ICCJ. Decizia nr. 18/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 18/2008
Dosar nr. 1853/116/2006
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 37 din 16 ianuarie 2007, Tribunalul Călăraşi a admis acţiunea formulată de reclamantul Ş.G. în contradictoriu cu pârâta SC D.K. SRL şi în consecinţă, a obligat-o pe pârâtă să ridice construcţia metalică aflată pe terenul reclamantului iar în caz de refuz a încuviinţat reclamantului să o ridice pe cheltuiala pârâtei, fiind respinsă cererea de intervenţie formulată de intervenienta SC Z.A. SRL Olteniţa.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că părţile au încheiat contractul de închiriere nr. 26883/2003 având ca obiect o suprafaţă de teren cu termen limită la 31 decembrie 2004.
Ulterior datei de 31 decembrie 2004, reclamantul i-a permis pârâtei să mai folosească terenul, obiect al închirierii, locaţiunea fiind potrivit art. 1437 C. civ., considerată reînnoită tacit. Contractul de închiriere pe teren devenit un contract fără termen, în mod corect reclamantul i-a notificat pârâtei denunţarea contractului, în condiţiile art. 1436 alin. (2) C. civ., situaţie în care contractul a încetat, aşa încât apărarea pârâtei în sensul că potrivit art. 3 alin. (2) din contract avea dreptul la reînoirea lui a fost înlăturată de instanţa de fond în lipsa unui acord de voinţă în acest scop.
Reţinând, cu privire la cererea de intervenţie că intervenienta nu a intrat în posesia terenului închiriat şi că nu sunt întrunite condiţiile art. 1433 C. civ., aceasta a fost respinsă.
În contra sentinţei, au declarat apel pârâta SC D.K. SRL şi intervenienta SC Z.A. SRL
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 341 din 27 iunie 2007, a respins apelul formulat de apelanta-pârâtă, ca nefondat, a admis apelul declarat de intervenientă, a schimbat în parte sentinţa în sensul admiterii cererii de intervenţie, menţinând în rest dispoziţiile sentinţei.
Criticile pârâtei cu privire la regularitatea citării şi interpretării contractului au fost înlăturate de instanţa de apel, aceasta reţinând că apelanta-pârâtă a fost citată pentru termenul de 16 ianuarie 2007 la adresa indicată în Şedinţa publică din termenul din 11 aprilie 2006 în dosarul nr. 443/C/2006 al Tribunalului Călăraşi, fiind respectat şi termenul de 5 zile, apelanta a fost citată la data de 27 decembrie 2006 pentru termenul din 16 ianuarie 2007.
Cu privire la interpretarea contractului instanţa de apel a reţinut că, în conformitate cu art. 1436 alin. (2) C. proc. civ., contractul de închiriere prelungit prin tacita relocaţiune, fiind astfel un contract fără termen, a încetat prin denunţare unilaterală, situaţie în care susţinerea apelantei ca instanţa de fond nu a ţinut cont de voinţa părţilor a fost înlăturată.
În ce priveşte apelul intervenientei, acesta s-a apreciat ca întemeiat de vreme ce intervenienta nu a putut intra în posesia suprafeţei de teren, obiect al contractului de închiriere pe care ea l-a încheiat cu reclamantul la 26 ianuarie 2005 şi care a făcut obiectul contractului de închiriere încheiat cu pârâta, întrucât aceasta nu l-a eliberat de construcţia metalică aflată pe el.
Pârâta, SC D.K. SRL a declarat recurs împotriva deciziei menţionate în temeiul art. 304 C. proc. civ.
Dezvoltarea criticilor formulate permite încadrarea lor în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., indicarea celorlalte motive prevăzute de art. 304 fiind una formală.
1. Cu privire la motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Recurenta citează prevederile art. 87, 91, 107 şi 103 C. proc. civ., afirmând că instanţa nu a citat-o în mod legal deşi era obligată, fără a concretiza în vreun fel în faţa cărei instanţe s-a produs neregularitatea procedurală, pentru care termen şi în ce a constat vătămarea la care referă art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Opinia Înaltei Curţi
Constatând că Decizia atacată a analizat temeinicia unei critici cu acelaşi obiect privind sentinţa, Înalta Curte, procedând la verificarea deciziei sub acest aspect, constată că susţinerea recurentei nu se confirmă.
În faţa instanţei de fond pârâta – recurentă a fost citată pentru termenul din 16 ianuarie 2007 la adresa indicată cu respectarea termenului de 5 zile prevăzut de art. 89 alin. (1) C. proc. civ., aceasta având posibilitatea să-şi exercite drepturile procesuale conferite de lege.
2. Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs recurenta susţine că la expirarea duratei contractului de închiriere reclamantul locator a permis şi promis prelungirea contractului pentru o perioadă de 4 ani, fără a se încheia un înscris, înscris care nu era necesar faţă de prevederile art. 36 C. com. şi în virtutea principiului consensualismului.
Opinia Înaltei Curţi.
În cauza de faţă părţile au încheiat un contract de închiriere în formă scrisă al cărui regim juridic este reglementat de art. 1416 C. civ.
Termenul locaţiunii expirând, locaţiunea s-a reînoit conform art. 1437 C. civ., prin tacita relocaţiune, noul contract având loc în condiţiile primului contract, considerat fiind însă fără termen.
În atare situaţie, încetarea contractului a operat prin denunţare unilaterală, conform art. 1436 alin. (2) C. civ., cum corect au reţinut ambele instanţe.
Nu sunt aplicabile, aşadar, prevederile art. 36 C. com., cum greşit susţine recurenta, aceste prevederi reglementând încheierea contractelor comerciale în forma simplificată a comenzii urmată de executare, contractul de locaţiune fiind însă un contract numit cu regim juridic distinct şi individualizat în codul civil.
Aşa fiind, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat, menţinând ca legală Decizia atacată.
În baza art. 274 C. proc. civ., va obliga recurenta să plătească 1000 lei intimatului Ş.G. şi 2000 lei intimatei SC Z.A. SRL Olteniţa cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC D.K. SRL Olteniţa împotriva deciziei nr. 341 din 27 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Obligă recurenta să plătească, cu titlu de cheltuieli de judecată, 1000 lei intimatului Ş.G. şi 2000 lei intimatei SC Z.A. SRL Olteniţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 179/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 181/2008. Comercial → |
|---|
