ICCJ. Decizia nr. 1723/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1723/2008
Dosar nr. 622/44/2007
Şedinţa publică din 20 mai 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Galaţi sub nr. 1330/com/2005, reclamanta SC G. SA Galaţi a chemat în judecată pârâtele SC V. SRL Galaţi şi SC C. SRL Galaţi, solicitând prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 146 din 13 septembrie 2004 efectuat de Biroul Notarului Public A.P., cu cheltuieli de judecată.
Întrucât, în speţă, pârâta SC V. SRL Galaţi, prin actul autentificat sub nr. 246 din 13 septembrie 2004, a vândut bunul altuia, respectiv spaţiul nr. 3 care aparţinea reclamantei şi nu spaţiul nr. 2 pentru care aceasta avea titlul de proprietate şi anume procesul – verbal de adjudecare nr. 2 din 18 aprilie 1996 care atestă câştigarea licitaţiei pentru spaţiul nr. 2, reclamanta apreciază că actul translativ de proprietate este nul absolut, fiind încălcate dispoziţiile art. 948 C. civ., care prevăd elementele esenţiale de valabilitate a convenţiilor.
Consideră că lipseşte contractului de vânzare – cumpărare elementul referitor la cauza licită menţionat în conţinutul art. 948 pct. 4 C. civ., deoarece numai împrejurarea că spaţiul nr. 1 şi 2 care aparţineau SC V. SRL erau situate în acelaşi bloc, la acelaşi nivel a făcut posibilă realizarea actului de vânzare – cumpărare pentru spaţiul nr. 3 care aparţinea reclamantei, or conform art. 966 C. civ., obligaţia fără justă cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită nu produce efecte juridice.
Totodată, consimţământul cumpărătorului nu a fost valabil dat, întrucât acesta intenţiona să cumpere spaţiul nr. 2, astfel cum rezultă din actele prezentate notarului şi nu spaţiul nr. 3 cum s-a consemnat în actul de vânzare – cumpărare.
Prin sentinţa comercială nr. 2427 din 20 decembrie 2006, pronunţată de Tribunalul Galaţi, au fost respinse excepţiile invocate de pârâte şi s-a admis acţiunea.
Instanţa de fond a reţinut că reclamanta a încheiat în anul 1995 un contract cu L. SA prin care aceasta din urmă se obligă să urmărească realizarea în comun a obiectivului de investiţii cu mai multe funcţiuni la blocul D19 cu spaţii comerciale la parterul acestuia, în speţă spaţiul nr. 3.
La rândul său L. SA Galaţi a contractat cu SC V. SRL în calitate de constructor execuţia de lucrări de investiţie pentru spaţiul nr. 3 care aparţinea reclamantei. În acest sens s-a încheiat contractul nr. 303 din 28 iulie 1995.
Execuţia proiectului de investiţii trebuia finalizată în termen de 16 luni, dar din cauza lipsei de finanţare la spaţiile cu destinaţie comună cât şi la cele cu destinaţie de locuinţe şi alte destinaţii acesta s-a finalizat în anul 2003, cu mult peste termenul prevăzut în contractul încheiat şi actele întocmite ulterior.
Pârâta SC V. SRL Galaţi, în mod abuziv, cu încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează validitatea convenţiilor, respectiv a art. 948 C. civ., a vândut spaţiul nr. 3, aparţinând reclamantei. Cumpărătoarea cunoştea neregulile existente în raport cu spaţiul comercial nr. 3 şi cu rea credinţă a precizat că, de fapt a cumpărat un nou spaţiu creat din spaţiul 3 şi care a fost numerotat 3 doar pentru intabulare.
Or, documentele prezentate notarului vizau şi făceau referire precis la spaţiul 2, pentru care pârâta SC V. SRL Galaţi avea titlul de proprietate, iar în contractul de vânzare – cumpărare a fost trecut ca făcând obiectul vânzării spaţiul comercial nr. 3, situat în Galaţi, spaţiu care aparţinea reclamantei şi nu vânzătoarei pârâte SC V. SRL Galaţi.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale active, s-a reţinut că SC C. SRL a intenţionat, să cumpere spaţiul 2, aşa cum rezultă din actele prezentate notarului, ceea ce echivalează cu lipsa consimţământului şi constituie, deci, o cauză de nulitate absolută care putea fi invocată de orice persoană.
Împotriva menţionatei sentinţe au declarat apel SC C. SRL şi SC V. SRL.
Prin Decizia civilă nr. 104/ A din 19 noiembrie 2007, Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, a respins apelurile ca nefondate.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că excepţiile privind necompetenţa materială şi lipsa calităţii procesuale active au fost corect respinse, iar pe fond reţinută nulitatea absolută a contractului raport cu care s-a probat reaua credinţă a părţilor care au fraudat legea.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termenul legal, ambele pârâte.
Recurenta-pârâta SC C. SRL Galaţi a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, că hotărârea instanţei de apel cuprinde motive contradictorii, iar instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii şi a pronunţat hotărârea cu încălcarea legii.
Astfel, deşi, reclamanta a invocat contractul nr. 303 din 28 iulie 1995, încheiat ulterior procesului verbal de adjudecare a licitaţiei pentru spaţiul comercial nr. 2 în care figurează ca adjudecator recurenta şi anterior contractului încheiat la 19 septembrie 1995 între prestatorul SC L. SA Galaţi şi beneficiarul M.P. SA, instanţa a reţinut că reclamanta a preluat poziţia predecesoarei sale, SC M.P. SA, care a câştigat licitaţia, în alte condiţii fiind imposibilă încheierea contractului de prestări de servicii între SC L. şi SC V. SRL.
Or, nu rezultă din nici un act că SC M.P. SA este predecesoarea reclamantei, dimpotrivă şi nu există niciun proces verbal de adjudecare la licitaţie de către aceasta a spaţiului în litigiu.
Cât priveşte cauzele de nulitate, s-a invocat vânzarea bunului altuia şi vicierea consimţământului care constituie cauze de nulitate relativă şi nu absolută, astfel că, în cauză, se justifica admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, care nu a fost parte în contractul de vânzare – cumpărare nr. 146/2004.
Totodată, nu rezultă din acţiunea introductivă că reclamanta ar fi invocat reaua sa credinţă, şi cum instanţa de fond nu a reţinut-o, nelegal, instanţa de apel a considerat că a fost de rea credinţă, înrăutăţindu-i-se astfel situaţia în propria cale de atac.
Sub acest aspect, pe fond, a arătat că intimata-reclamanta nu şi-a respectat obligaţia de finanţare a investiţiei, fapt recunoscut, recurenta-pârâtă SC V. SRL continuând lucrările din surse proprii, ceea ce a atras rezilierea tacită a contractului încheiat între acestea, încât în calitatea sa de antreprenor general şi proprietar asupra lucrării executate aceasta putea să înstrăineze spaţiul trecut în cartea funciară pe numele acesteia, iar preţul corespunde valorii bunului.
Recurenta-pârâta SC V. SRL Galaţi a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut că hotărârea este nelegală, deoarece reclamanta nu are calitate procesuală activă, nedeţinând spaţiul cu titlu de proprietar, aceasta putând cel mult să pretindă predarea bunului, în baza contractului de prestări de servicii, deoarece numai de la această dată ar fi devenit proprietar, act care nu s-a mai încheiat.
În aceste condiţii, nu se justifică nici interesul, deoarece desfiinţarea contractului nu ar aduce bunul imobil în patrimoniul acesteia, dimpotrivă revine în patrimoniul recurentei-pârâte, care a înscris bunul în cartea funciară, ca efect al reţinerii bunului în contul lucrărilor efectuate încât nu se poate susţine că s-a vândut bunul altuia ceea ce oricum ar atrage cel mult sancţiunea nulităţii relative iar consimţământul cumpărătoarei a fost valabil exprimat, în condiţiile în care dreptul se proprietate asupra bunului cumpărat a fost înscris în cartea funciară iar preţul reflectă valoarea reală a bunului.
Recursurile sunt fondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin cererea introductivă reclamanta a invocat drept cauze de nulitate din punctul de vedere al vânzătorului, existenţa cauzei false prin vânzarea bunului altuia şi lipsa consimţământului din partea cumpărătorului, care a intenţionat să cumpere spaţiul nr. 2 şi nu nr. 3, aşa cum s-a consemnat în actul de vânzare – cumpărare.
Instanţa de fond a reţinut în motivarea soluţiei de admitere a cererii formulate de reclamantă, atât cauza ilicită, vânzătorul înstrăinând şi cumpărătorul cumpărând în cunoştinţă de cauză bunul proprietatea reclamantei cât şi lipsa consimţământului cumpărătorului, pentru eroare asupra substanţei bunului iar instanţa de apel a confirmat hotărârea cu motivarea, de esenţă, că s-a dovedit reaua credinţă a părţilor care au fraudat legea, ambele instanţe făcând trimitere şi la preţ ca element esenţial al contractului.
Or, cauzele de nulitate invocate cu care reclamanta a investit instanţa de fond sunt vânzarea lucrului, altuia şi lipsa consimţământului cumpărătorului pentru eroare asupra substanţei lucrului ceea ce nu se confundă cu nulitatea pentru cauză ilicită fondată pe concursul ambelor părţi pentru fraudarea intereselor adevăratului proprietar, respectiv frauda la lege, neindicată, ce presupune deturnarea acesteia de la scopul pentru care a fost edictată.
Faţă de această situaţie, se constată că instanţele nu s-au pronunţat pe fond în limitele investirii, criticile astfel dezvoltate subsumându-se doar motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Cum instanţele au încălcat dispoziţiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., făcând imposibilă astfel exercitarea controlului judiciar asupra legalităţii hotărârilor pronunţate, în considerarea dispoziţiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ., se vor casarea ambele hotărâri şi se va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe, ocazie cu care se vor avea în vedere şi celelalte motive de recurs formulate de părţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâtele SC C. SRL Galaţi şi de SC V. SRL împotriva deciziei nr. 104/ A din 19 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, casează Decizia atacată şi sentinţa nr. 2427 din 20 decembrie 2006 a Tribunalului Galaţi şi trimite cauza Tribunalului Galaţi pentru rejudecare în fond.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1713/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1725/2008. Comercial → |
|---|
