ICCJ. Decizia nr. 1818/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1818/2008
Dosar nr. 4820/44/2006
Şedinţa publică din 27 mai 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC S.C. SA Brăila a chemat în judecată pe pârâta SC C. SA Constanţa pentru a fi obligată la plata sumei de 2.130.000.000 lei penalităţi de întârziere potrivit contractului nr. 1853 din 10 iunie 1996.
Prin sentinţa civilă nr. 1247 din 28 noiembrie 2002, Tribunalul Brăila a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pe pârâtă la plata sumei de 2.130.000.000 lei penalităţi de întârziere şi 29.515.000 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea acestei soluţii s-a reţinut că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia contractuală de a prelua marfa din depozitele reclamantei situaţie în care datorează penalităţile de 5 % pe zi de întârziere în cuantumul pretins prin acţiune.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia civilă nr. 624 din 3 iulie 2003, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei.
Pârâta SC C. SA Constanţa a formulat o cerere de revizuire a hotărârii instanţei de fond, în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., indicând ca act nou adresa nr. 50795 din 17 februarie 2006 emisă de A.N.S.V.S.A. – D.B.F.J.R.O. Bucureşti prin care s-a precizat că reclamanta nu trebuia să comercializeze carnea de vită din import Republica Moldova, datorită restricţiilor sanitare.
Tribunalul Brăila, prin sentinţa civilă nr. 422 din 3 noiembrie 2006, a respins excepţia autorităţii lucrului judecat, şi excepţia tardivităţii invocată de reclamantă, şi a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de pârâtă, reţinându-se că nu sunt incidente dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
La data de 14 septembrie 2007, D.S. a formulat o cerere de intervenţie în interesul apelantei.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia civilă nr. 107 din 26 noiembrie 2007, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientă; a respins, ca nefondată, cererea de intervenţie accesorie formulată de D.S., în interesul apelantei şi a respins cererea de cheltuieli de judecată a reclamantei.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătoreşti au declarat recurs, reclamanta, pârâta şi intervenienta.
Prin recursul său, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5.000 lei întrucât a depus o copie după factura din 3 mai 2007 pentru onorariu avocat pentru reprezentare şi redactare acte în dosarul nr. 4820/44/2006.
Prin recursul său pârâta invocă dispoziţiile art. 304 pct. 4, 6, 7 şi 8 C. proc. civ. şi solicită, în esenţă, admiterea cererii sale de revizuire întrucât au fost încălcate dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., situaţie în care cere exonerarea sa de plata penalităţilor la care greşit a fost obligată.
Prin recursul său intervenienta, fără să indice un temei legal, solicită, în esenţă, admiterea cererii de revizuire formulată de pârâtă.
În legătură cu recursurile de faţă se reţin următoarele:
În ceea ce priveşte recursul reclamantei care a solicitat obligarea la cheltuieli de judecată, este de reţinut că, pe de-o parte factura de la care se susţine că s-a achitat onorariu de avocat în cauză, este în copie xerox, ceea ce nu face dovada plăţii, pentru care trebuia prezentat originalul. Iar pe de altă parte respectiva factură nu cuprinde menţiunile legale din care să rezulte că partea reprezentată de avocat este reclamanta, care ar fi achitat şi serviciile de asistenţă juridică prestate.
În ceea ce priveşte recursul pârâtei, se constată că susţinerile pe care aceasta le face prin recursul de faţă nu întrunesc niciuna dintre situaţiile invocate ca temei cuprinse în art. 304 pct. 4, 6, 7 şi 8 pentru a se putea solicita casarea sau modificarea hotărârii atacate.
În cauză, trebuie reţinut că raporturile comerciale dintre părţi s-au derulat în temeiul contractului de livrări marfă nr. 1853 din 10 iunie 1996, potrivit cu care pârâta trebuia să ridice cantităţile de marfă contractate, situaţie în care neîndeplinind această prevedere datora penalităţile în cuantumul, necontestat sub aspectul calculului, pentru care corect a fost atrenată răspunderea sa contractuală prin obligarea la plata penalităţilor pretinse.
Cum, adresa nr. 50795/2002, nu întruneşte condiţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., în sensul că nu reprezintă un act nou, ci sunt reluate precizări făcute în avizele sanitare 1098/1996 şi 1470/1996 examinate de instanţă, corect prin hotărârea ce se atacă nu au fost primite apărările pârâtei cuprinse în apelul său la cererea de revizuire.
De altfel, şi criticile privind calitatea necorespunzătoare a mărfii determinată de interdicţiile de a o folosi numai în preparatele termice, a fost corect respinsă de instanţe, întrucât această situaţie nu a fost reglementată prin contractul părţilor.
În ceea ce priveşte recursul intervenientei, se constată că, deşi citată cu menţiunea de a-l timbra potrivit Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, cu modificările lor ulterioare, aceasta nu a dat curs obligaţiei sale menţionate, situaţie în care, potrivit art. 20 alin. (3) din legea citată, acesta va fi anulat ca insuficient timbrat.
Faţă de cele de mai sus, recursul reclamantei precum şi cel al pârâtei vor fi respinse, ca nefondate, iar recursul intervenientei va fi anulat ca insuficient timbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de recurentele SC C. SA Constanţa şi SC S.C. SA Brăila împotriva deciziei civile nr. 107/ A din 26 noiembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, ca nefondate.
Anulează, ca insuficient timbrat, recursul declarat de recurenta D.S. împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1815/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1819/2008. Comercial → |
|---|
