ICCJ. Decizia nr. 193/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 193/2008
Dosar nr. 4085/1285/2006
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă, înregistrată la data de 27 iulie 2006 pe rolul Tribunalului Comercial Cluj, reclamantul M.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC T. SA CLUJ NAPOCA anularea hotărârii adunării generale extraordinare a acţionarilor societăţii pârâte din data de 14 iunie 2006 ca vădit nelegală şi pe cale de consecinţă să se încuviinţeze retragerea reclamantului din societate şi să se dispună asupra acţiunilor deţinute de acesta în sensul obligării societăţii să-i plătească contravaloarea lor, stabilită prin cel puţin două metode de evaluare recunoscute de standardele europene.
În motivare reclamantul a susţinut că în calitate de asociat în cadrul societăţii pârâte a solicitat convocarea unei adunări generale extraordinare având ca ordine de zi plata drepturilor ce i se cuvin respectiv 2.500.000 lei urmare retragerii sale din societate, adunare care s-a ţinut la data de 14 iunie 2006, cu o ordine de zi modificată, acţionarii reprezentând 75 % din capital, votând numai în sensul îngrădirii dreptului reclamantului la liberă asociere şi dreptului la muncă ca angajat al unei alte persoane fizice sau juridice.
Tribunalul Comercial Cluj, prin sentinţa nr. 20/ CC din data de 13 februarie 2007, a admis în parte acţiunea reclamantei astfel cum a fost precizată şi a anulat hotărârea A.G.E.A. din 14 iunie 2006 cu privire la pct. 1 respectiv retragerea d-lui M.A. din societate, celelalte capete de cerere din acţiune fiind respinse ca inadmisibile.
Prima instanţă a reţinut din examinarea convocatorului pentru A.G.E.A. din data de 14 iunie 2006 şi a procesului verbal întocmit cu ocazia ţinerii adunării că hotărârea adoptată la pct. 1 din ordinea de zi a şedinţei este lovită de nulitate deoarece convocarea adunării, făcută la solicitarea reclamantului a vizat discutarea altor chestiuni decât cele menţionate în convocator.
Totodată, instanţa fondului a apreciat că cererile având ca obiect plata acţiunilor deţinute sunt inadmisibile deoarece reclamantul nu a urmat procedura prevăzută de art. 134 din Legea nr. 31/1990 republicată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, ambele părţi pentru motive de nelegalitate vizând inadmisibilitatea pretenţiilor cu privire la plata contravalorii acţiunilor (apelul reclamantului) şi nerespectarea dispoziţiilor art. 117 din L.S.C. (apelul pârâtei).
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 15 pronunţată la data de 4 iulie 2007, a admis apelul pârâtei şi a schimbat sentinţa fondului în sensul respingerii acţiunii introductive a reclamantului în integralitate şi în consecinţă a respins apelul declarat de reclamant.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut următoarea situaţie de fapt şi de drept:
Dl. M.A., acţionar în cadrul societăţii pârâte, deţinător al unui număr de acţiuni nominative reprezentând 20 % din capitalul social a solicitat convocarea A.G.E.A. a acţionarilor în vederea discutării cererii sale de retragere din societate şi plata sumei de 2.500.000 lei pentru acţiunile deţinute, solicitare care a fost inclusă pe ordinea de zi de către Consiliul de Administraţie pentru adunarea din 14 iulie 2006.
La data stabilită pentru adunare, conform procesului verbal de şedinţă s-a constatat îndeplinirea formalităţilor de convocare, acţionari prezenţi, reprezentând 60 % din capitalul social votând în sensul respingerii cererii reclamantului, arătând că nu sunt interesaţi în preluarea acţiunilor.
Instanţa a mai constatat că hotărârea a fost luată cu respectarea dispoziţiilor art. 115 din Legea nr. 31/1990 în ce priveşte cvorumul de prezenţă şi vot.
Cu privire la dreptul reclamantului de a se retrage din societate şi de a primi preţul legal pentru acţiunile sale, Curtea reţine că reclamantul nu se poate prevala de prerogativa de a înstrăina acţiunile sale emitentului potrivit art. 134 din L.S.C., deoarece reclamantul şi-a manifestat voinţa de părăsire voluntară a societăţii, fără să se găsească în situaţia prevăzută de art. 134 din L.S.C., respectiv existanţa unei hotărâri a adunării generale cu privire la schimbarea obiectului principal de activitate, la mutarea sediului său la schimbarea formei societăţii.
Totodată, Curtea constată că ceilalţi acţionari nu au împiedicat prin atitudinea lor transmiterea liberă a acţiunilor deţinute de reclamant către terţi şi stabilirea preţului acţiunilor în baza cererii şi a ofertei, astfel că soluţia primei instanţe nu are fundament legal.
La data de 10 august 2007, dl. M.A. a declarat, în temei legal, recurs împotriva deciziei date în apel, solicitând, în principal, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare în fond la Tribunalul Comercial Cluj, iar în subsidiar desfiinţarea în întregime a deciziei precum şi în parte a sentinţei fondului cu consecinţa admiterii în întregime a acţiunii introductive, astfel cum a fost precizată.
În dezvoltarea motivului de casare cu trimitere autorul recursului a susţinut, în sinteză următoarele:
- criticile de nelegalitate ale hotărârii A.G.E.A. au vizat modalitatea de convocare a adunării, refuzul de a lua o hotărâre asupra unui punct de pe ordinea de zi, modul de reprezentare a acţionarilor cu încălcarea art. 23 din statut şi încălcarea dreptului său la muncă, nulităţi asupra cărora instanţa de apel nu s-a pronunţat, neintrând în cercetarea fondului;
- instanţa de apel s-a limitat numai la analiza cauzei sub aspectul petitului privind retragerea din societate fără nici o referire concretă la textele imperative care ar împiedica acest demers.
- caracterul inadmisibil al cererilor din petitul acţiunii nu a fost examinat în condiţiile în care instanţa de fond nu şi-a motivat hotărârea sub acest aspect.
La data de 18 ianuarie 2008 societatea intimată a formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamant, solicitând respingerea acestuia ca neîntemeiat.
Răspunzând motivelor de recurs, intimata a susţinut, în esenţă că adunarea generală din 14 iunie 2006 s-a desfăşurat în condiţii de legalitate sub aspectul convocării şi votului, iar retragerea voluntară a reclamantului din societate, fără să existe o hotărâre de schimbare a obiectului de activitate, sediul sau forma societăţii, nu îl îndreptăţeşte să solicite de la societate contravaloarea acţiunilor pe care le posedă stabilită în conformitate cu dispoziţiile legale speciale.
Înalta Curte, examinând Decizia atacată în contextul criticilor formulate, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
1. Recurentul-reclamant în cauza de faţă, în calitate de acţionar în cadrul societăţii pârâte, a investit instanţa cu o acţiune în anularea hotărârii adunării generale a acţionarilor din data de 14 iunie 2006, adoptată în legătură cu solicitarea sa de a obţine de la societate contravaloarea acţiunilor pe care le posedă, urmare retragerii sale valuntare din societate.
Instanţa de apel a examinat hotărârea adunării generale în cauză din perspectiva motivelor de nulitate invocate, respectiv modalitatea de convocare, cvorumul de prezenţă şi vot necesar adoptării de hotărâri de către A.G.E.A. la prima convocare, statuând în mod just că, motivele de nelegalitate invocate nu subzistă.
2. Sub un al doilea aspect de nelegalitate hotărârea din 14 iunie 2006 a fost examinată în raport de dispoziţiile art. 134 din Legea nr. 31/1990 republicată, ipoteză pe care reclamantul a supus-o adunării generale prin solicitarea sa de plată de către societate a acţiunilor deţinute, urmare retragerii acestuia din societate.
3. Prin urmare, motivul de casare invocat de recurent [(312 alin. (3) C. proc. civ.)], când instanţa a pronunţat o hotărâre fără a intra în cercetarea fondului, nu se confirmă în cauză, faţă de dezlegările în fapt şi în drept, explicitate pe larg în considerentele hotărârii pronunţate de instanţa de apel.
4. Revenind la motivele de nelegalitate vizând refuzul adunării generale extraordinare de a achita reclamantului în calitate de acţionar, care se retrage voluntar din societate, contravaloarea acţiunilor pe care acesta le posedă, calculată la valoarea media determinată de un expert autorizat prin folosirea a cel puţin două metode de evaluare recunoscute de standardele europene de evaluare (E.U.S.), potrivit dispoziţiilor art. 134 din L.S.C. care reglementează această excepţie de la principiul transferului liber al acţiunilor, această posibilitate există numai în situaţiile expres prevăzute de textul de lege respectiv în ipoteza retragerii acţionarului care nu este de acord cu hotărârile luate de adunarea generală cu privire la schimbarea obiectului principal de activitate, mutarea sediului sau schimbarea formei de societate.
Cum, în cauză, reclamantul nu a susţinut că s-ar afla întruna din aceste situaţii, în mod legal, adunarea generală extraordinară a refuzat solicitarea sa de plată a contravalorii acţiunilor.
5. Referitor la hotărârea adunării generale în sensul că reclamantul, în calitate de acţionar să nu desfăşoare activităţi concurenţiale cu cele care fac obiectul de activitate al societăţii, atâta timp cât şi păstrează calitatea de acţionar la societatea pârâtă, ea exprimă obligaţia fiecărui acţionar de a-şi exercita drepturile cu bună credinţă şi de a respecta interesele legitime ale societăţii şi ale celorlalţi acţionari, desfăşurarea de activităţi concurenţiale fiind de natură să lezeze realizarea interesului social, astfel că şi sub acest aspect, critica recurentului apare ca neîntemeiată.
Pentru raţiunile mai sus înfăţişate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge reprezentul recurs ca nefondat.
Cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimată privind plata onorariului de avocat pentru această fază procesuală va fi respinsă ca nedovedită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul M.A. împotriva deciziei civile nr. 15 din 4 iulie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal.
Respinge cererea intimatei privind acordarea de cheltuieli de judecată, ca nedovedită.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 181/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 195/2008. Comercial → |
|---|
