ICCJ. Decizia nr. 206/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 206/2008
Dosar nr. 25981/3/2004
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 9713, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a admis în parte acţiunea promovată de reclamanta A.V.A.S. în contradictoriu cu pârâta A.U.P. şi, în consecinţă, a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare – cumpărare acţiuni nr. 246 din 31 mai 1995 şi a obligat-o pe pârâtă la restituirea a 172.826 acţiuni şi la plata sumei de 4.223.477.910 ROL daune interese, respingând cererea pentru daune interese generale.
Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă cererea reconvenţională.
Instanţa de fond a reţinut culpa pârâtei constând în neexecutarea obligaţiei de plată a preţului şi a făcut aplicarea art. 21 alin. (11) din OUG nr. 25/2002 pentru acordarea penalităţilor şi a prevederilor art. 21 alin. (1) pentru respingerea pretenţiei pârâtei obiect al cererii reconvenţionale de restituire a preţului.
În contra sentinţei a declarat apel reclamanta A.V.A.S. criticând măsura instanţei de fond de a nu administra proba cu expertiza contabilă deşi onorariul de expert a fost plătit fără a face aplicarea prevederilor art. 175 C. proc. civ. Revenirea asupra expertizei trebuia însoţită de restituirea ordinului de plată sau de obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată, iar asupra cererii vizând obligarea pârâtei în continuare la plata daunelor interese până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, instanţa nu s-a pronunţat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 238 din 9 mai 2007, a respins apelul declarat de reclamantă ca neîntemeiat.
Instanţa de apel a reţinut că tribunalul a constatat imposibilitatea efectuării raportului de expertiză în condiţiile în care expertul a precizat că pârâta nu poate fi contactată iar reclamanta nu i-a pus la dispoziţie documentele solicitate. Sarcina probei conform art. 1169 C. civ., este în sarcina reclamantei care în conformitate cu art. 112 alin. (2) C. proc. civ., trebuia să depună la dosar actele doveditoare.
Pentru a beneficia de prevederile art. 175 C. proc. civ., reclamanta trebuia să dovedească că documentele sunt la partea potrivnică şi oricum în condiţiile OG nr. 25/2002 aceasta putea să solicite să primească toate documentele cumpărătoarei în derularea contractului de privatizare.
În apel deşi s-a încuviinţat apelantei proba cu expertiza aceasta nu s-a efectuat întrucât apelanta nu a depus onorariu de expert.
Restituirea onorariului de către instanţa de fond nu a fost dispusă întrucât reclamanta nu a investit-o cu o cerere în acest sens.
Cheltuielile de judecată au fost corect calculate iar asupra capătului de cerere vizând obligarea pârâtei la plata în continuare a daunelor interese instanţa de fond s-a pronunţat în cadrul dispoziţiei „respinge, restul pretenţiilor reclamantei" motivând în considerente că „celelalte daune interese" nu au suport probator, fiind fără relevanţă dispoziţiile art. 12 din OG nr. 25/2002, reclamanta nedeterminând daunele interese solicitate în acest temei.
Reclamanta A.V.A.S. a declarat recurs împotriva deciziei menţionate pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Intimata nu a depus întâmpinare la dosar.
Cu privire la motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurenta invocă: neregularitatea decăderii din proba cu expertiză sub motiv de neplată a onorariului de expert cât timp la dosar nu există adresa de înştiinţare în acest sens iar potrivit art. 170 alin. (4) instanţa trebuia să-i permită plata până la următorul termen.
Opinia Înaltei Curţi.
Potrivit art. 170 alin. (1) C. proc. civ., când s-a încuviinţat o expertiză partea care a propus-o este obligată ca, în termen de 5 zile de la încuviinţare să depună suma statornicită iar potrivit alin. (3), neîndeplinirea obligaţiei atrage decăderea, pentru acea instanţă, din dovada încuviinţată.
În speţă, reclamanta a solicitat proba cu expertiză contabilă prin cererea de apel, iar la termenul din 25 aprilie 2007 instanţa de apel a încuviinţat această probă stabilind onorariu provizoriu şi dispunând adresă pentru încunoştiinţarea părţi conform încheierii de şedinţă şi adresă către B.L.E.
Măsura dispusă pentru încunoştiinţarea apelantei nu s-a executat, la dosar neexistând o copie a adresei în acest sens iar la termenul acordat partea fiind lipsă, instanţa făcând aplicarea art. 170 alin. (3) C. proc. civ., a decăzut-o pe apelantă din proba cu expertiza iar cauza s-a judecat.
În atare situaţie, instanţa de apel trebuia să observe că devin incidente prevederile art. 170 alin. (4) C. proc. civ., în sensul că depunerea sumei se va putea face şi după împlinirea termenului, amânarea judecăţii în cazul dat nefiind pricinuită de apelantă.
Aşadar, reţinând prejudicierea reclamantei prin soluţionarea cauzei cu neobservarea formelor legale conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa Decizia şi va trimite cauza spre rejudecare în raport de prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Cu privire la criticile care antamează nelegalitatea hotărârii sub aspectul nepronunţării instanţelor asupra capătului de cerere referitor la „obligarea la plata în continuare a daunelor interese până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, se constată că acestea au format capăt de cerere distinct de capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata altor daune interese, întemeiat fiind pe art. 12 din Normele metodologice de aplicare a OG nr. 25/2002 şi întrucât instanţa de apel a confirmat soluţia instanţei de fond reţinând că aceasta s-a pronunţat asupra lui dar că în lipsa unei determinări sub aspectul naturii şi întinderii nu poate fi admis, urmează să formeze un obiectiv distinct al expertizei ce se va administra.
Aşa fiind, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul declarat, va casa Decizia atacată şi va trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 238 din 9 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, casează Decizia recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 195/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 215/2008. Comercial → |
|---|
