ICCJ. Decizia nr. 1636/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1636/2008
Dosar nr. 1429/86/2007
Şedinţa publică din 14 mai 2008
Deliberând asupra recursurilor de faţă.
Prin acţiunea înregistrată la 6 martie 2007, reclamanta SC T. SA Suceava a chemat în judecată pe pârâţii G.Ş. Suceava, M.S. şi P.M. Suceava, prin P. ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi la plata sumei de 173.061,13 lei cu titlu de penalităţi de întârziere, plata energiei termice furnizate şi cheltuieli de judecată.
Tribunalul Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal şi prin sentinţa nr. 846 din 4 mai 2007, a respins, ca nefondată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.S., a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pârâţii în solidar să-i plătească suma de 173.061,13 lei cu titlu de penalităţi şi suma de 47.013 lei cheltuieli de judecată.
Prin încheierea din 12 iunie 2007 s-a îndreptat eroarea materială strecurată în considerentele şi dispozitivul sentinţei în sensul că pârâţii au fost obligaţi să plătească reclamantei suma de 4.713 lei cheltuieli de judecată în loc de 47.013 lei cu acelaşi titlu.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că secund pârâtul are calitate procesuală pasivă având în vedere dispoziţiile art. 13 din OUG nr. 32/2001 aprobată prin Legea nr. 374/2001, potrivit cărora începând cu anul 2001 – 2002 finanţarea învăţământului preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităţilor administrativ teritoriale pe a căror rază îşi desfăşoară activitatea.
Împotriva sentinţei au declarat apel pârâţii criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
G.Ş. Suceava a arătat că în mod greşit a fost obligat la plata penalităţilor câtă vreme este ordonator de credite şi după primirea sumelor de la ordonatorul principal a virat sumele furnizorului, deci nu se află în culpă.
M.S., prin P. a susţinut că deşi municipalitatea nu a semnat contractul de furnizare şi nici facturile emise şi nu au fost însuşite de către acesta, eronat a fost obligat la plată prin invocarea legii.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 86 din 24 septembrie 2007, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de pârâţi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că pârâtul G.Ş. a beneficiat de serviciul de furnizare de energie termică şi nu a onorat la plată facturile emise de furnizor la termenele scadente iar pârâtul M.S. nu a asigurat sumele necesare plăţii energiei, obligaţie prevăzută de Legea nr. 216/2001.
Împotriva deciziei nr. 86 pronunţată la 24 septembrie 2007 de Curtea de Apel Suceava au declarat recurs pârâţii M.S. prin P. şi G.Ş. Suceava criticând-o pentru nelegalitate.
Pârâtul M.S. prin P. în motivarea recursului său, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a arătat că nu a semnat cu intimata-reclamantă nici un contract în calitate de beneficiară a energiei termice furnizate, nu a beneficiat de serviciile prestate de aceasta şi nici nu şi-a însuşit la plată facturile emise de operatorul de utilităţi. Între municipalitate şi reclamantă nu a existat nici un fel de relaţie contractuală cu privire la furnizarea de servicii către unitatea şcolară. Aceasta din urmă a fost semnatara contractului, beneficiara serviciilor şi aceea care a achitat facturile emise de reclamantă.
Instanţele au interpretat şi aplicat în mod eronat dispoziţiile referitoare la obligaţiile în solidar, obligând municipalitatea să achite în solidar cu unitatea şcolară penalităţile aferente debitului principal.
Mai arată recurentul că potrivit art. 13 din OUG nr. 32/2001, M.S. în calitate de ordonator principal de credite are obligaţie expresă unilaterală, dar determinată doar faţă de unităţile bugetare pe care le finanţează, în nici un caz faţă de terţele persoane cu care aceste centre bugetare ar încheia contracte sau altfel de relaţii.
Recurenta arată că instanţele au eludat nelegal, relaţia contractuală existentă între reclamantă şi unitatea şcolară şi au decis obligarea municipalităţii la plata penalităţilor doar pe baza unor prevederi legale generale, încălcând principul consacrat de art. 973 C. civ., convenţiile n-au efect decât între părţile contractante.
Recurenta conchide arătând că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra aspectului ridicat prin cererea de apel referitor la lipsa calităţii procesuale a P.S. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 27 din L.A.P.L. nr. 215/2001, primăria este o structură funcţională, fără personalitate juridică şi deci nu poate fi obligată la executarea unei astfel de obligaţii.
Pentru motivele invocate pârâtul a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea deciziei şi respingerea ca nefondată a acţiunii împotriva M.S.
Pârâtul G.Ş. Suceava a criticat Decizia pronunţată de instanţa de apel arătând că este ordonar terţiar de credite, fără surse de venit extrabugetare şi a achitat facturile către intimata-reclamantă imediat ce sumele corespunzătoare au fost eliberate de către ordonatorul principal de credite respectiv M.S.
Recurentul mai precizează că în circuitul financiar dintre ordonatorul principal de credite, cei terţiari şi furnizori, G.Ş. Suceava îi revine o poziţie intermediară, neputând influenţa transferul de fonduri către furnizorii de utilităţi. Deci unitatea şcolară nu are nici o culpă în situaţia creată; plata facturilor către furnizori este dependentă de momentul virării fondurilor necesare de către ordonatorul principal de credite.
Pentru motivele invocate pârâtul G.Ş. Suceava a solicitat admiterea recursului şi respingerea acţiunii reclamantei împotriva sa.
În drept pârâţii şi-au întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin întâmpinarea şi concluziile scrise depuse de intimata-reclamantă a solicitat respingerea excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a M.S. şi respingerea recursurilor motivat de faptul că izvorul obligaţiei pentru pârâtul G.Ş. Suceava derivă din contract iar pentru pârâtul M.S. izvorul obligaţiei este legea, care arată expres că finanţarea învăţământului preuniversitar de stat se asigură din bugetul local al unităţilor administrativ teritoriale pe a căror rază îşi desfăşoară activitatea.
Recursurile declarate de pârâţi nu sunt fondate şi vor fi respinse pentru următoarele considerente.
Analizând Decizia recurată prin prisma motivelor de recurs cât şi a actelor şi înscrisurilor dosarului Înaltei Curţi constată că hotărârea este legală.
Astfel, în cauză, nu este incident pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., hotărârea nu este lipsită de temei legal şi nici nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, instanţa interpretând corect dispoziţiile art. 13 din OUG nr. 32/2001 privind reglementarea unor probleme financiare aprobate prin Legea nr. 374/2001 care prevăd că finanţarea învăţământului preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale pe a căror rază acesta îşi desfăşoară activitatea.
De asemeni, potrivit art. 45 din Legea nr. 216/2001 ordonatorii de credite au obligaţia ca în cadrul prevederilor bugetare aprobate să asigure plata cu prioritate a facturilor reprezentând consumurile de energie electrică, termică şi gaze naturale.
În consecinţă, faţă de cele ce preced recursurile pârâţilor vor fi respinse, ca nefondate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâţii M.S. prin P. şi G.Ş. Suceava împotriva deciziei nr. 86 din 24 septembrie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1629/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1637/2008. Comercial → |
|---|
