ICCJ. Decizia nr. 1630/2008. Comercial. Acţiune în anulare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1630/2008
Dosar nr. 1603/118/2006
Şedinţa publică de la 14 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
1. Obiectul litigiului şi părţile în proces
Reclamanta SC D. SA Cernavodă a chemat-o în judecată pe pârâta A.N.A.R. – D.A.D.L. şi a solicitat ca prin hotărârea care se va pronunţa să se dispună anularea facturilor emise în anii 2003 şi 2004 pentru detergenţi, fenoli, cianuri, precum şi obligarea menţionatei pârâte la plata penalităţilor aferente. Acţiunea a fost precizată la 16 noiembrie 2006 şi 25 ianuarie 2007 în sensul că prin cerere reclamanta înţelege să solicite nulitatea absolută a facturilor, determinată pe lângă eroare şi dol ca vicii de consimţământ şi de fictivitate şi fraudă.
2. Hotărârea tribunalului
Prin sentinţa nr. 1638 din 15 martie 2007 a fost respinsă acţiunea reclamantei pentru considerentul că facturile a căror nulitate s-a invocat au fost emise în baza proceselor verbale de constatare întocmite în executarea contractelor abonament pentru prestarea de servicii de gospodărire a apelor încheiate de A.N.A.R. – D.A.D.L. cu SC D. SA.
S-a reţinut că facturile emise pentru plată sunt accesorii ale proceselor verbale de constatare, care nu au fost constatate nule sau anulabile aşa încât acţiunea reclamantei a fost respinsă.
Apelul
Sentinţa a fost apelată de reclamanta SC D. SA pentru motivul că instanţa de fond a nesocotit adevărul obiectiv din care rezultă că aşa-zisele procese verbale au fost încheiate prin dol şi eroare, manopere dolosive săvârşite de reprezentantul pârâtei. Criticile au privit şi obligarea societăţii apelante la plata cheltuielilor de judecată.
Decizia Curţii de Apel
Prin decizia nr. 155 din 28 iunie 2007, după examinarea criticilor aduse sentinţei fondului, apelul reclamantei a fost respins ca nefondat.
În esenţă, s-a reţinut că dolul şi eroarea nu au fost dovedite de cel care potrivit art. 1169 C. civ., a invocat vicierea consimţământului. Sub aspectul dispoziţiilor legale aplicabile speţei s-a făcut trimitere la Legea nr. 107/1996, O.U.G. nr. 107/2002, H.G. nr. 452/2000, reţinându-se în final că reclamantul nu a procedat conform art. 5 din O.U.G. nr. 107/2002 întrucât nu a contestat procesul verbal în litigiu în termen de 15 zile, dimpotrivă considerându-l contract a cerut anularea lui conform art. 948, 949, 950, 966 C. civ., texte de lege inaplicabile în speţă. Cu referire la cheltuielile de judecată s-a apreciat în raport de art. 274 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. că, în cauză, nu s-a dovedit faptul că onorariul avocatului trebuia micşorat în raport de tabloul onorariilor minimale.
Recursul
Împotriva deciziei nr. 155 /COM din 28 iunie 2007 a declarat recurs, reclamanta SC D. SA prin care a invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat casarea menţionatei decizii şi rejudecarea în fond a litigiului.
- În argumentarea motivului prevăzut de art. 304 alin. (7) C. proc. civ., recurenta a susţinut că decizia atacată se bazează pe motive contradictorii străine de natura pricinii pentru că instanţa a făcut teoria inutilă asupra rolului secundar al facturii deşi aceasta este „document prim”, şi ca atare trebuia să-l sancţioneze pe făptuitor pentru schimbarea ilegală a ordinii fireşti a documentului.
- Instanţa de apel a interpretat greşit actul dedus judecării şi i-a schimbat natura şi înţelesul întrucât procesul verbal de consemnare a calităţii valorii apei brute a fost schimbat într-un banal act bilateral, şi tot greşit consideră că s-a reţinut faptul că acest act trebuia atacat în 15 zile conform art. 5 alin. (6) din O.U.G. nr. 107/2002. Aceste dispoziţii nu sunt incidente în cauză pentru că în opinia sa, nu au fost depăşiri ale concentraţiilor maxime de poluanţi.
- Hotărârea a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii şi exemplifică în argumentarea art. 304 pct. 9 C. proc. civ., O.G. României nr. 73/2003, care se aplică doar când este vorba de contribuţia pentru substanţele evacuate în resursele de apă pentru aportul propriu al utilizatorului în limitele autorizate. Nesocotirea acestei norme a dus, potrivit recurentei, la confirmarea manoperei frauduloase comisă de intimată.
Motivele de recurs anterior prezentate au fost completate de recurentă cu o excepţie în legătură cu natura litigiului şi competenţa instanţei, motiv la care ulterior s-a renunţat astfel că nu va mai fi expus.
Intimata prin întâmpinare a răspuns punctual la motivele de recurs şi a solicitat ca recursul reclamantei să fie respins, întrucât, indiferent de cum este privită factura, ca act prim sau nu, aceasta a fost emisă în baza procesului verbal întocmit de delegaţii părţilor, iar acesta nu a fost contestat conform H.G. nr. 472/2002.
De asemenea, a susţinut că O.G. nr. 73/2005 nu este aplicabilă, iar eroarea nu produce nulitate decât atunci când cade asupra substanţei obiectului convenţiei.
Recursul este nefondat.
- Motivul prevăzut de art. 304 alin. (7) C. proc. civ., poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Dintre ipotezele textului pct. 7 recurenta a invocat ipoteza motivelor contradictorii sau străine de natura pricinii pentru motivul că instanţa a reţinut nelegal faptul că factura emisă de intimată este un „document prim”, cu alte cuvinte că instanţa a schimbat ordinea firească a documentelor.
Critica nu se încadrează în prevederile art. 304 alin. (7) C. proc. civ., întrucât acest motiv se referă la încălcarea de către instanţă a prevederilor art. 261 alin. (5) C. proc. civ., prin care se stipulează obligaţia ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea sa. Din acest punct de vedere motivarea deciziei din apel este clară, precisă şi analitică şi a răspuns în fapt şi în drept la cererea formulată în cauză, iar considerentele conduc în mod logic la soluţia din dispozitiv. Dacă totuşi se examinează susţinerea recurentei referitoare la ordinea documentelor se constată că factura ca înscris sub semnătură privată nu are o existenţă distinctă de operaţiunea comercială pe care se bazează, aşa încât considerentele care dau o anumită ordine facturii nu sunt contradictorii şi nici străine de natura obiectului cererii introductive de instanţă.
Susţinerea recurentei este cel puţin contradictorie în legătură cu acest înscris din moment ce s-a cerut prin acţiune nulitatea facturilor pentru motivul că reprezentanţii legali şi-au exprimat un consimţământ „pe procesele verbale” care a fost viciat prin eroare, dol sau pentru motive de fraudă. Prin urmare, concluzia instanţei de apel a respectat cererea recurentei, care în motivarea acţiunii a arătat că procesele verbale au stat la baza emiterii facturilor reclamate.
În consecinţă, critica este nefondată.
- Critica întemeiată pe art. 304 alin. (8) C. proc. civ., este de asemenea nefondată întrucât nu s-a demonstrat că în cauză, instanţa a schimbat natura şi înţelesul lămurit al actului dedus judecăţii.
Faptul că instanţa de apel s-a referit la procesul verbal de constatare ca la un act bilateral nu schimbă natura şi conţinutul său câtă vreme acesta nu a fost anulat prin procedura specială. Considerentul că actul, procesul-verbal, nu a fost anulat sau că nu s-a aplicat procedura specială nu constituie argument în sprijinul susţinerii că a fost schimbată natura actului dedus judecăţii, iar aprecierile asupra situaţiilor în care poate fi atacat procesul-verbal sunt chestiuni de fond, de netemeinicie şi nu de nelegalitate care ar putea fi analizate prin prisma art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
- Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizează aplicarea greşită de către instanţă a prevederilor legale. Critica nu va fi reţinută întrucât O.G. nr. 73/2005 nu poate fi aplicată retroactiv, la situaţii care s-au născut anterior intrării sale în vigoare aşa cum corect s-a reţinut prin decizia recurată.
În cadrul acestui motiv, pe lângă aspectele de fond care ţin de constatările din procesul verbal, recurenta a invocat şi încălcarea art. 4 din H.G. nr. 472/2000, critică de asemenea nefondată întrucât această procedură este instituită legal şi concluzia instanţei potrivit căreia facturile au fost emise în baza unor procese verbale care nu au fost anulate este corectă şi fundamentează argumentele desprinse din probele dosarului privind inexistenţa unor motive de nulitate a facturilor emise în perioada indicată de recurentă.
În consecinţă, faţă de cele ce preced, recursul, potrivit art. 312 C. proc. civ., va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC D. SA CERNAVODĂ împotriva deciziei nr. 155/ COM din 28 iunie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1581/2008. Comercial. Acţiune în... | ICCJ. Decizia nr. 3042/2008. Comercial. Alte cereri. Recurs → |
|---|
