ICCJ. Decizia nr. 174/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 174/2008
Dosar nr. 3982/44/2006
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 15 iunie 2005, reclamanta SC J.A. SA Brăila a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta SC F.D.E.E. E.M.N. SA Ploieşti – S.D.F.E.E. să se constate anulate penalităţile de întârziere în sumă totală de 5.663.286.096 lei în temeiul art. 1 alin. (4) din OUG nr. 37/2004 privind măsura de diminuare a arieratelor din economie.
Tribunalul Brăila, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 104/ COM din 17 aprilie 2006, a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantei cu motivarea că reclamanta poate solicita exonerarea de plata penalităţilor în cadrul proceselor aflate pe rolul instanţelor privind obligarea la plata acestora, întrucât a intervenit un act normativ care îi oferă această posibilitate.
Cu privire la suma de 1.658.255.829 lei acordată pârâtei prin sentinţa civilă nr. 764/2002 a Tribunalului Brăila aflată în executare silită s-a reţinut că pârâta nu poate formula contestaţie la executare.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat, prin Decizia civilă nr. 140/ A din 30 octombrie 2006 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta SC J.A. SA BRĂILA a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi a invocat că a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii.
A susţinut recurenta că în raport de adresa nr. 128 din 17 mai 2005 emisă de intimată prin care a lăsat la aprecierea instanţei de judecată anularea penalităţilor de întârziere şi adresa nr. 379 din 14 februarie 2006 a Consiliului Concurenţei Bucureşti, instanţa avea aptitudinea şi competenţa de a dispune anularea penalităţilor.
S-a invocat că a depus notificări la Consiliul concurenţei, dar acesta nu s-a pronunţat în sensul aplicării dispoziţiilor OUG nr. 37/2004.
În al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a arătat că instanţa a aplicat greşit legea întrucât nu a obligat agentul economic furnizor de energie electrică respectiv pe intimată să anuleze penalităţile de întârziere în temeiul art. 1 alin. (4) din OUG nr. 37/2004 deşi conform înscrisurilor depuse a dovedit că a îndeplinit condiţia prevăzută de lege, respectiv a achitat integral contravaloarea facturilor de energie electrică reprezentând obligaţiile curente şi restante până la 30 iunie 2004.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului întrucât instanţa de judecată nu se poate pronunţa asupra anulării penalităţilor în condiţiile OUG nr. 37/2004 furnizorii de utilităţi fiind cei care dispun asupra anulării acestora dacă consumatorul îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege.
La data de 2 octombrie 2007, SC F.F.E.E. E.F.M.N., cu sediul în Ploieşti a depus o precizare în care a arătat că se subrogă în locul intimatei SC F.F.E.E. E.F.M.N. - S.D.F.E.E. Brăila conform art. 12 din HG nr. 675/2007 privind reorganizarea prin divizare parţială a societăţilor comerciale de distribuţie şi furnizare a energiei electrice, filiale ale SC E. SA.
Recursul nu este fondat.
Reclamanta (recurentă) a solicitat prin acţiune să se constate anulate penalităţile de întârziere în sumă totală de 5.663.286.096 lei în temeiul art. 1 alin. (4) din OUG nr. 37/2004 privind măsuri de diminuare a arieratelor din economie.
Potrivit acestui text de lege invocat ca temei juridic de reclamantă persoanele juridice care plătesc integral contravaloarea facturilor reprezentând obligaţiile curente şi restante pentru consumul de energie electrică, energie termică, apă şi gaze naturale până la 30 iunie 2004, beneficiază de anularea penalităţilor şi majorărilor de întârziere.
Art. 13 alin. (1) din acelaşi act normativ, dispune că facilităţile de natura ajutorului de stat prevăzute de această ordonanţă, se acordă cu respectarea legislaţiei în domeniul ajutorului de stat după autorizarea acestora de către Consiliul Concurenţei.
Alin. (3) al aceluiaşi articol, prevede că ministerele şi celelalte organe centrale şi locale coordonatoare ale agenţilor economici beneficiari de ajutor de stat sunt mandatate să notifice Consiliul Concurenţei în vederea autorizării măsurilor de natura ajutorului de stat prevăzute în această ordonanţă în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, act normativ în vigoare la data pronunţării deciziei recurate şi care a fost abrogat ulterior, respectiv la 1 ianuarie 2007.
În raport de aceste prevederi legale, în lipsa unei decizii a Consiliului Concurenţei care să autorizeze ajutorul de stat sau să constate că măsura notificată în condiţiile art. 13 alin. (3) din OUG nr. 37/2004 nu constituie ajutor de stat, în mod corect s-a respins acţiunea reclamantei.
Susţinerea recurentei că instanţa ar avea aptitudinea şi competenţa de a dispune anularea penalităţilor faţă de adresa nr. 379 din 14 februarie 2006 a Consiliului Concurenţei şi de împrejurarea că intimata a lăsat la aprecierea instanţei de judecată anularea penalităţilor de întârziere conform adresei nr. 128 din 17 mai 2005 nu are temei legal având în vedere considerentele reţinute, întrucât instanţa şi-ar depăşi atribuţiile puterii judecătoreşti.
De altfel, instanţa de fond a reţinut în mod corect faptul că recurenta-reclamantă îşi poate formula apărările privind anularea penalităţilor şi în cadrul celor două procese ce se află în curs de judecată la Tribunalul Brăila, iar pentru o altă sumă, respectiv 1.658.255.829 lei penalităţi există hotărâre judecătorească.
Adresa nr. 2706 din 18 martie 2007 depusă de recurentă la termenul de azi nu este incidentă în cauză, întrucât reprezintă un răspuns dat de Consiliul Concurenţei către SC C. SA Brăila privind unele clarificări referitoare la regulamentul Comisiei Europene, singura autoritate competentă să autorizeze ajutoarele de stat, după 1 ianuarie 2007, dar litigiul dedus judecăţii se referă la o perioadă anterioară.
Pentru considerentele reţinute care suplinesc motivarea deciziei instanţei de apel, urmează ca potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat, recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC J.A. SA BRĂILA împotriva deciziei civile nr. 140/ A din 30 octombrie 2006 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială maritimă şi fluvială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 173/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 175/2008. Comercial → |
|---|
