ICCJ. Decizia nr. 1854/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1854/2008
Dosar nr. 11578/3/2007
Şedinţa publică din 29 mai 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta P.O.R. a chemat în judecată pe pârâtele SC A.R. SRL Bucureşti şi SC P.I. SA Baloteşti, jud. Ilfov, solicitând instanţei să constate nulitatea absolută a contractului de leasing imobiliar nr. 65 din 27 mai 1999 având ca obiect exploatarea în sistem leasing a folosinţei bazinului piscicol Lebăda situat în com. Pantelimon şi a tranzacţiei nr. 174 din 16 septembrie 2005 încheiate între pârâte în vederea stingerii litigiului aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială, dosar nr. 2280/2004, apel, având ca obiect nulitatea absolută a contractului de leasing imobiliar nr. 65/1999, tranzacţie care prevede acordul de principiu al SC P.I. SA de a transmite, în viitor, dreptul de proprietate asupra activelor aferente bazinului piscicol L., prin încheierea unui contract de vânzare-cumpărare după reglementarea situaţiei juridice a anexelor.
Reclamanta a susţinut că are interes în formularea acţiunii întrucât are în proprietatea sa Complexul L., care este adiacent locului al cărui bazin piscicol a fost atribuit în concesiune pârâtei SC A.R. SRL, că vrea să valorifice şi să promoveze potenţialul turistic al amenajării piscicole şi că este interesată de organizarea unei licitaţii publice în vederea obţinerii dreptului de concesiune asupra terenului aferent bazinului piscicol.
Judecătoria sector 2 Bucureşti, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 2068 din 16 martie 2007, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia comercială.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa civilă nr. 6066 din 3 mai 2007, a admis excepţia lipsei de interes.
A respins acţiunea formulată de reclamanta P.O.R. în contradictoriu cu pârâtele SC A.R. SRL Bucureşti şi SC P.I. SA Baloteşti, jud. Ilfov ca fiind formulată de o persoană lipsită de interes.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut neîndeplinirea, în speţă, a caracterului direct şi personal al interesului formulat, că prin cererea de chemare în judecată folosul urmărit nu revine titularului acesteia, că interesul reclamantei constând în dezvoltarea turistică a zonei nu este relevant, fiind un interes abstract şi îndepărtat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 460 din 18 octombrie 2007, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii instanţei de fond, considerând că interesul reclamantei nu este personal şi direct, născut şi actual.
Împotriva menţionatei decizii, reclamanta P.O.R. a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În criticile formulate, recurenta reclamantă susţine, în esenţă, că în mod greşit a considerat instanţa de apel că interesul său nu are caracter personal, direct, născut şi actual, în raport de obiectul acţiunii sale, constatarea nulităţii absolute a contractului de leasing imobiliar nr. 65 din 27 mai 1999 şi a tranzacţiei nr. 174 din 16 septembrie 2005, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că nici unul dintre actele invocate nu este contract de vânzare-cumpărare, situaţie în raport de care nu sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 268/2001 modificată prin Legea nr. 249/2003, astfel că procedura concesionării prin atribuire directă a exploatării în sistem de leasing a folosinţei activului bazin piscicol L. situat în com. Pantelimon în baza contractului de concesiune prin atribuire directă nr. 129 din 3 iulie 2006 este lovită de nulitate absolută pentru fraudarea legii şi nerespectarea dispoziţiilor OUG nr. 54/2006 şi naşterea obligaţiei legale a pârâtei SC P.I. SA de a organiza licitaţie publică pentru atribuirea dreptului de concesiune, situaţie care i-ar fi permis prezentarea unei oferte, în condiţii de concurenţă, transparenţă şi tratament egal şi şansa de a dobândi dreptul de concesiune.
Susţine, de asemenea, că Decizia Curţii de Apel Bucureşti nu cuprinde motivele pe care se sprijină (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.), bazându-şi considerentele pe cele ale instanţei de fond, fără o analiză în contradictoriu a susţinerilor făcute de părţi.
Intimata pârâtă SC A.R. SRL Bucureşti a formulat întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului ca nefondat.
Recursul reclamantei este nefondat.
Înalta Curte, analizând Decizia recurată prin prisma motivelor de recurs, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, constată că acestea nu sunt de natură să conducă la casarea sau modificarea hotărârii, în speţă nefiind îndeplinită nici una din situaţiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Instanţa de apel, analizând temeinicia şi legalitatea sentinţei în cadrul procesual stabilit, a reţinut că în mod corect s-a respins acţiunea în constatare pentru lipsă de interes.
Prin acţiune s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de leasing imobiliar nr. 65 din 27 mai 1999 încheiat între cele două pârâte având ca obiect exploatarea în sistem de leasing a folosinţei activului bazin piscicol L. în suprafaţă de 10 ha., luciu de apă şi 5 m. zonă de protecţie, respectiv a tranzacţiei încheiate între cele două pârâte prin care acestea au stabilit că vor fi de acord cu transferul dreptului de proprietate asupra activelor aferente bazinului piscicol L. şi vor încheia contractul de vânzare-cumpărare.
În atare situaţie, instanţa de apel a analizat, în raport de dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., condiţiile dreptului şi interesului pe care recurenta reclamantă urmărea să-l valorifice.
Din considerentele deciziei atacate rezultă că în apel s-a analizat, în raport de susţinerile reclamantei, dacă constatarea nulităţii absolute a contractelor menţionate prezintă un interes pentru protejarea unui drept vătămat de pârâte.
Astfel, se constată că, în raport de situaţia de fapt, prima critică a recurentei reclamante ce vizează greşita soluţionare a excepţiei lipsei de interes a instituţiei sale este nefondată.
Este adevărat că recurenta reclamantă este proprietara imobilului teren şi construcţii situat în com. Pantelimon, jud. Ilfov, în baza deciziei nr. 249/2004 a Comisiei Speciale de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România din cadrul G.R., dar împrejurarea că prin anularea actelor juridice menţionate, contractul de leasing imobiliar şi tranzacţia încheiată între cele două pârâte, ar putea conduce la anularea contractului de concesiune şi, pe cale de consecinţă, ar duce la organizarea unei licitaţii publice la care ar putea participa şi reclamanta nu justifică interesul direct şi personal al acesteia, în cauză fiind vorba de un interes abstract, general, social.
Examinarea legalităţii unui act juridic civil poate fi cerută de un terţ numai atunci când prin efectele actului pretins nelegal îi este vătămat sau încălcat un drept al său, ca terţ, drept recunoscut şi protejat de lege şi nu că în speţă unde prin efectul nulităţii reclamantul urmăreşte realizarea unor oportunităţi economice într-o situaţie juridică nouă.
Nici susţinerea reclamantei în sensul că este direct interesată să valorifice şi să promoveze potenţialul turistic al zonei numai pentru considerentul că i-a fost retrocedat Complexul L., prin Decizia menţionată, nu justifică un interes direct şi personal al acesteia, cu atât mai mult cu cât retrocedarea s-a făcut ulterior încheierii contractului de leasing imobiliar, la 14 mai 2004.
De altfel, nu poate fi luată în considerare nici critica prin care recurenta reclamantă susţine aplicarea greşită a dispoziţiilor Legii nr. 268/2001, modificată prin Legea nr. 249/2003, şi ale OUG nr. 54/2006, avându-se în vedere domeniul de aplicabilitate a acestora, respectiv privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică sau privată a statului cu destinaţie agricolă şi regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, precum şi faptul că reclamanta nu a deţinut nici un contract care să-i permită folosinţa bazinului piscicol.
Nici critica întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu poate fi primită, motivarea soluţiei instanţei de apel fiind succintă, dar completă, în limita motivelor de apel cu care instanţa a fost sesizată, dispoziţiile de lege invocate de aceasta nefiind străine de natura pricinii, ci justificând soluţia dată.
Aşa fiind, instanţa de apel, confirmând soluţia pronunţată la fond, a dat relevanţă principiului potrivit căruia, prin art. 111 C. proc. civ., legiuitorul a urmărit protecţia unui interes actual şi nu a unuia eventual.
Pentru cele ce preced, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei instanţei de apel, decizie legală şi temeinică, urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta P.O.R. Bucureşti împotriva deciziei nr. 460 din 18 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1852/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1855/2008. Comercial → |
|---|
