ICCJ. Decizia nr. 1770/2008. Comercial. Constatare nulitate act. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1770/2008
Dosar nr. 724/100/2005
Şedinţa publică de la 23 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul A.E. a chemat în judecată A.V.A.S. Bucureşti, pe V.D.F. şi D.G. SA Baia Mare şi a solicitat ca prin sentinţa care se va pronunţa să se dispună anularea tranzacţiei încheiate între A.V.A.S. şi V.D.F. având ca obiect un număr de 12.437 acţiuni ale societăţii D.G. SA Baia Mare. Acţiunea fost precizată de reclamant la data de 18 mai 2005 în sensul că înţelege să solicite constatarea nulităţii absolute a tranzacţiei pentru fraudarea legii deoarece pârâtul V.D.F. este persoană interpusă, care în realitate reprezintă interesele lui P.V. şi că dosarul de privatizare nu a fost legal înaintat la A.V.A.S.
În cauză s-a formulat cerere de intervenţie în interesul reclamantului de către SC E.E. SRL Baia Mare şi C.G. pentru aceleaşi considerente expuse în fapt în cererea reclamantului. Potrivit intervenienţilor prin tranzacţia a cărei nulitate se cere a fi constatată se susţine că a fost păgubit statul datorită abuzurilor care s-au săvârşit de P.V.I.
La data de 8 iunie 2005 a fost precizată din nou acţiunea prin extinderea cadrului procesual şi ca urmare a fost chemată în judecată SC H.V.M. SA, sucursala Bucureşti, cu motivarea că prin intermediul acestei societăţi a fost realizată tranzacţia a cărei valabilitate este contestată.
Întrucât A.V.A.S. a depus la dosar Hotărârea nr. 13/2004 prin care s-a aprobat propunerea de vânzare a pachetului de acţiuni prin metoda „Răspuns la oferta publică de cumpărare”, reclamantul a invocat excepţia de nelegalitate a acestei hotărâri, excepţie care a fost respinsă prin hotărâre irevocabilă.
Hotărârea instanţei de fond
Litigiul a fost soluţionat de Tribunalul Maramureş care, prin sentinţa nr. 4269 din 15 noiembrie 2006, a respins, ca nefondat, acţiunea precizată reţinând, în esenţă, că instituţiile publice implicate, în speţă fostul A.P.A.P.S., pot vinde acţiunile deţinute de societăţile comerciale aflate în portofoliul său prin orice metodă de vânzare. În sensul acestei concluzii a fost citat art. 13 din H.G. nr. 577/2002, O.U.G. nr. 88/1997 şi art. 4 pct. 1 din Legea nr. 137/2002. S-a stabilit, de asemenea, că lipseşte interesul reclamantului de a solicita anularea tranzacţiei pe motiv că statul nu a realizat un beneficiu iar în ce priveşte metoda aleasă pentru încheierea tranzacţiei aceasta nu poate fi cenzurată în raport de motivele invocate din moment ce nu au fost încălcate dispoziţii imperative ale legii şi ale Regulamentului C.N.V.M.
Apelul
Sentinţa instanţei de fond a fost confirmată de Curtea de Apel Cluj care, prin decizia nr. 89 din 12 aprilie 2007, a respins apelul declarat de SC E.E. SRL Baia Mare şi A.E.
Potrivit instanţei de apel analiza tranzacţiei se poate face strict din punct de vedere legal sens în care instituţia publică implicată în privatizare are o marjă largă de apreciere asupra modalităţii şi metodei aleasă pentru a vinde acţiuni. În speţă, Curtea a constatat că motivele invocate de reclamant nu confirmă fraudarea legii privatizării şi că tranzacţia s-a derulat în condiţii de transparenţă şi opozabilitate iar metoda aleasă „Vânzare cu răspuns la ofertă de cumpărare”, a fost autorizaţia de C.N.V.M. prin decizia nr. 1153 din 4 februarie 2004. A mai reţinut Curtea că pârâtul intimat V.D.F. a participat la procedură prin intermediul societăţii de brokeri SC H.V.M. SA şi că nu se poate reţine cu temei că reclamantul sau alte persoane interesate ar fi fost împiedicate ori înlăturate să participe la o astfel de procedură. Curtea a reţinut şi faptul că pentru metoda de vânzare aleasă nu era necesar ca fostul A.P.A.P.S. să utilizeze un dosar întrucât vânzarea acţiunilor s-a făcut în mod public pe o piaţă de vânzare obişnuită a acestor titluri cu respectarea regulamentelor emise de C.N.V.M. care nu au fost contestate de reclamant şi intervenienţi. În aceste condiţii în care au fost utilizate mecanismele şi procedurile specifice de pe piaţa de titluri, potrivit instanţei de apel, pârâtul V.D.F. beneficiază de prezumţia de bună-credinţă nefiind dovedit în cauză că a întreprins fapte sau acţiuni ilicite pentru a distorsiona în propriul profit operaţiunea la care a participat.
Recursul
Împotriva deciziei nr. 89 din 12 aprilie 2007 a declarat recurs, reclamantul A.E. şi SC E.E. SRL prin care au invocat motivul prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ., în temeiul căruia au solicitat modificarea hotărârilor anterioare şi admiterea acţiunii precizate. În argumentarea acestui motiv au susţinut că tranzacţia încheiată între fosta A.P.A.P.S. şi V.D.F. este nulă şi că decizia Curţii de Apel este nelegală întrucât nu a reţinut faptul că vânzarea de acţiuni trebuia precedată, conform art. 6 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 137/2002, de un dosar de prezentare al societăţii comerciale care să cuprindă date şi informaţii referitoare la situaţia economică, financiară şi patrimonială. Au mai susţinut recurenţii că deşi A.G.A. din 23 noiembrie 2002, ţinută la D.G. SA a fost anulată. P.V. a înaintat dosarul de privatizare a societăţii aşa cum rezultă din adresa din 7 iulie 2004, că A.V.A.S. nu a ţinut seama la vânzare de preţ şi de toate elementele conţinute în oferta de cumpărare şi că reclamantul a oferit şi plata tuturor sumelor restante pe care le înregistra societatea la data vânzării.
Autorii au mai invocat şi faptul că documentul de ofertă trebuia întocmit în conformitate cu dispoziţiile legale referitoare la piaţa de capital, că s-au constatat nereguli în organizarea şi desfăşurarea tranzacţiei a cărei legalitate o contestă pentru că dosarul de prezentare a fost semnat de o persoană fără calitate iar pârâta A.V.A.S. a avut cunoştinţă despre acest lucru.
În fine, recurenţii s-au referit la probele dosarului pentru a susţine că V.D.F. a fost persoană interpusă, că dosarul de prezentare a fost întocmit de o persoană fără calitate şi că acesta cuprinde date nereale.
În consecinţă pentru toate argumentele dezvoltate a solicitat admiterea recursului şi constatarea nulităţii absolute a tranzacţiei.
Intimaţii A.V.A.S. Bucureşti şi V.D.F. prin întâmpinarea la cererea de recurs au susţinut că nu s-au invocat motive de nelegalitate, că toate criticile aduse hotărârii sunt de netemeinicie. S-a mai susţinut că recurenţii nu au participat la procedura de vânzare şi nu pot justifica un interes legitim în cauză, că dosarul de prezentare nu era necesar pentru procedura aleasă şi, în fine, că alegerea metodei de privatizare nu poate fi cenzurată, la cererea unor posibili cumpărători. În plus faţă de aceste susţineri comune ale intimaţilor, A.V.A.S. a făcut referire la art. 22,23 şi 25 din H.G. nr. 577/2002 privind normele de aplicare a Legii nr. 137/2002, pentru a demonstra că tranzacţia a cărei anulare se cere a respectat cadrul legal impus de Legea nr. 137/2002 iar oferta de cumpărare a fost autorizată de C.N.V.M.
În consecinţă, faţă de aceste susţineri au solicitat ca recursul să fie respins.
Recursul este nefondat.
Modificarea hotărârilor anterior pronunţate se poate cere numai pentru motive de nelegalitate atunci când „hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii”.
Din dispoziţiile citate rezultă cu evidenţă obligaţia recurenţilor de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate, deoarece recursul nu este o cale de atac devolutivă. În alte cuvinte pentru a conduce la modificarea hotărârii recursul nu se poate limita la o simplă indicare „de formă” a textelor de lege ci, aşa cum prevede de altfel art. 3021 lit. c) motivele trebuie dezvoltate. Această dezvoltare implică determinarea greşelilor anume imputate şi precizarea explicită a încălcării dispoziţiilor legale.
Revenind la motivul invocat se constată că recurenţii au descris istoricul faptelor până la încheierea tranzacţiei a cărei nulitate au solicitat-o fără nicio dezvoltare a unei încălcări imperative a legii care să-i îndreptăţească să susţină motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ. Aşadar, trimiterea la art. 6 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 137/2002 nu susţine motivul de nelegalitate invocat. Dacă totuşi se analizează nelegalitatea soluţiei criticate prin prisma articolului citat de recurentă se constată că metoda aleasă de Autoritate pentru vânzarea acţiunilor nu obligă la întocmirea şi transmiterea dosarului de prezentare al societăţii comerciale.
În al doilea rând elementele conţinute în oferta de cumpărare nu pot fi cenzurate de instanţă ci sunt atributul exclusiv al instituţiilor publice implicate care potrivit art. 22 din H.G. nr. 577/2002 dată în aplicarea Legii nr. 137/2002, aleg metoda de tranzacţionare a valorilor mobiliare. Mai este de reţinut că metoda aleasă pentru vânzarea acţiunilor deţinute de Statul român la D.G. SA este specifică Pieţei de Capital şi că aceste reglementări nu impun întocmirea dosarului de prezentare în cazul în care vânzarea se realizează prin Metoda „vânzare cu răspuns la oferta de cumpărare”. În consecinţă dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 nu susţin critica de nelegalitate invocată de recurentă.
În raport de argumentele de mai sus se impune precizarea că recurenţii nu au fost ofertanţi şi că nu au demonstrat interesul pentru a susţine nulitatea actului încheiat de A.V.A.S. cu singurul ofertant a cărui ofertă de cumpărare a fost autorizată de C.N.V.M. În consecinţă, dispoziţiile legale mai sus analizate, invocate de recurente, nu numai că nu demonstrează nelegalitatea soluţiilor anterioare, dar nu demonstrează nici interesul procesual sau vătămarea de ordin material şi procesual care să susţină cererea pentru anularea tranzacţiei.
Intenţiile anterioare de cumpărare a acţiunilor manifestate de recurenţi nu sunt de natură să demonstreze nelegalitatea actului încheiat în urma alegerii metodei de privatizare de către instituţia publică implicată. Această alegere scapă cenzurii instanţei întrucât aşa cum corect a reţinut de altfel instanţa de apel, verificarea controlului judecătoresc al operaţiunii comerciale de privatizare vizează numai nelegalitatea acesteia nu şi oportunitatea sau circumstanţele economice şi de piaţă.
În acelaşi context trebuie reţinut şi faptul că recurenţii nu au demonstrat vreo împiedicare de a participa la procedura de vânzare menţionată pentru a afirma cu îndreptăţire că le-au fost fraudate interesele, cu atât mai mult cu cât, oferta de cumpărare după autorizarea de către C.N.V.M. a fost publicată, tocmai pentru asigurarea participării persoanelor interesate iar în cauză nu s-a demonstrat lipsa de transparenţă sau de opozabilitate faţă de potenţialii participanţi.
Concluzia care se impune în raport de argumentele de mai sus este că recurenţii şi-au structurat criticile pe motive de netemeinicie deşi au promovat o cale de atac nedevolutivă şi că singurele dispoziţii legale la care s-au referit nu au fost nesocotite pentru motivele analizate anterior.
Aşa fiind, recursul, potrivit art. 312 C. proc. civ., va fi respins.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., cererea pentru cheltuieli formulată de intimatul V.D.F. va fi respinsă, ca nedovedită, întrucât dovada depusă în sprijinul cererii este în copie şi nu se referă la acest dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul A.E. şi intervenienta în numele altei persoane SC E.E. SRL BAIA MARE împotriva deciziei civile nr. 89 din 12 aprilie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Respinge cererea formulată de intimatul V.D.F. privind acordarea de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1769/2008. Comercial. Acţiune în constatare.... | ICCJ. Decizia nr. 3056/2008. Comercial. Evacuare. Recurs → |
|---|
