ICCJ. Decizia nr. 1840/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1840/2008
Dosar nr. 250/88/2007
Şedinţa publică de la 28 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 23 ianuarie 2007, reclamanta SC R.I. SRL TULCEA a solicitat obligarea pârâtului C.J. TULCEA la plata sumei de 220.734,14 lei reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr. 9060431 din 12 aprilie 2005 şi a dobânzilor legale calculate de la data scadenţei până la achitarea integrală a debitului.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta contractul de prestări servicii nr. 53 din 30 aprilie 2004 având ca obiect găzduirea, administrarea tehnică şi actualizarea unui site web (HTML), pârâta obligându-se la plata serviciilor conform art. 4 din contract. S-a mai arătat că, dat fiind specificul contractului, la punctul 4.2 părţile au convenit că generarea de pagină HTML simplă sau fişier PDF să fie plătite separat la preţul de 10 Euro + TVA. Deşi contractul s-a derulat în bune condiţii pentru ambele părţi, după ce societatea reclamată a generat peste 5000 de altfel de fişiere, pârâta a refuzat la plată factura înaintată la data de 13 aprilie 2005.
Pârâtul C.J. TULCEA, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii arătând că pagina de declaraţii de avere era deja creată pe site-ul Consiliului Judeţean Tulcea la data încheierii contractului nr. 53 din 30 aprilie 2004, iar pagina HTML cu declaraţii de avere a fost construită anterior prin contractul nr. 81 din 4 iulie 2003, tot de către reclamantă. S-a mai susţinut că declaraţiile de avere publicate au fost generate de reclamantă şi doar transmise spre publicare acesteia, aşa cum rezultă din comanda prin email.
Prin sentinţa civilă nr. 915/2007 pronunţată de Tribunalul Tulcea a fost admisă acţiunea şi a fost obligată pârâta la plata sumei de 220.734,14 lei reprezentând contravaloare factură neachitată plus dobânda legală ce se va calcula de la scadenţă şi până la achitarea integrală a debitului.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că între părţi s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. 81 din 4 iulie 2003 având ca obiect realizarea de către reclamantă a unui site web (HTML) trilingv (română-engleză-franceză) cu tematica, structura şi conţinutul stabilite de beneficiar. La capitolul IV din contract părţile au stabilit valoarea contractului, plata contractului, modalităţi de plată prevăzând la alin. (2) art. 3 că generarea de pagini noi se taxează suplimentar la un tarif special prevăzut în contract.
Rezultă din actele anexate la întâmpinare că acest website a fost realizat cu 150 pagini (fişiere HTML), conform procesului verbal de predare primire încheiat între părţi şi planului sinoptic al website ului pârâtei în care se regăseşte rubrica generică – „declaraţii de avere”.
A mai reţinut instanţa că la data de 30 aprilie 2004 s-a încheiat între părţi contractul de prestări servicii nr. 53 privind găzduirea, administrarea tehnică şi actualizarea website-ului trilingv cu tematica, structura şi conţinutul stabilite de pârâtă. La capitolul 3 pct. 31 se prevede că acest contract se derulează în două faze, una privind predarea către predător a website-ului şi publicarea pe internet şi a doua fază privind întreţinerea, dezvoltarea, actualizarea conţinutului site-ului.
De asemenea, la cap. 4 pct. 41 părţile au stabilit obligaţii privind preţul şi modalitatea de plată pentru îndeplinirea obligaţiilor contractului, acest preţ fiind de 3.608.020 lei/lună, echivalentul a 89,25 Euro la cursul B.N.R. de la data încheierii contractului. În afara acestui preţ, părţile au stipulat datorarea de către pârâtă a unui preţ suplimentar cu tarife speciale pentru generarea de pagini noi, respectiv 10 Euro + TVA per pagină HTML simplă sau fişier PDF.
Potrivit comenzii pe care pârâta a lansat-o electronic, reclamanta a efectuat prestaţia solicitată, respectiv a publicat declaraţiile de avere ale persoanelor ce şi-au depus candidatura la alegerile locale desfăşurate în judeţul în 6 iunie 2004, pe baza celor 4 CD-uri ce conţineau declaraţiile de avere necesare.
A motivat instanţa că executarea prestaţiei solicitate este confirmată şi de procesul verbal al executorului judecătoresc V.I., încheiat la data de 4 aprilie 2005 care a constatat că la secţiunea „declaraţii de avere” sunt alte patru secţiuni denumite „declaraţii de avere ale consilierilor judeţeni şi ale funcţionarilor publici (101 – „declaraţii”, declaraţii de avere ale candidaţilor pentru postul de primar al circumscripţiei M. (5 declaraţii); declaraţii de avere ale candidaţilor pentru circumscripţiile regionale (5097 declaraţii); declaraţii de avere ale consilierilor judeţeni (35 declaraţii). De asemenea, din procesul verbal al executorului judecătoresc a rezultat că există un număr de 5141 PDF-uri distribuite conform menţiunilor din procesul-verbal.
În vederea încasării contravalorii acestor PDF-uri, pe baza preţului prevăzut expres la punctul 4.1 din contract, reclamanta în calitate de prestatoare de servicii a întocmit factura nr. 9060431 din 12 aprilie 2005, refuzată la plată de către pârâta beneficiară cu motivarea că declaraţiile de avere nu constituie o pagină nouă.
Prima instanţă a înlăturat apărarea pârâtei arătând că cele patru CD-uri oferite de pârâtă au servit doar la crearea fişierelor PDF şi acest lucru a fost realizat de către reclamantă, situaţie constatată şi în cuprinsul procesului-verbal întocmit de executorul judecătoresc. Este evident că, în cauză, crearea fişierelor PDF este echivalentă cu titulatura „generarea de pagini noi” care se realizează fie prin crearea paginii HTML simplă, fie prin crearea fişierului PDF, astfel că generarea paginii în format PDF a presupus o prelucrare detaliată a fiecărei declaraţii de avere transmisă de pârâtă, separarea de declaraţia de interese ca să poată fi accesat separat.
Din volumul de activitate prestat de către reclamantă rezultă că nu a avut loc doar o publicare, o actualizare a site-ului care nici nu era posibilă fără generarea paginilor în format PDF, astfel că refuzul la plată al pârâtei este nelegal.
Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel pârâtul C.J. TULCEA care a criticat soluţia instanţei de fond ca fiind nelegală.
Apelantul a formulat apel, în conformitate cu dispoziţiile art. 282 alin. (2) C. proc. civ., şi împotriva încheierii din 17 mai 2007 prin care s-a constatat natura comercială a cauzei.
A susţinut apelantul că instanţa de fond s-a pronunţat cu încălcarea normelor legale privitoare la competenţa materială întrucât contractul nr. 53/2004 este un contract administrativ, fiind încheiat de o autoritate publică pentru achiziţionarea unui serviciu public. Întrucât valoarea contractului era sub 2000 euro, achiziţia s-a realizat prin procedura cumpărării directe, situaţie reglementată de O.U.G. nr. 61/2001 privind achiziţiile publice şi care nu impune publicarea de anunţ de participare şi întocmirea unei documentaţii de achiziţie.
A considerat apelantul că, potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine instanţei de contencios administrativ.
Pe fond, apelantul a arătat că în urma solicitării sale din 27 mai 2004 reclamanta a procedat la actualizarea paginii web a C.J. Tulcea prin publicarea declaraţiilor de avere ale persoanelor care şi-au depus candidatura pentru alegerile locale din anul 2004. Actualizarea s-a făcut în baza celor 4 CD-uri transmise de apelant, CD-uri care conţineau declaraţiile de avere sub format PDF. Astfel, reclamanta nu a făcut decât să presteze un serviciu stabilit prin contract, respectiv actualizarea site-ului, iar pentru acest serviciu preţul a fost achitat. Întrucât fişierele PDF cuprinzând declaraţiile de avere au fost generate de către apelant şi transmise reclamantei doar pentru a fi publicate, cererea reclamantei de obligare la plata sumei facturate este nefondată.
Intimata, prin apărător, a solicitat respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea hotărârii primei instanţe.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia civilă nr. 236/ COM din 7 noiembrie 2007, admite apelul comercial declarat de pârâtul C.J. TULCEA, desfiinţează hotărârea şi trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Tulcea în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 554/2004.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat şi timbrat, reclamanta SC R.I. SRL TULCEA criticând-o pentru nelegalitate motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că instanţa de apel a desfiinţat hotărârea primei instanţe pe considerentul competenţei materiale în baza calificării contractului nr. 53 din 30 aprilie 2004 ca fiind un contract administrativ şi nu unul comercial reţinând că potrivit art. 29 din Legea nr. 161/2003 C.J. Tulcea a realizat, prin semnarea contractului, o obligaţie legală, un serviciu public.
În consecinţă, recurenta reclamantă, în temeiul art. 304 pct. 9 solicită admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri cu trimitere spre rejudecarea în fond la aceeaşi instanţă de apel.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei rezultă că instanţa de apel a apreciat, în mod corect şi judicios actul juridic dedus judecăţii şi probatoriile administrate în cauză, pronunţând o hotărâre temeinică şi legală care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă.
Critica recurentei că instanţa de apel a încălcat şi aplicat greşit art. 29 din Legea nr. 161/2003 calificând contractul nr. 53 din 30 aprilie 2004 ca fiind de natură administrativă şi nu comercială este neîntemeiată.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect prestarea serviciilor publice şi achiziţii publice sunt asimilate actelor administrative.
Cum contractul nr. 53/2004 este un contract de prestări servicii încheiat de o autoritate publică pentru achiziţionarea unor servicii publice, în mod corect a reţinut instanţa de apel că serviciul prestat de recurentă este un serviciu public, iar contractul în cauză fiind în mod judicios calificat de instanţă ca un contract administrativ.
Aşa fiind, în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 în mod legal a trimis spre rejudecare dosarul la tribunalul Tulcea, secţia contencios administrativ.
Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC R.I. SRL TULCEA împotriva deciziei nr. 236 din 7 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1828/2008. Comercial. Acţiune în anulare a... | ICCJ. Decizia nr. 1906/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
