ICCJ. Decizia nr. 177/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 177/2008
Dosar nr. 3542/36/2006
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă de instanţă adresată Tribunalului Tulcea, reclamanta R.A.A.Z.L. Sulina a solicitat obligarea pârâtelor SC R. SA Bucureşti şi SC R. SA Bucureşti – Agenţia M. Constanţa Sud la plata sumei de 82.500 Euro datorată în baza contractelor de asociere încheiate cu pârâtele, derulate pe perioada ianuarie 2001 – ianuarie 2004, având ca obiect exploatarea în comun a unor utilaje portuare, proprietatea reclamantei.
În motivare reclamanta a susţinut că suma solicitată reprezintă obligaţii de plată convenite prin contractele de asociere în sarcina pârâtelor, respectiv: drepturile salariale aferente personalului navelor, contravaloarea despăgubirilor pentru perioada în afara producţiei, contravaloarea cotei părţi de reparaţii în vederea reclasificării celor trei macarale supuse exploatării, contravaloarea de reparaţii curente restante, contravaloare transport pe mare a două dintre macarale de la Agigea la Sulina precum şi contravaloare transport persoane pe zi de la locul de muncă în anul 2003.
Pârâtele au formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, la acţiunea introductivă, susţinând că sumele solicitate de reclamantă nu sunt datorate, iar sub aspect reconvenţional, au pretins obligarea reclamantei la plata de despăgubiri ocazionate de cheltuielile suportate cu staţionarea celor două macarale plutitoare „Ulmeni 1 şi 325" în danele lor din incinta P.M. Constanţa Sud-Agigea, după încetarea contractului de asociere nr. 191/2003, deşi reclamanta a fost solicitată să le ridice.
Prin sentinţa civilă nr. 938 pronunţată de Tribunalul Tulcea, la data de 21 aprilie 2004, a fost respinsă acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată, fiind admisă în totalitate cererea reconvenţională formulată de pârâte, şi în consecinţă, reclamanta a fost obligată la plata sumei de 934.099.850 ROL cu titlu de despăgubire plus dobânda legală în sumă de 155.348.330 ROL calculată până în februarie 2006 şi în continuare până la achitarea debitului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a omologat cele două rapoarte de expertiză contabilă şi tehnică maritimă, efectuate în cauză care au examinat fiecare categorie de pretenţii pe baza documentelor prezentate statuând că sumele solicitate de reclamanta nu sunt justificate. Totodată au fost avute în vedere prevederile contractului nr. 191/2003, care şi-a încetat valabilitatea la 31 decembrie 2003, astfel încât sumele plătite de reclamantă pentru intervalul ianuarie - februarie 2004 cu titlu de drepturi salariale, au fost apreciate ca fiind nedatorată, excedând obligaţiile asumate prin asociere.
Referitor la cererea reconvenţională formulată de pârâte, instanţa fondului a apreciat că acestea sunt îndreptăţite să primească despăgubirile solicitate, reprezentând cheltuielile necesare asigurării utilităţilor pentru cele două macarale staţionate în danele lor după expirarea contractului de asociere 191/2003 deoarece, potrivit art. 12 lit. r din contract, reclamanta trebuia să îşi preia acele utilaje.
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a declarat apel pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie vizând încălcarea normelor de procedură care garantează dreptul la apărare al reclamantei, a dispoziţiilor privind citarea părţilor la efectuarea expertizei tehnice, iar pe fond criticând concluziile rapoartelor de expertiză cu privire la sumele solicitate.
Prin Decizia civilă nr. 296/ COM din data de 27 noiembrie 2006, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei.
Răspunzând motivelor de apel, instanţa de control judiciar a apreciat că dreptul la apărare al reclamantei nu a fost încălcat, deoarece la termenul de judecată din data de 6 aprilie 2006, după soluţionarea cererii de recuzare, faţă de lipsa părţilor, instanţa a făcut aplicarea art. 260 C. proc. civ., amânând pronunţarea, iar reclamanta a depus concluzii scrise sub semnătura reprezentantului legal şi al consilierului juridic.
Că, la întocmirea celor două expertize au fost respectate normele de procedură care reglementează modul de realizare a lucrării, iar pretenţiile reclamantei privind plata sumei de 82.500 Euro de către pârâte, urmare obligaţiilor asumate prin asociere, sunt nefondate, în raport de evidenţele contabile, prezentate de aceasta şi care au fost verificate de experţi.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, la data de 16 martie 2007, solicitând, în termenul art. 312 pct 3 teza I şi III C. proc. civ., casarea în totalitate a hotărârii şi trimiterea cauzei la instanţa de fond în vederea refacerii rapoartelor de expertiză faţă de obiecţiunile părţilor.
Recurenta a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, 9 şi 10 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora a susţinut următoarele:
- prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., în condiţiile în care la efectuarea expertizei tehnice maritime, care necesită o lucrare la faţa locului, reclamanta nu a fost citată, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 208 C. proc. civ., expertiza fiind lovită de nulitate;
- hotărârea este lipsită de temei legal în ce priveşte înlăturarea răspunderii civile contractuale a celor două pârâte, concluzia greşită a instanţelor fiind rezultatul interpretării în sens literal a clauzelor contractului şi nu în sensul voinţei reale a părţilor cu privire la rezilierea unilaterală a contractului 191/2003;
- potrivit art. 8 din contract, durata acestuia de un an (1 ianuarie 2003 – 31 decembrie 2003) se putea prelungi numai prin acordul părţilor, acord care nu s-a manifestat de niciuna din părţi, astfel încât organizarea unei noi licitaţii pentru exploatarea utilajelor, începând cu 1 ianuarie 2004, nu semnifică o reziliere unilaterală a contractului de către reclamantă, nefiind îndeplinite cerinţele art. 1020-1021 C. proc. civ.;
- motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., care a fost abrogat prin art. I pct. 111 din OUG nr. 132/2000, punct introdus ulterior prin art. I din Legea nr. 219/2005, nu a mai fost susţinut de recurenta, aşa cum a precizat cu ocazia dezbaterilor pe fondul recursului, precum şi în concluziile scrise depuse la acea dată.
Intimatele-pârâte au formulat, la data de 8 octombrie 2007, întâmpinare la cererea de recurs, solicitând respingerea ca nefondate a criticilor formulate, arătând că recurenta-reclamantă a fost citată şi a participat la efectuarea pretenţiilor sale au fost corect constatate ca nedovedite în raport de documentele prezentate şi analizate de experţi.
Asupra recursului;
Examinând Decizia atacată în contextul celor două motive de nelegalitate, astfel cum au fost argumentate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză de recurenta-reclamantă este nefondat pentru următoarele considerente.
1. Este de necontestat că raportul de expertiză care exprimă punctul de vedere al specialistului în lămurirea unor împrejurări de fapt, este un act de procedură ce trebuie îndeplinit sub sancţiunea nulităţii prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., în anumite condiţii, atunci când lucrarea necesită o cercetare la faţa locului, condiţii statuate de art. 208 C. proc. civ.
2. În cauză, deşi nu există ataşat expertizei tehnice dovada de primire semnată de reclamantă cu privire la data convocării de expertiză, aceasta a cunoscut data şi ora convocării fapt atestat de prezenţa sa la 23 ianuarie 2006 la sediul intimatei SC R. SA semnând procesul verbal în care consemnează discuţiile părţilor şi documentele predate.
Prin urmare, vătămarea invocată de recurenta, în cadrul acestui motiv de recurs, nu subzistă, susţinerile sale având un caracter pur formal, în condiţiile în care, de necontestat, a participat la cercetarea la faţa locului împreună cu expertul şi celelalte părţi.
3. Cea de-a doua critică formulată de recurentă, întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel cum este argumentată, vizează interpretarea faptelor din care se deduce intenţia reclamantei de reziliere intempestivă a contractului de asociere prin organizarea unei licitaţii cu privire la utilajele ce făceau obiectul asocierii, licitaţie desfăşurată înainte de expirarea duratei contractului nr. 191/2003, or, această chestiune de fapt, constituie atributul suveran al instanţei fondului cu condiţia motivării punctului său de vedere, condiţie respectată de instanţă.
4. Cu alte cuvinte, chestiunea de a şti, dacă reclamanta, prin organizarea licitaţiei cu privire la utilajele maritime înainte de expirarea contractului de asociere cu pârâtele, a denunţat unilateral contractul, nepermiţând pârâtele ca la împlinirea termenului contractului să-şi exprime opţiunea pentru prelungirea lui constituie o chestiune de fapt ce intră în competenţa judecătorului fondului.
5. Clauza inserată la art. 12 lit. r) din contract, referitoare la suportarea costului transportului utilajelor maritime, la încetarea contractului, este clară şi precisă, nefiind susceptibilă de interpretare sau denaturare, astfel că, nu se poate reţine o încălcare a voinţei părţilor prin denaturarea clauzelor consimţite de acestea. În raport de circumstanţele cauzei, astfel cum au fost stabilite cele statuate de părţi în art. 12 lit. r) cu privire la costul transportului au fost respectate.
Pentru raţiunile mai sus înfăţişate, Înalta Curte în termenul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul recurs ca nefondat.
Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de intimata SC R. SA Agenţia M. Constanţa Sud, pentru această fază procesuală, cheltuieli reprezentând onorariu de avocat, Curtea le va încuviinţa în parte, făcând aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ., pentru suma de 6000 lei faţă de valoarea pricinii şi prin raportare la motivele de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta R.A.A.Z.L. SULINA împotriva deciziei civile nr. 296/ COM din 27 noimebrie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială maritimă şi fluvială contencios adminstrativ şi fiscal.
Obligă recurenta R.A.A.Z.L. SULINA la plata sumei de 6.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea SC R. SA AGENŢIA M. CONSTANŢA SUD, prin apreciere.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 176/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 179/2008. Comercial → |
|---|
