ICCJ. Decizia nr. 1753/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1753/2008
Dosar nr. 3619/2/2007
Şedinţa publică din 22 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 4267 din 25 mai 2004, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei invocată din oficiu şi a declinat competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta SC A.C.T. SRL cu sediul social în Bucureşti în contradictoriu cu pârâta SC M.A. SRL cu sediul social în Bucureşti în favoarea Tribunalului Bucureşti, cu motivarea că, în speţă, capătul principal de cerere se referă la constatarea caducităţii contractului de proiectare, capăt de cerere neevaluabil în bani.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 10.714 din 16 septembrie 2004, a admis excepţia prematurităţii acţiunii, invocată de pârâtă prin întâmpinare şi a respins, ca prematur introdusă, acţiunea reclamantei SC A.C.T. SRL, considerând că nu a fost îndeplinită procedura concilierii directe prevăzută de dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 226 din 24 martie 2005, a admis apelul formulat de apelanta reclamantă SC A.C.T. SRL Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 10714 din 16 septembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 9650/2004, a anulat sentinţa atacată şi a fixat termen pentru evocarea fondului.
Ulterior, aceiaşi instanţă, prin Decizia comercială nr. 130 din 23 martie 2006, a admis în parte cererea reclamantei şi a constatat caducitatea contractului de proiectare nr. 10 din 5 decembrie 2000 încheiat între părţi. De asemenea, a admis excepţia invocată din oficiu şi a respins cererea formulată de reclamantă având ca obiect despăgubiri de 6.307 dolari S.U.A. în echivalent de 204.655.843 lei ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Au mai fost compensate parţial cheltuielile de judecată reprezentând onorariu de avocat şi după compensare a obligat pârâta să plătească reclamantei 174.000 lei reprezentând taxă de timbru şi timbru judiciar.
Instanţa de control judiciar a apreciat că între reclamantă în calitatea de proiectant general şi SC G.V.M. SA a fost încheiat contractul de proiectare nr. 60 din 8 septembrie 2000, având ca obiect executarea misiunii de proiectare a obiectivului B.I.H., iar prin contractul nr. 10 din 5 decembrie 2000 încheiat de reclamantă cu pârâta, aceasta din urmă şi-a asumat obligaţia executării proiectului de instalaţii termice, ventilaţii şi aer condiţionat la acest obiectiv, lucrări în valoare totală de 26.667 dolari S.U.A.
Reclamanta a achitat suma de 6.307 dolari S.U.A. cu titlu de avans pârâtei, în baza contractului nr. 10 din 5 decembrie 2000. Sistarea lucrărilor din cele două contracte, nu este imputabilă nici reclamantei şi nici pârâtei, devenind incidente dispoziţiile art. 13 din contractul nr. 60/2000, cu consecinţa admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei pentru plata despăgubirilor şi constatării caducităţii contractului nr. 10 din 5 decembrie 2000.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 797 din 21 februarie 2007, a admis recursul declarat de reclamanta SC A.C.T. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 130 din 23 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, a casat în parte Decizia atacată şi a trimis cauza spre rejudecare pe fond a capătului de cerere în despăgubiri, aceleiaşi instanţe, menţinând restul dispoziţiilor deciziei.
În principal s-a avut în vedere că, în ipoteza constatării caducităţii contractului, nu există nici un motiv pentru ca pârâta să nu fie obligată a restitui sumele primite, sub rezerva soluţionării fondului cererii cu administrarea tuturor probelor necesare şi utile justei soluţionări a cauzei. În examinarea temeiniciei acestor pretenţii trebuie avute în vedere prevederile contractului din litigiu nr. 10/2000 şi nu ale unei convenţii care nu a format obiectul judecăţii, nefiind încheiată între reclamantă şi pârâtă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 348 din 27 iunie 2007, evocând fondul, a admis cererea formulată de apelanta SC A.C.T. SRL Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 10714 din 16 septembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială şi a obligat pârâta SC M.A. SRL la plata sumei de 6.307 dolari S.U.A. reprezentând 204.655.843 lei, precum şi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 Ron onorariu de avocat.
Întrucât s-a constatat caducitatea contractului care are drept consecinţă ineficacitatea contractului ce nu a produs încă efecte, neexecutarea contractului de către pârâtă se presupune a fi fost supusă cenzurii cu autoritate de lucru judecat. Prin plata efectuată s-a creat un dezechilibru patrimonial prin mărirea patrimoniului pârâtei în detrimentul patrimoniului reclamantei, fără cauză legitimă.
Împotriva deciziei comerciale nr. 348 din 27 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, au promovat recurs atât reclamanta SC A.C.T. SRL Bucureşti cât şi pârâta SC M.A. SRL Bucureşti, care au criticat aceiaşi hotărâre pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta-reclamantă SC A.C.T. SRL, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a solicitat modificarea deciziei atacate, în sensul obligării intimatei la plata tuturor cheltuielilor de judecată suportate în toate fazele procesuale parcurse, respectiv taxe de timbru şi onorarii pentru avocat.
Recurenta-pârâtă SC M.A. SRL a solicitat ca în baza art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., să-i fie admis recursul, pe considerentul că avansul ce reprezintă 20 % din valoarea lucrării constă în studierea şi elaborarea soluţiilor pentru proiect, a specificaţiilor tehnice şi a cererilor de ofertă de la firmele furnizoare şi încercarea de introducere a acestor utilaje în planurile de arhitectură primite preliminar. De asemenea, greşit a reţinut instanţa de apel, obligarea pârâtei la întreaga sumă primită, cu titlu de avans, fără a se fi scăzut impozitul pentru această sumă încasată.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de toate criticile aduse în cererile de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge, ca nefondate, ambele recursuri, pentru următoarele considerente.
Criticile aduse hotărârii instanţei de apel, din partea recurentei reclamante, nu sunt justificate.
Este de necontestat că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. şi anume că partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere să plătească cheltuielile de judecată. Cheltuielile de judecată cuprind taxele judiciare de timbru, timbru judiciar, plata expertizelor, despăgubirea martorilor, onorariilor de avocat, precum şi orice alte cheltuieli pe care partea care a câştigat procesul va dovedi că le-a făcut.
Este adevărat că reglementările cuprinse în art. 30 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat cu modificările şi completările aduse stabilesc că pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu şi la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului său, iar contractul de asistenţă juridică, legal încheiat, constituie titlu executoriu.
Corect au fost acordate cheltuielile de judecată în cuantum de 1000 Ron, reprezentând onorariu de avocat, în limitele în care aceste cheltuieli au fost efectiv dovedite cu ocazia rejudecării apelului.
De remarcat că reclamanta SC A.C.T. SRL Bucureşti, în calitatea de recurentă, atunci când a fost admis recursul său împotriva deciziei nr. 130 din 26 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti şi trimisă cauza spre rejudecare pe fond a capătului de cerere în despăgubiri, nu a cerut şi acordarea cheltuielilor de judecată.
Nici criticile recurentei pârâte SC M.A. SRL nu pot fi primite, având în vedere raporturile contractuale dintre părţi, cu întinderea drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc, în contextul constatării caducităţii contractului nr. 10/2000.
Amplu documentat, în rejudecarea apelului, s-a apreciat că din prevederile contractului nr. 10/2000, încheiat între reclamanta SC A.C.T. SRL în calitatea de antreprenor şi SC M.A. SRL în calitatea de subantreprenor pentru executarea proiectelor privind lucrările de instalaţii termice, ventilaţie şi aer condiţionat, devin aplicabile dispoziţiile cuprinse în art. 1489 – art. 1490 C. civ.
Ca efect al caducităţii contractului expus anterior, se impune ca şi plata sumei de 6307 dolari S.U.A. (204.655.843 lei) să fie restituită reclamantei, ca o consecinţă a ineficacităţii contractului.
Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta SC A.C.T. SRL Bucureşti şi pârâta SC M.A. SRL Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 348 din 27 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, nefiind îndeplinită nici o cerinţă prevăzută de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanta SC A.C.T. SRL Bucureşti şi de pârâta SC M.A. SRL Bucureşti, împotriva deciziei comerciale nr. 348 din 27 iunie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 22 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1751/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1754/2008. Comercial → |
|---|
