ICCJ. Decizia nr. 1713/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1713/2008
Dosar nr. 3621/2/2007
Şedinţa publică din 20 mai 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta SC S. SRL cu sediul în Bucureşti, a chemat în judecată pe pârâta SC A.I. SA cu sediul în aceeaşi localitate şi a solicitat rezoluţiunea protocolului încheiat la 20 februarie 2003 prin care pârâta, prin reprezentanţii săi s-a obligat să prezinte rapoarte lunare privind recuperarea debitelor de la SC A. SRL, SC B. SRL şi SC M. SRL.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa comercială nr. 286 din 27 ianuarie 2006, a respins acţiunea.
Instanţa de fond a reţinut că reprezentantul reclamantei F.G. a cesionat acţiunile sale pe care le deţinea la SC A.I. şi a încasat toate sumele ce i se cuveneau iar ca asociat majoritar al reclamantei, a renunţat la exercitarea oricărei căi de atac pentru recuperarea creanţelor avute.
Protocolul a cărui rezoluţiune se cere prevedea obligaţia înapoierii sumelor doar în cazul recuperării acestora de către pârâtă, dar nu a prevăzut nici o sancţiune în cazul în care pârâta nu prezintă rapoarte lunare despre stadiul recuperării creanţelor.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia comercială nr. 518 din 31 octombrie 2006, a respins, ca nefondat, apelul considerând că protocolul încheiat între părţi nu reprezintă un contract sinalagmatic întrucât renunţarea SC S. SRL la exercitarea căilor de atac pentru recuperarea creanţelor avute la debitoare nu era dependentă de obligaţia pârâtei de a raporta lunar stadiul executării debitelor.
Recursul declarat de reclamantă a fost admis prin Decizia nr. 1344 din 29 martie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a trimis cauza spre rejudecare întrucât examinarea protocolului din perspectiva a două acte unilaterale lipseşte soluţia din apel de fundament juridic, iar conţinutul clauzei privind renunţarea la acţiune şi căile de atac nu exclude posibilitatea de a valorifica drepturile născute din aceste concesii şi renunţări.
În rejudecare, curtea de apel, prin Decizia comercială nr. 595 din 4 decembrie 2007, a respins apelul ca nefondat.
Instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că obligaţia principală a pârâtei intimate era sub condiţie iar subsecvent obligaţiei de recuperare a datoriilor era înscrisă obligaţia de informare, pe care a îndeplinit-o: a comunicat asociatului F.G. măsurile întreprinse prin contractul încheiat cu SC E.C.C. SRL şi un raport de activitate precum şi înscrisuri de la organele de urmărire penală cu rezultatul că nu s-au putut recupera creanţele.
Întrucât protocolul nu conţine nici o clauză de rezoluţiune pentru neexecutare iar obligaţiile asumate sunt afectate de condiţie numai grava neexecutare lipseşte contractul de fundamentul său.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 315 C. proc. civ.
Recurenta susţine că instanţa de apel nu a respectat îndrumările date prin Decizia de casare preluând considerentele hotărârii casate, nerealizându-se finalitatea controlului judiciar, iar hotărârea pronunţată este rezultatul unei greşite aplicări a legii.
Instanţa de apel aplică greşit prevederile art. 977 şi art. 982 C. civ., reţinând că acţiunea în rezoluţiunea protocolului este admisibilă în raport de interdependenţa şi echivalenţa obligaţiilor, fără a observa că renunţarea la căile de atac asumată de F.G. era corelativă obligaţiei asumată de SC A.I. SRL, de a recupera creanţele şi de a prezenta rapoarte lunare privind stadiul recuperării: Prezentarea lunară a rapoartelor a fost minimalizată de instanţa de apel care greşit a considerat că exclude aplicarea unei sancţiuni. Nerespectarea prezentării de rapoarte privind stadiul recuperării creanţelor şi a obligaţiei de recuperare a sumelor datorate evidenţiază că protocolul nu şi-a produs efectele şi urmează a fi desfiinţat.
Gravitatea neexecutării nu reprezintă o condiţie a rezoluţiunii protocolului în condiţiile în care convenţiile trebuie executate cu bună credinţă şi obligă la ceea ce este expres prevăzut şi la toate urmările ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligaţiei după natura sa.
Faptul că nu s-a prevăzut o sancţiune pentru neîndeplinirea obligaţiei este nerelevant.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Prin protocolul încheiat la 20 februarie2003 cu ocazia cesiunii părţilor sociale deţinute la SC A.I. SRL, asociatul F.G. renunţă la exercitarea oricăror căi de atac pentru recuperarea creanţelor deţinute asupra patrimoniului SC A.I. SRL de către SC S. SRL şi de către SC R.I. SRL ce-l avea ca asociat majoritar pe cedent. În schimb SC A.I. SRL se obliga ca, în cazul recuperării creanţelor să înapoieze sumele recuperate şi să prezinte lunar rapoarte privind stadiul recuperării.
În acelaşi protocol, la pct. 3, asociaţii A.A. şi G. îşi asumă întreaga răspundere asupra eventualelor prejudicii şi măsuri financiare administrative sau penale ce rezultă din încheierea urmăririi penale deschisă împotriva SC M. SRL, SC A. SRL şi SC B. SRL, G.F. fiind absolvit de orice responsabilitate.
Astfel, societatea comercială pe care asociatul F.G. a părăsit-o cesionând părţile sale sociale celorlalţi asociaţi s-a obligat sub condiţie potestativă simplă, să înapoieze sumele datorate şi recuperate, mai puţin comisioanele şi cheltuielile aferente şi necondiţionat să prezinte rapoarte lunare privind stadiul recuperării.
În spiritul deciziei de casare, instanţa de apel a analizat protocolul din perspectiva acordului de voinţă şi nu a două acte unilaterale şi a apreciat că pârâta intimată şi-a îndeplinit obligaţia de informare asupra stadiului recuperării creanţelor.
De altfel, deşi nu s-au întocmit rapoarte lunare, intimata pârâtă şi-a îndeplinit obligaţia esenţială, de a încerca recuperarea creanţelor, angajând o societate comercială pentru a lua măsurile legale de identificare şi colectare a debitelor datorate de cei trei debitori şi solicitând fără succes organelor de urmărire penală recuperarea creanţelor.
În aceste condiţii, obligaţia de a prezenta rapoarte lunare privind stadiul recuperării sumelor apare chiar lipsită de conţinut iar sancţiunea cerută de reclamanta recurentă, fără a exclude de plano examinarea rezoluţiunii, nejustificată.
Instanţa de apel a avut în vedere considerentele deciziei de casare şi a analizat obligaţiile intimatei pârâte şi a ajuns la concluzia, judicioasă de altfel, că neîndeplinirea rapoartelor lunare privind stadiul recuperării nu este de natură a conduce la rezoluţiunea protocolului.
Într-adevăr, convenţiile trebuie executate cu bună credinţă şi obligă la toate urmările obligaţiei după natura sa. Însă obligaţia asumată de intimată este sub condiţie, intenţia comună a părţilor fiind de a recupera debitele şi de a fi înapoiate creditorului în cazul recuperării.
Inutilitatea raporturilor lunare privind stadiul executării, în condiţiile angajării unei societăţi comerciale specializate şi a demersurilor la organele de urmărire penală reprezintă motivul ce a determinat instanţa de apel să constate lipsa gravităţii neexecutării cu consecinţa excluderii sancţiunii rezoluţiunii protocolului.
În interpretarea prevăzută de art. 982 C. civ., instanţa de apel a considerat inaplicabilă sancţiunea rezoluţiunii întrucât înţelesul care rezultă din întregul act este acela al asumării responsabilităţii de către asociaţii A.A. şi G. şi a absolvirii de responsabilitate a cesionarului F.G.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei comerciale nr. 595 din 4 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC S. SRL Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 595 din 4 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1704/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1723/2008. Comercial → |
|---|
