ICCJ. Decizia nr. 1844/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1844/2008
Dosar nr. 17141/299/2006
Şedinţa publică din 28 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată că, prin sentinţa comercială nr. 201 din 20 noiembrie 2006, Curtea de Apel Bucureşti a admis contestaţia la executare formulată de contestatorul M.D., a anulat formele de executare dispuse prin titlul executoriu - Ordinul nr. 2477/2006 al Preşedintelui A.D.S. în ceea ce îl priveşte şi a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară şi întoarcerea executării pentru suma de 15908,19 lei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs intimata, criticând hotărâre a judecătorească atât sub aspectul soluţionării excepţiei invocată prin întâmpinarea depusă in primă instanţă (excepţia prematurităţii), cât şi sub aspectul soluţionării fondului cauzei. Au fost invocate prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., art. 3041 C. proc. civ., OUG nr. 64/2005, OUG nr. 51/1998.
Criticile formulate de către recurentă sunt nefondate, având în vedere următoarele considerente.
Referitor la excepţia prematurităţii introducerii acţiunii, se invocă de către recurenta-intimată dispoziţiile art. 46 alin. (1) din OUG nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului. Potrivit acestui text legal: „Reclamantul este obligat să comunice cererea, actele pe care se întemeiază şi, după caz, interogatoriul scris, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, înainte de depunerea acestora în instanţă. Judecătorul nu va primi cererea fără dovada privind îndeplinirea obligaţiei de comunicare. Prevederile acestui alineat se aplică oricărei cereri, indiferent de natura ei, cu excepţia cererilor formulate în timpul judecăţii sau a celor prin care se exercită o cale de atac".
În opinia recurentei-intimate, acest text se coroborează cu art. 109 alin. (2) C. proc. civ., întemeind astfel excepţia prematurităţii introducerii cererii.
În speţă, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 46 alin. (1) ipoteza 1 din OUG nr. 51/1998, exceptarea de la aplicare fiind întemeiată tocmai pe ipoteza ultimă a textului la care am făcut referire.
Obiectul cauzei deduse judecăţii îl constituie contestaţie la executare. Aşa cum a reţinut şi Curtea Constituţională în considerentele deciziei nr. 308 din 13 martie 2008, contestaţia la executare are natura juridică a unei căi de atac specifice executării silite, prin care se declanşează controlul instanţei cu privire la actele de urmărire silită. Astfel, comunicarea acesteia intimatului, potrivit dispoziţiilor mai-sus menţionate, nu este necesară înainte de depunerea in instanţă.
Cu privire la criticile vizând fondul cauzei, între intimat şi A.D.S. s-a încheiat Contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 14 din 23 mai 2003, prin care acesta dobândit un număr de 115.284 acţiuni, reprezentând 99,6508 % din valoarea capitalului social subscris al SC P. SA, societate comercială cu sediul în Municipiul Târgovişte.
Pe parcursul executării contractului, actul normativ ce reglementează resursele acvatice vii, pescuitul şi acvacultura (aplicabil şi activităţii ce constituie obiect principal de activitate al SC P. SA), respectiv Legea nr. 192/2001, a fost modificat şi completat prin OUG nr. 69/2004, aprobată prin Legea nr. 113/2005
În cuprinsul Legii nr. 192/2001 au fost introduse art. 71 şi art. 73, prin care: s-a înfiinţat A.N.P.A. (art. 71) şi s-a determinat ca o atribuţie principală coordonarea şi monitorizarea privatizării societăţilor comerciale cu profil piscicol şi concesionarea terenurilor pe care sunt amplasate amenajările piscicole aflate în portofoliul C.N.A.F.P. [(art. 73 lit. f)].
Prin acelaşi act normativ s-a modificat art. 8, prin al cărui alin. (1) s-a înfiinţat C.N.A.F.P., instituţie cu personalitate juridică, în subordinea A.N.P.A.
În urma acestor modificări legislative, la Contractul de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 14 din 23 mai 2003 a fost încheiat Actul adiţional nr. 1 din 18 ianuarie 2006, prin care părţi contractuale devin intimatul, în calitate de cumpărător, şi C.N.A.F.P., în calitate de vânzător.
În acest fel, începând cu data de 18 ianuarie 2006, A.D.S. a fost înlocuită ca parte contractantă cu C.N.A.F.P., persoană juridică de sine-stătătoare, neaflată în subordinea sau coordonarea A.D.S.
Toate drepturile şi obligaţiile rezultând din Contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni urmau a se realiza între intimat şi C.N.A.F.P.
Cu toate acestea, la data de 17 martie 2006, a fost comunicată intimatului, din partea A.D.S. - D.E.C., adresa nr. 72931, prin care i se aducea la cunoştinţă că datorează Agenţiei în temeiul Contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni suma de 4507,59 EUR, deoarece se considera că nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin respectivul contract.
La data de 08 mai 2006, s-a emis de către Preşedintele A.D.S. Ordinul nr. 2477, prin care se ordonă înfiinţarea popririi asupra oricăror sume, prezente şi viitoare, existente în conturile de orice natură, în lei sau valută, deschise la toate filialele, sucursalele şi agenţiile instituţiilor de credit de către debitorii A.D.S., printre care, în Anexa la acest ordin, este indicat şi intimatul (poziţia 1).
Astfel, cum a reţinut şi prima instanţă, în cuprinsul ordinului nu sunt menţionate motivele pentru care s-a început executarea silită.
De altfel, aşa cum rezultă şi din adresele existente la dosarul de fond transmise de către Ministerul Agriculturii şi C.N.A.F.P., toate obligaţiile decurgând din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni ce îi reveneau intimatului au fost îndeplinite la data la care Preşedintele A.D.S. a emis titlul executoriu.
Referitor la critica adusă de recurentă, cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., instanţa a apreciat corect natura actului dedus judecăţii, neschimbând în nici un fel natura ori înţelesul acestuia: actul dedus judecăţii este un titlu executoriu supus cenzurii instanţei în temeiul art. 399 şi urm. C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A.D.S. Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 201 din 20 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 28 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1827/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1848/2008. Comercial → |
|---|
