ICCJ. Decizia nr. 1623/2008. Comercial

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr. 1623/2008

Dosar nr. 34247/3/2005

Şedinţa publică din 14 mai 2008

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.

Prin sentinţa comercială nr. 1080 din 24 martie 2006 pronunţată în dosarul nr. 34247/2005 (nr. în format vechi 5010/2005), Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis în parte cererea principală formulată de reclamanta SC L.O. SRL în contradictoriu cu pârâta SC I.P. SRL, astfel cum a fost precizată şi a anulat cererea reconvenţională formulată de pârâta SC I.P. SRL în contradictoriu cu reclamanta SC L.O. SRL.

În consecinţă, a dispus rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între părţi cu nr. 82 din 2 februarie 2005 şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 6045 euro, cu titlu de penalităţi calculate pentru perioada 2 februarie 2005 – 15 martie 2006, în echivalent în lei la cursul B.N.R. de la momentul plăţii.

A obligat pârâta la plata sumei de 55,49 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere că, la data de 2 februarie 2005, între reclamanta SC L.O. SRL în calitate de promitent vânzător şi pârâta SC I.P. SRL în calitate de promitent cumpărător, s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 82 cu privire la apartamentul nr. 84 Corpul G. împreună cu o cotă indiviză din terenul pe care este situat blocul de locuinţe, curte şi bazin, precum şi locul de parcare nr. 7 şi boxa 630 din Complexul L.C. din Bucureşti.

Tribunalul a mai reţinut că deşi această convenţie nu a fost semnată de reprezentanţii legali ai pârâtei, totuşi întrunirea manifestărilor de voinţă ale părţilor şi acceptarea clauzelor contractului în forma depusă de reclamantă rezultă în mod indubitabil, din modul în care au fost exprimate apărările pârâtei în cuprinsul întâmpinării, din solicitarea acesteia de a se pronunţa o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul descris în cuprinsul antecontractului şi din răspunsurile date la interogatoriul propus de reclamantă.

De asemenea, tribunalul a mai reţinut că pârâta a achitat numai suma de 4.946,66 euro la data de 26 mai 2005 (prin ordinul de plată din 25 mai 2005 emis pentru suma de 179.000.000 lei – ROL), celelalte plăţi atestate prin ordinele de plată emise la 22 februarie 2005 şi 15 februarie 2005, deşi efectuate de pârâtă în considerarea antecontractului nr. 82, au constituit avans la contractul de construire nr. 65 din 17 decembrie 2004, conform adresei nr. 6 din 15 aprilie 2005.

În acest fel, pârâta a încălcat obligaţiile de plată ce-i incubau conform antecontractului, suma plătită neacoperind nici contravaloarea primei rate, scadentă la data intervenirii acordului de voinţă al părţilor.

Faţă de situaţia de fapt reţinută şi faţă de prevederile art. 5.1 şi art. 2.1. din contract, tribunalul a constatat culpa pârâtei în neexecutarea integrală a obligaţiei de plată făcând aplicaţia dispoziţiilor art. 969 şi art. 1020 – 1021 C. civ., apreciind că se impune rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 82/02 februarie 2005 şi nu rezilierea acestuia cum a solicitat reclamanta.

În ceea ce priveşte excepţia de neexecutare a contractului invocată de pârâtă a fost considerată de tribunal ca neîntemeiată reţinând în esenţă că obligaţia de plată a preţului a fost privită ca esenţială la încheierea antecontractului, iar ca moment în timp obligaţia de plată a ratei de 40.000 Euro era scadentă prima.

Tribunalul a mai reţinut că potrivit clauzelor contractuale, contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică urma a fi încheiat după efectuarea ultimei rate menţionate la art. 2.1, în acest scop fiind specificată situaţia juridică a imobilului la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare.

A mai reţinut că, şi în situaţia în care imobilele erau grevate de sarcini, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, în sarcina vânzătorului s-a prevăzut în antecontract obligaţia de a prezenta extras din cartea funciară pentru imobilele menţionate.

Referitor la obligaţiile prevăzute de art. 3.6, tribunalul a reţinut că acestea sunt în strânsă legătură cu transmiterea dreptului de proprietate prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică şi nu pot afecta obligaţia de plată a preţului.

În temeiul clauzei penale înserată la art. 5.1 din antecontractul de vânzare-cumpărare, tribunalul a reţinut că pârâta datorează penalităţi de întârziere în cuantum de 15 euro/zi de la scadenţă 2 februarie 2005 şi până la data de 15 martie 2006, rezultând suma de 6045 euro, în echivalent în lei la cursul BNR de la momentul plăţii.

În ceea ce priveşte cererea reconvenţională formulată de pârâtă, tribunalul a făcut aplicaţia art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 ca urmare a admiterii excepţiei de netimbrare a cererii faţă de faptul că nu s-au achitat sumele datorate cu titlu de taxă de timbru şi timbru judiciar.

Împotriva acestei sentinţe pârâta SC I.P. SRL a formulat apel în termen solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea în tot a sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

Prin motivele de apel depuse la dosar la termenul din 31 octombrie 2006 apelanta a invocat următoarele:

- Instanţa nu a administrat întreg probatoriul depus la dosarul cauzei, neluând în seamă fila care dovedeşte că suma pe care a achitat-o în contul acestui contract este mult mai mare.

Astfel, pe lângă O.P.-ul din data de 25 mai 2005 cu suma de 179.000.000 (4.946,66 Euro), reţinut de instanţă, la dosarul de fond se mai afla şi dovada achitării sumei de 100.000 RON în contul acestui antecontract, respectiv OP33 şi 34 din data de 16 martie 2006, asupra cărora instanţa nu s-a pronunţat.

- Instanţa nu a făcut decât să repete spusele reclamantei din acţiune, fără însă a verifica sau argumenta într-un fel sau altul aceste aprecieri.

Potrivit principiului rolului activ instanţa de judecată avea datoria de a depune toate diligenţele în aflarea adevărului, pentru a verifica dacă sumele plătite, sunt sau nu plătite în contul antecontractului despre care se face vorbire în prezenta cauză.

- Din probele depuse la dosar, pe care instanţa de fond le-a omis, rezultă că suma plătită pentru antecontract este mult mai mare decât suma reţinută de aceasta.

- Instanţa de fond a respins în mod nejustificat excepţia de neexecutare a contractului, deşi a dovedit că reclamanta însăşi nu şi-a respectat obligaţiile contractuale, fapt ce i-a dat dreptul de a suspenda executarea obligaţiei de plată.

În susţinerea acestui motiv apelanta a arătat că vânzătorul avea obligaţia de a preda apartamentul în cauză, potrivit art. 3.8 din antecontract, pe bază de proces-verbal de predare-primire recepţie, această obligaţie nefiind condiţionată de plata avansului, documentul respectiv nefiind întocmit niciodată.

Apelanta a mai arătat că o altă obligaţie a vânzătorului era aceea de a garanta pe cumpărător, în sensul prezentării unui extras de carte funciară la acel moment, în condiţiile în care prin propriile eforturi a aflat că imobilul este grevat de sarcini cu interdicţia de înstrăinare.

A mai arătat că reclamanta nu a specificat niciunde acest lucru şi nici nu asigurat-o că această sarcină va fi ridicată la momentul transferului de proprietate, deci nu putea achita diferenţa de preţ fără a avea aceste garanţii.

- Executarea obligaţiilor asumate de părţile contractante, constituie un efect esenţial al antecontractului denunţat, astfel că înainte de a cere rezilierea, reclamanta trebuia să solicite executarea obligaţiilor ce izvorăsc din actul denunţat.

- Pentru ca reclamanta să poată cere încetarea antecontractului nr. 82 din 2 februarie 2005, trebuia să facă dovada faptului că şi-a îndeplinit propriile obligaţi contractuale asumate, dovadă pe care nu a făcut-o.

- A depus diligenţe pentru achitarea în termen a apartamentului, fiind efectuate demersuri la o bancă pentru obţinerea unui credit, urmând a fi virată suma din contul băncii în contul reclamantei, cu singura condiţie ca reclamanta să emită o factură proforma, însă aceasta a refuzat achitarea sumelor datorate prin creditul obţinut.

- O altă obligaţie nerespectată de reclamantă este aceea prevăzută de art. 3.6 din antecontract, obligaţie neexecutată nici până la acest moment, în cartea funciară fiind inserată interdicţia de înstrăinare asupra imobilului.

- În mod greşit instanţa a constatat că SC I.P. SRL datorează penalităţi de întârziere, întrucât întârzierea se datorează culpei reclamantei, prin faptul că a fost împiedicată de aceasta în îndeplinirea obligaţiilor.

În concluzie apelanta a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea în tot a sentinţei atacate şi pe fond respingerea acţiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a combătut motivele invocate de apelantă solicitând respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea hotărârii instanţei de fond ca temeinică şi legală.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 105, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei SC I.P. SRL cu motivarea în esenţă că din probele cauzei rezultă că apelanta-pârâtă nu a îndeplinit obligaţia de plată a preţului, unele plăţi fiind efectuate după introducerea cererii de chemare în judecată iar excepţia de neexecutare a contractului invocată de pârâta nu este întemeiată deoarece obligaţiile asumate de aceasta prin clauzele cuprinse la art. 3.34 şi art. 3.3.6 din contract, nu au fot respectate.

Instanţa de apel a mai reţinut că din actele dosarului rezultă neîndeplinirea obligaţiei de plată a preţului şi în temeiul dispoziţiilor cuprinse în art. 5.1 din contractul părţilor, în mod corect instanţa de fond a obligat la plata penalităţilor de întârziere.

Cu petiţia înregistrată, la data de 21 mai 2007, pârâta SC I.P. SRL, în termen legal a declarat recurs solicitând admiterea recursului, casarea celor două hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 8, 9 C. proc. civ.

În argumentarea motivului prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a arătat că prin încheierea din 20 ianuarie 2006 instanţa de fond a reţinut că a calculat greşit cuantumul taxei judiciare de timbru şi din eroare pârâta-reclamantă a fost citată la sediul social şi nu la sediul ales.

La termenul din 10 februarie 2006 pentru care s-a dispus citarea pârâtei cu menţiunea achitării taxei de timbru aferentă cererii reconvenţionale în cuantum de 73.789.350 lei şi a timbrului judiciar de 50.000 lei, deşi avocatul pârâtei a invocat faptul că la cabinet nu s-a primit citaţia cu menţiunea achitării timbrajului datorat, instanţa a pus în discuţie excepţia de netimbrare a cererii reconvenţionale şi a admis-o iar în hotărârea pronunţată a dispus anularea cererii reconvenţionale încălcând astfel dispoziţiile art. 91 privind comunicarea actelor procedurale când actul urmează a fi comunicat unui notar sau avocat.

Recurenta conchide arătând că întrucât instanţa de fond a trecut peste acest incident procedural şi a anulat cererea reconvenţională, în cauză urmează a se face aplicarea art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Printr-un alt motiv de recurs prevăzut de pct. 7 al art. 304 C. proc. civ., recurenta susţine că instanţa de apel în mod greşit a reţinut în Decizia recurată că singura suma plătită în contul antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 82 din 2 februarie 2005 a fost de 179.000.000 lei plătită la 25 mai 2005, neluând în considerare şi achitarea sumei de 100.000 lei cu O.P. nr. 33 şi 34 din 16 martie 2006. Astfel, concluzionează recurenta, instanţa de fond şi de apel au reţinut în motivarea hotărârilor pronunţate o sumă cu mult mai mică decât cea reală.

În argumentarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut că instanţa de apel a respins în mod greşit excepţia inadmisibilităţii cererii deoarece instanţa de fond a fost investită cu o cerere de reziliere a antecontractului de vânzare-cumpărare, cerere precizată şi susţinută de reclamantă, peste care instanţele au trecut.

Recurenta mai menţionează că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, motiv prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., deoarece respingerea excepţiei de neexecutare în raport de obligaţiile asumate de intimată prin contract este total greşită.

Intimata prin întâmpinarea şi concluziile scrise depuse la dosar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recursul declarat de pârâtă este fondat şi urmează să fie admis pentru următoarele considerente.

Analizând motivele de nelegalitate invocate prin recursul său de reurenta-pârâtă, Înalta Curte apreciază că în cauză este incident numai motivul prevăzut de pct. 5 al art. 304 C. proc. civ., deoarece greşit instanţa de fond s-a pronunţat asupra excepţiei de netimbrare a cererii reconvenţionale formulată de pârâtă care nu a fost citată la sediul ales pe care l-a indicat în cererea de chemare în judecată, pronunţând astfel hotărârea cu încălcarea normelor de procedură prevăzute în art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Dealtfel, prin pronunţarea asupra cererii reconvenţionale formulată de pârâtă, instanţa fondului a încălcat art. 120 alin. (1) C. proc. civ., care dispune „cererea reconvenţională se judecă o dată cu cererea principală".

În consecinţă, în cauză este incident art. 304 pct. 5 C. proc. civ., situaţie în care va fi admis recursul pârâtei, va fi casată Decizia şi sentinţa şi va fi trimisă cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâta SC I.I. SRL BUCUREŞTI împotriva deciziei comerciale nr. 105 din 27 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.

Casează Decizia recurată şi sentinţa nr. 1080 din 24 martie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială şi trimite cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 mai 2008.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1623/2008. Comercial