ICCJ. Decizia nr. 1769/2008. Comercial. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1769/2008
Dosar nr. 8865/2/2006
Şedinţa publică de la 23 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 27 septembrie 2006, SC A. SRL, a solicitat ca în contradictoriu cu A.V.A.S. Bucureşti, să se constate nulitatea şi inexistenţa creanţei împotriva reclamantei, în sumă de 2.411,25 DOLARI S.U.A.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 2 din 8 ianuarie 2007, a admis excepţia de inadmisibilitate şi a respins ca inadmisibilă acţiunea reclamantei.
S-a reţinut în considerentele hotărârii că intimata A.V.A.S. Bucureşti a făcut dovada existenţei titlului executoriu, a contractului de cesiune de creanţă şi a notificării reclamantei conform art. 9 pct. 4 din O.U.G. nr. 51/1998, aşa încât acţiunea reclamantei prin care a solicitat să se constate inexistenţa unui drept subiectiv al intimatei împotriva sa, este o acţiune în constatare în sensul dispoziţiilor art. 111 C. proc. civ.
Aceasta este inadmisibilă deoarece reclamanta putea formula contestaţie la executare în condiţiile prevăzute de O.U.G. nr. 51/1998.
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta SC A. SRL a declarat recurs şi a solicitat admiterea acestuia, modificarea în tot a hotărârii, în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată şi a cerut totodată suspendarea executării hotărârii până la soluţionarea recursului.
A susţinut recurenta că în mod eronat instanţa a reţinut că este o acţiune în constatare a unui drept şi deci avea posibilitatea promovării unei acţiuni în realizarea dreptului, întrucât aceasta nu există, pentru că nu a putut exercita o contestaţie la executare ori la titlu împotriva creanţei A.V.A.S.
Acţiunea este admisibilă deoarece a pretins instanţei să se constate o situaţie de fapt, respectiv nulitatea absolută a creanţei A.V.A.S., astfel că instanţa a respins acţiunea numai ca urmare a interpretării eronate a dispoziţiilor legale şi a conferit o calificare greşită naturii juridice a cauzei dedusă judecăţii.
Referitor la cererea de suspendare a executării hotărârii, s-a reţinut că aceasta se justifică prin faptul că i s-ar aduce un mare prejudiciu prin valorificarea unei hotărâri care nu este irevocabilă.
Prin întâmpinare intimata A.V.A.S. a solicitat respingerea recursului întrucât acţiunea în constatare întemeiată pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., este inadmisibilă, cât timp reclamanta avea la dispoziţie calea unei contestaţii la executare reglementată de O.G. nr. 51/1998.
La termenul de astăzi, intimata-pârâtă prin consilier juridic a solicitat să se constate nulitatea recursului deoarece nu a fost însuşit de administratorul judiciar, recurenta fiind în procedura de reorganizare judiciară şi faliment.
Înalta Curte, asupra acestei excepţii, constată următoarele.
Cererea de recurs a fost formulată de SC A. SRL cu sediul în municipiul Braşov prin reprezentantul său legal, administrator A.M. la data de 19 februarie 2007.
La termenul din 30 noiembrie 2007 reprezentantul recurentei a invocat instanţei faptul că aceasta se află în procedura reorganizării judiciare şi a solicitat un termen în acest sens.
Prin serviciul registratură recurenta a depus la dosar la data de 4 februarie 2008 o cerere însoţită de copia sentinţei civile nr. 857/ Sind din 13 decembrie 2005 a Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, pronunţată de judecătorul sindic prin care s-a deschis procedura reorganizării judiciare şi a falimentului împotriva debitoarei SC A. SRL cu sediul în Braşov şi s-a desemnat în calitate de administrator judiciar A.D. conform art. 41 din Legea nr. 64/1995 căreia i s-au stabilit atribuţiile prevăzute de art. 24 din Legea nr. 64/1995 republicată.
Potrivit art. 87 alin. (5) C. proc. civ., „vor fi citaţi cei supuşi procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului prin administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul judiciar”.
În raport de aceste prevederi legale, Înalta Curte a acordat termen pentru a fi citată recurenta-reclamantă prin administrator judiciar şi pentru ca acesta să precizeze dacă îşi însuşeşte cererea de recurs formulată de reprezentantul legal al SC A. SRL, administrator A.M.
Deşi s-au acordat două termene pentru îndeplinirea acestor lipsuri conform dispoziţiilor art. 161 alin. (2) C. proc. civ. şi procedura de citare a fost legal îndeplinită cu administratorul judiciar al reclamantei D.N.A., aceasta nu a precizat dacă îşi însuşeşte cererea de recurs, ce a fost promovată iniţial şi semnată de fostul administrator al societăţii M.A.
Aşa fiind, reclamanta şi-a pierdut dreptul de administrare şi deci capacitatea procesuală şi în litigiul dedus judecăţii poate fi reprezentată numai de administratorul judiciar.
Având în vedere că administratorul judiciar al reclamantei, respectiv D.N.A. nu şi-a însuşit recursul formulat de reclamanta SC A. SRL Braşov prin administrator, se constată că acesta este declarat de o persoană fără calitate procesuală şi urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL Braşov prin administrator judiciar D.N.A. împotriva sentinţei comerciale nr. 2 din 8 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca fiind declarat de o persoană fără calitate procesuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 23 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1906/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1770/2008. Comercial. Constatare nulitate act.... → |
|---|
