ICCJ. Decizia nr. 1647/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1647/2008
Dosar nr. 1395/1285/2005
Şedinţa publică din 15 mai 2008
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă sub nr. 581/2004, reclamanta SC P. SA, prin lichidator judiciar SC G.C. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC V.P. SA RÂMNICU VÂLCEA, SUCURSALA CLUJ NAPOCA, a solicitat să se constate existenţa în patrimoniul reclamantei a unei clădiri şi teren în suprafaţă de 300 mp. situate în Cluj Napoca, precum şi a unei clădiri şi teren în suprafaţa de 400 mp. situate în Cluj Napoca B-dul. 21 Decembrie, reprezentând 15,54 % din capitalul social al firmei, imobile dobândite cu titlu de aport la capitalul social.
Prin încheierea de şedinţă din data de 15 iunie 2004 instanţa a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea, spre competentă soluţionare, Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, instanţă care, prin sentinţa nr. 13359 din 7 decembrie 2004 pronunţată în dosarul nr. 8795/2004, a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Comercial Cluj, hotărâre rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 564 din 18 mai 2005 pronunţată în dosarul nr. 343/2005 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin care s-a respins recursul declarat de reclamanta SC P. SA, prin lichidator judiciar SC G.C. SRL.
Prin sentinţa nr. 871/C/2006, Tribunalul Comercial Cluj a respins acţiunea precizată şi extinsă formulată de reclamanta SC P. SA, prin lichidator judiciar SC G.C. SRL împotriva pârâtelor SC V.P. SA RÂMNICU VÂLCEA şi SC R.B. SA BUCUREŞTI, capătul principal de cerere fiind respins ca inadmisibil.
S-a respins acţiunea faţă de pârâta SC R.B. SA BUCUREŞTI pentru lipsa calităţii procesuale pasive, precum şi cererea de intervenţie principală a SC E. SRL – CLUJ NAPOCA, iar reclamanta şi intervenienta în interes propriu au fost obligate să plătească suma de 95.427.720 ROL cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâta SC V.P. SA RÂMNICU VÂLCEA, SUCURSALA CLUJ NAPOCA, în temeiul art. 111 C. proc. civ., este întemeiată cu privire la capătul principal de cerere al acţiunii precizate şi extinse, respingând astfel, ca inadmisibilă cererea în constatarea dreptului de proprietate, motivat de împrejurarea că partea are deschisă calea acţiunii în realizare, sens în care a formulat şi un petit subsidiar, care a fost respins. Totodată s-a avut în vedere că natura juridică a certificatului de atestare a dreptului de proprietate este aceea a unui act administrativ constitutiv de drepturi şi că nu se putea aduce ca aport la constituirea societăţii reclamante decât dreptul de folosinţă asupra imobilelor în litigiu.
Cu privire la cererea de intervenţie, s-a apreciat că, dreptul de proprietate al intervenientei asupra imobilelor în litigiu este condiţionat de existenţa în patrimoniul reclamantei a dreptului de proprietate la data licitaţiei, însă reclamanta nu era la acea dată proprietara imobilelor, astfel că cererea de intervenţie a fost respinsă.
Împotriva acestei sentinţe, au formulat apel, atât reclamanta SC P. SA cât şi intervenienta SC E. SRL, criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 152 din 10 octombrie 2006, a admis în parte apelurile declarate de reclamanta SC P. SA prin lichidator judiciar SC G.C. SRL şi intervenienta SC E. SRL şi a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a admis în parte acţiunea reclamantei şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienta SC E. SRL împotriva pârâtei SC V.P. SA şi în consecinţă:
A constatat că pârâta este proprietara imobilelor situate în Cluj Napoca B-dul. 21 Decembrie şi str. Horea şi a obligat pârâta să transfere către reclamantă dreptul de proprietate asupra imobilelor mai sus menţionate cu titlu de aport de capital.
A constatat că intervenienta şi-a adjudecat drepturile deţinute de SC P. SA asupra imobilelor sus arătate şi obligă reclamanta să încheie cu intervenienta act autentic de vânzare-cumpărare asupra imobilelor în litigiu.
A respins capătul de cerere privind obligarea la pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare.
A menţinut dispoziţiile sentinţei privind respingerea acţiunii faţă de pârâta SC R.B. SA BUCUREŞTI.
A înlăturat dispoziţia din sentinţă privind obligarea reclamantei şi a intervenientei la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă şi a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 300 RON cheltuieli de judecată în fond şi apel, iar intervenientei suma de 14.156,48 RON cheltuieli de judecată în fond şi în apel.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că, petitul principal de acţiune astfel cum a fost precizat de reclamantă este o cerere în realizarea drepturilor, care este admisibilă şi că certificatul de atestare a dreptului de proprietate are caracter declarativ, fapt ce rezultă atât din denumire cât şi din temeiul legal, respectiv Legea nr. 15/1990 şi că în urma licitaţiei, intervenienta a dobândit drepturile deţinute de reclamantă asupra imobilelor în litigiu.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamanta SC P. SA, pârâta SC Ş.S. SA RM. VÂLCEA (fostă SC V.P. SA) şi intervenienta SC E. SRL.
Prin recursul declarat de reclamanta SC P. SA, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate, în sensul admiterii în totalitate a apelurilor formulate şi admiterea acţiunii astfel cum a fost precizată şi a cererii de intervenţie, precizându-se că s-a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei.
Recursul declarat de intervenienta SC E. SRL a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitându-se admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii apelului formulat şi admiterea cererii de intervenţie, astfel cum a fost formulată, menţionându-se că s-a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei.
Pârâta SC Ş.S. SA RM. VÂLCEA, a declarat recurs împotriva deciziei nr. 152 din 10 octombrie 2006 a Curţii de Apel Cluj, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii în tot a apelurilor formulate de reclamanta SC P. SA şi de intervenienta SC E. SRL şi menţinerea hotărârii instanţei de fond, susţinând în esenţă că, Decizia a fost dată cu aplicarea greşită a legii, iar instanţa interpretând în mod greşit actele deduse judecăţii a constatat în mod eronat că certificatul de atestare, emis în temeiul HG nr. 834/1991, are natura unui act administrativ cu caracter declarativ de drepturi, în timp ce, caracterul acestor acte administrative este unul constitutiv, fiind supuse regimului de publicitate imobiliară.
Mai susţine pârâta că, nici contractul de societate al SC P. SA, nici statutul acesteia nu prevăd faptul că subscrisa, respectiv antecesoarea acesteia în drepturi ar fi adus ca aport la capitalul social dreptul său de proprietate asupra imobilelor în litigiu, întrucât nu putea transmite dreptul de proprietate care nu era atestat la momentul încheierii contractului şi statutului societăţii reclamante.
La data de 15 decembrie 2006, reclamanta SC P. SA, prin lichidator judiciar a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei nr. 152 din 10 octombrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin care solicită să se dispună înscrierea în Cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilelor în litigiu, precum şi înscrierea în Cartea funciară a dreptului de proprietate al intervenientei asupra aceloraşi imobile, iar la data de 18 decembrie 2006 a formulat o altă cerere, prin care a solicitat completarea dispozitivului aceleiaşi decizii, în sensul pronunţării unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de transfer de proprietate între reclamantă şi pârâtă asupra imobilelor în litigiu.
Intervenienta SC E. SRL a formulat la data de 15 decembrie 2006 cerere de completare a dispozitivului deciziei nr. 152 din 10 octombrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, în sensul ca hotărârea ce se va pronunţa să ţină loc de act autentic de transfer al dreptului de proprietate asupra imobilelor în litigiu de la pârâta SC V.P. SA către reclamanta SC P. SA, să se dispună înscrierea în Cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilelor în litigiu, cu titlu de aport capital social şi să se dispună înscrierea în Cartea funciară a dreptului de proprietate al intervenientei asupra aceloraşi imobile, cu titlu de cumpărare.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 9 din 23 ianuarie 2007, a admis cererile şi a dispus completarea dispozitivului deciziei nr. 152 din 10 octombrie 2006 pronunţată în dosarul nr. 1395/1285/2005, în sensul ca, hotărârea judecătorească să ţină loc de act autentic de transfer de proprietate între reclamanta SC P. SA şi pârâta SC V.P. SA asupra imobilelor situate în Cluj Napoca str. Horea şi Bd. 21 Decembrie.
A dispus înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei SC P. SA în Cartea funciară asupra imobilelor sus-menţionate, cu titlu de aport de capital social, precum şi înscrierea dreptului de proprietate al intervenientei SC E. SRL în Cartea funciară asupra imobilelor sus arătate, cu titlu de cumpărare la licitaţie.
Împotriva acestei decizii, la data de 19 martie 2007, pârâta SC Ş.S. SA RM. VÂLCEA a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5, 7 şi 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea deciziei atacate şi respingerea cererilor de completare a dispozitivului, ca neîntemeiate, susţinând în esenţă că, instanţa a soluţionat cererea de completare a dispozitivului fără citarea pârâtei, iar faţă de prevederile art. 2812 alin. (2) C. proc. civ., se impunea citarea părţilor.
O altă critică vizează faptul că instanţa a constatat că a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere şi pronunţându-se în sensul admiterii acestuia, nu a motivat soluţia dată şi că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii, având în vedere că prin Decizia recurată, instanţa nu a completat hotărârea, ci a decis în sens contrar deciziei completate, admiţând ceea ce respinsese iniţial, în acest mod pronunţând o hotărâre nelegală.
Înalta Curte, examinând deciziile atacate, în contextul criticilor invocate, constată că recursurile reclamantei SC P. SA şi al intervenientei SC E. SRL au rămas fără obiect, având în vedere că prin Decizia nr. 9 din 23 ianuarie 2007 s-au admis cererile de completare a dispozitivului deciziei nr. 152 din 10 octombrie 2006 formulate de reclamantă şi de intervenientă.
Recursurile pârâtei SC Ş.S. SA RM. VÂLCEA vor fi respinse, pentru considerentele ce urmează:
În ceea ce priveşte critica adusă deciziei nr. 152 din 10 octombrie 2006 referitoare la natura juridică a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, în sensul că este un act administrativ constitutiv de drepturi, nu poate fi reţinută atâta vreme cât certificatul de atestare eliberat în anul 1995 doar atestă existenţa dreptului de proprietate al societăţii comerciale dobândit conform Legii nr. 15/1990, de la momentul intrării ei în vigoare.
Susţinerea pârâtei, potrivit căreia, nici contractul de societate al SC P. SA şi nici statutul acesteia nu prevăd faptul că subscrisa, respectiv antecesoarea acesteia în drepturi ar fi adus ca aport la capitalul social, dreptul său de proprietate asupra imobilelor în litigiu, nu se susţine, în condiţiile în care prin actele constitutive ale SC P. SA, antecesoarea recurentei-pârâte, respectiv I.M.P. Cluj şi-a asumat obligaţia de a transfera dreptul de proprietate asupra celor două imobile, obligaţie care nu a fost îndeplinită nici de pârâta SC V.P. SA, respectiv de a încheia act autentic de transfer al dreptului de proprietate, şi în consecinţă, efectuarea formalităţilor de publicitate imobiliară pentru înscrierea dreptului de proprietate al SC P. SA.
În acest sens intervenienta SC E. SRL a solicitat prin cererea de intervenţie în interes propriu, formulată în dosarul nr. 8795/2004, obligarea pârâtei la transferul acestui drept de proprietate, ca o formă de executare a obligaţiei de aportare a celor două imobile la capitalul social al SC P. SA sau ca hotărârea ce se va pronunţa să ţină loc de act autentic de transfer al dreptului de proprietate, pentru a se putea realiza înscrierea dreptului de proprietate asupra celor două imobile în favoarea SC P. SA.
În cauză sunt incidente dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, potrivit cărora „bunurile din patrimoniul societăţii comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepţia celor dobândite cu alt titlu", astfel prin efectul acestui act normativ se consacră calitatea de proprietar al societăţii asupra oricărui bun care făcea parte din patrimoniul societăţii, inclusiv asupra celor două imobile.
O primă critică ce priveşte Decizia nr. 9 din 23 ianuarie 2007, vizează încălcarea dreptului la apărare prin necitarea pârâtei la termenul de judecată al cererii de completare a dispozitivului hotărârii, se constată a fi neîntemeiată, faţă de împrejurarea că la dosar apel se află dovezile de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul din 16 ianuarie 2007, semnate şi ştampilate de reprezentanţii societăţii, iar prin întâmpinarea depusă la dosar, precum şi concluziile scrise depuse la data de 22 ianuarie 2007, pentru termenul din 23 ianuarie 2007, dată la care s-a amânat pronunţarea dosarului, aceasta şi-a formulat apărări în cauză.
Susţinerile pârâtei, potrivit cărora, Decizia de completare a dispozitivului hotărârii nu ar fi motivată şi că ar fi contrară legii, nu are suport legal, atâta timp cât, prin cererea de intervenţie SC P. SA a solicitat pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic de transfer al dreptului de proprietate, înscrierea dreptului de proprietate al SC P. SA în cartea funciară a celor două imobile, cu titlu de aport de capital social şi înscrierea dreptului de proprietate al SC E. SRL în cartea funciară a celor două imobile, cu titlu de cumpărare, iar instanţa de apel, a omis să se pronunţe asupra acestor capete de cerere, astfel că, nu poate fi vorba de dispoziţii contradictorii şi nici contrarietate între dispozitivul deciziei iniţiale şi dispozitivul deciziei de completare a hotărârii.
Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca rămase fără obiect, recursurile declarate de reclamanta SC P. SA şi de intervenienta SC E. SRL şi ca nefondate recursurile pârâtei SC Ş.S. SA RM. VÂLCEA, şi pe cale de consecinţă, potrivit art. 274 C. proc. civ., va respinge cererile pentru acordarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMLE LEGII
DECIDE
Respinge ca rămas fără obiect recursul declarat de reclamanta SC P. SA, prin lichidator SC G.C. SRL împotriva deciziei nr. 152 din 10 octombrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Respinge recursurile declarate de pârâta SC Ş.S. SA RM. VÂLCEA împotriva deciziilor nr. 152 din 10 octombrie 2006 şi nr. 9 din 23 ianuarie 2007 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Respinge, ca rămas fără obiect, recursul declarat de intervenienta SC E. SRL-CLUJ NAPOCA împotriva deciziei nr. 152 din 10 octombrie 2006 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Respinge cererile pentru acordarea cheltuielilor de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1640/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1648/2008. Comercial → |
|---|
