ICCJ. Decizia nr. 1776/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1776/2008
Dosar nr.163/88/2006
Şedinţa publică din 23 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 12 octombrie 2006, reclamanta SC A.E. SA cu sediul în Bucureşti a solicitat obligarea pârâtei SC S.A. SRL cu sediul în Tulcea să îi predea spaţiul comercial situat în Tulcea str. Babadag, cu plata de daune cominatorii în echivalent a 100 euro pe fiecare zi de întârziere, cu începere de la a zecea zi de la data pronunţării hotărârii, cu cheltuieli de judecată.
La 14 decembrie 2006 reclamanta a formulat cerere în temeiul art. 57 C. proc. civ. şi a chemat în judecată şi alte persoane, respectiv SC R.T.I. SRL şi C.N.L.R. cu sediul în Bucureşti.
Aceasta din urmă a formulat cerere de intervenţie în interes propriu şi a solicitat obligarea pârâtei SC S.A. SRL Tulcea să-i predea spaţiul din litigiu, care este proprietatea sa dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu SC R.T.I. SRL şi pe care îl ocupă fără titlu.
Tribunalul Tulcea, prin sentinţa civilă nr. 260 din 15 februarie 2007, a respins, ca nefondate, acţiunea principală şi cererea intervenientei SC R.T.I. SRL; a admis cererea de intervenţie formulată de C.N.L.R. SA şi a obligat pârâta SC S.A. SRL să-i predea imobilul situat în Tulcea str. Babadag, judeţ Tulcea.
Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei instanţei de fond a fost respins prin Decizia civilă nr. 200 din 20 septembrie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială contencios administrativ şi fiscal.
S-a reţinut în considerentele hotărârii că cererea de intervenţie în interes propriu formulată de C.N.L.R. SA este întemeiată pe dreptul de proprietate asupra imobilului din litigiu dobândit la 2 noiembrie 2004 de la pârâta SC R.T.I. SRL prin contractul autentificat sub nr. 678/2004, în care părţile au stipulat că transmiterea folosinţei imobilului va avea loc cel târziu la 10 septembrie 2006.
Nu a fost avută în vedere apărarea pârâtei SC S.A. SRL privind existenţa contractului de asociere dintre aceasta şi fosta F.S.E., deoarece acesta a fost încheiat pe perioada 4 septembrie 2000 – 3 septembrie 2006 şi nu a fost prelungit cu acordul părţilor.
Împotriva acestei decizii pârâta SC S.A. SRL cu sediul în Tulcea a formulat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului şi respingerii cererii de intervenţie formulată de C.N.L.R. SA, cu cheltuieli de judecată.
Recurenta a susţinut în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., că hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii, întrucât cererea formulată de intervenienta C.N.L.R. SA are „ca obiect o obligaţie de a face" (predarea imobilului) şi este o acţiune personală întemeiată pe dispoziţiile art. 969 C. civ., dar considerentele deciziei se referă la o acţiune reală, respectiv calitatea de proprietar a intervenientei.
Critica recurentei nu este fondată.
Prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 366 din 18 octombrie 2004, SC A.E. SA a vândut către SC R.T.I. SRL Bucureşti dreptul de proprietate asupra spaţiului comercial situat în Tulcea str. Babadag, iar aceasta la rândul său l-a înstrăinat prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 678 din 2 noiembrie 2004 către C.N.L.R. SA.
Aşa fiind, în mod corect instanţele au respins acţiunea formulată de reclamanta SC A.E. SA prin care a solicitat intervenientei SC R.T.I. SRL Bucureşti predarea acestui spaţiu.
Cererea de intervenţie în interes propriu formulată în temeiul dispoziţiilor art. 50 C. proc. civ., de C.N.L.R. SA este justificată de dreptul pe care aceasta îl are asupra spaţiului comercial ce formează obiectul cererii de chemare în judecată dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 678 din 2 noiembrie 2004 şi ca o consecinţă a acesteia este obligarea recurentei-pârâte la predarea spaţiului.
A susţinut recurenta în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ., că cele două contracte de vânzare-cumpărare pe care s-a întemeiat cererea de intervenţie au fost interpretate greşit de instanţa de apel, ca fiind acte din care rezultă pentru intervenientă dreptul de a cere predarea spaţiului, deoarece nu a fost parte împreună cu intervenienta în aceste acte şi nu şi-au asumat obligaţii reciproce.
Nici această critică nu este fondată.
Din cuprinsul cererii de intervenţie în interes propriu a C.N.L.R. SA rezultă că în justificarea dreptului său de proprietate asupra spaţiului din litigiu, aceasta a invocat pe lângă contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu SC R.T.I. SRL şi contractul de asociere nr. 1445 din 4 septembrie 2001 încheiat de reclamantă cu pârâta-recurentă SC T.A. SRL şi care în raport de prevederile art. 4, a expirat la data de 3 septembrie 2006, deci aceasta ocupă spaţiul fără a deţine un titlu legal.
În ultimul motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a susţinut că Decizia nu cuprinde nici un temei de drept în baza căruia să fie obligată la predarea spaţiului. Că Decizia a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 969 şi 970 C. civ., deoarece între recurentă şi intervenientă nu s-a încheiat nicio convenţie care să dea naştere la o obligaţie de predare a imobilului şi la dreptul corelativ al intervenientei.
S-a invocat că Decizia încalcă dispoziţiile art. 1313 C. civ., care prevăd că obligaţia de predare a lucrului vândut aparţine vânzătorului, respectiv SC R.T.I. SRL.
Faţă de dispoziţiile art. 254 C. com., de împrejurarea că prin contractul de asociere nu s-a stipulat nici o clauză prin care la încetarea asocierii bunurile aduse să fie restituite în natură, recurenta a precizat că acest contract reprezintă titlul legal în baza căruia deţine spaţiul, fiind fără relevanţă că durata a expirat la 3 septembrie 2006.
Nici aceste critici nu sunt întemeiate.
Instanţa de apel a reţinut în considerentele deciziei că dreptul de proprietate asupra imobilului din litigiu aparţine intervenientei C.N.L.R. SA pe de o parte în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 678 din 2 noiembrie 2004, iar pe de altă parte a stabilit că faţă de dispoziţiile art. 4 din contractul de asociere încheiat de fosta F.S.E. SA şi recurenta-pârâtă dreptul acesteia asupra spaţiului din litigiu a încetat la data de 3 septembrie 2000.
Aşa fiind, nu se poate primi argumentul invocat de recurentă că în speţă s-au încălcat dispoziţiile art. 1313 C. civ., conform căruia obligaţia de predare a lucrului vândut aparţine numai vânzătorului.
Susţinerea recurentei că în raport de dispoziţiile art. 254 C. com., deţine spaţiul în baza contractului de asociere în participaţiune, deoarece părţile nu au convenit ca lucrurile aduse în asociere să li se restituie în natură, va fi înlăturată pentru următoarele considerente:
Pe de o parte, potrivit art. 254 alin. (1) C. com., contractul de asociere în participaţiune nu conferă un drept de proprietate asupra lucrurilor aduse în asociaţie, chiar dacă nu s-a făcut o menţiune cu privire la restituirea lor.
Pe de altă parte la capitolul intitulat „drepturi" din contractul de asociere încheiat între F.S.E. SA şi recurenta-pârâtă s-a menţionat că aceasta din urmă are numai dreptul de a folosi spaţiul din litigiu, care potrivit art. 4 din convenţia părţilor a încetat la data de 3 septembrie 2006 (data expirării contractului) şi care nu a fost prelungit prin acordul părţilor.
Pentru toate aceste considerente urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat, recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC S.A. SRL TULCEA împotriva deciziei civile nr. 200/ COM din 20 septembrie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1772/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1778/2008. Comercial → |
|---|
