principiului disponibilităţii procesuale.
În ceea ce priveşte cea de-a treia critică şi aceasta urmează a fi respinsă întrucât Legea nr. 31/1990 modificată nu prevede un termen înlăuntrul căruia să poată fi formulată o cerere de înlocuire a lichidatorului atât timp cât procedura de lichidare nu este încheiată.
În consecinţă în mod legal a reţinut instanţa de control judiciar că atât cererea principală cât şi cererile de intervenţie accesorie nu au fost tardiv formulate.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte constatând legalitatea deciziei recurate sub aspectul criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul C.V. împotriva deciziei nr. 4/ COM din 16 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1615/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1640/2008. Comercial → |
|---|
