ICCJ. Decizia nr. 1852/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1852/2008
Dosar nr. 4537/208/2006
Şedinţa publică din 29 mai 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia la executare silită înregistrată la 12 octombrie 2006 contestatoarea SC O. SA Oţelul Roşu solicită instanţei în contradictoriu cu intimata A.V.A.S. Bucureşti şi B.C.R., A.O.R., ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea formelor de executare, respectiv desfiinţarea popririi şi anularea Ordinului nr. 319/2005 emis de A.V.A.S. Bucureşti pentru înfiinţarea popririi pe conturile pe care contestatoarea le are deschise la intimata B.C.R., A.O.R., ca fiind netemeinice şi nelegale.
Prin sentinţa civilă nr. 26 din 11 ianuarie 2007, Judecătoria Caransebeş admite excepţia necompetenţei materiale ridicată de intimata A.V.A.S. Bucureşti şi, în consecinţă, declină competenţa de judecare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, reţinând incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 45 raportat la art. 44 din OUG nr. 51/1998 republicată şi modificată prin OUG nr. 23/2004.
Prin Decizia civilă nr. 499/ R din 8 mai 2007, Tribunalul Caraş-Severin, secţia civilă, constată nulitatea recursului declarat de recurenta contestatoare împotriva sentinţei civile menţionate, făcând aplicare dispoziţiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
Prin sentinţa comercială nr. 196 din 5 octombrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, admite contestaţia la executare formulată de contestatoare şi anulează formele de executare pornite în baza Ordinului nr. 319/2005 emis de A.V.A.S. Bucureşti precum şi ordinul menţionat, reţinând, în acest sens, că potrivit art. 7.3.4 din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 22 din 19 iulie 2002 contestatoarea se încadrează în prevederile art. 18 alin. (10) din Legea nr. 137/2002, urmând a beneficia de înlesnirile la plată prevăzute de textul de lege menţionat, care au caracter imperativ şi nu dispozitiv cum susţine intimata A.V.A.S., că prin ordinul atacat s-a înfiinţat poprirea până la concurenţa sumei de 30.594,19 lei reprezentând obligaţii bugetare destinate fondului de asigurări sociale de sănătate, deşi atât în baza legii cât şi a contractului de privatizare evocat, contestatoarea beneficia de înlesniri la plată a obligaţiilor bugetare prevăzute de lege, respectiv art. 18 alin. (10) din Legea nr. 137/2002, fără ca intimata să fi dovedit că au fost exceptate de la înlesniri de plată obligaţiile datorate către fondul de asigurări de sănătate, precum şi că în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 6 alin. (21) din OUG nr. 95/2003 care a intrat în vigoare ulterior contractului de privatizare, neretroactivând.
Împotriva sentinţei de mai sus A.V.A.S. declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., admiterea acestuia şi modificarea hotărârii cu consecinţa respingerii contestaţiei la executare formulate ca neîntemeiată.
În motivarea recursului său recurenta critică prima instanţă pentru greşita aplicare a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 137/2002, în temeiul cărora se puteau acorda ca singure înlesniri, numai eşalonarea la plată şi nu scutire totală sau parţială de la plată, cum a făcut instanţa, a contribuţiilor datorate la Fondul de asigurări sociale de sănătate, dispoziţiile evocate vizând numai creanţe bugetare restante la 31 decembrie 2001 şi nu cele restante până la 30 iunie 2003 ca în speţa de faţă, că înlesnirile la plată se puteau acorda, conform art. 19 alin. (12) din Legea nr. 137/2002, numai prin ordin comun al creditorilor bugetari şi instituţiei publice implicate, ordin a cărui existenţă nu a fost probată, astfel că instanţa nu avea temei pentru anularea formelor de executare, îndeplinite cu respectarea dispoziţiilor OUG nr. 95/2003 coroborate cu cele ale OUG 51/1998, contestatoarea fiind şi terţ faţă de contractul de privatizare invocat.
Recurenta critică instanţa fondului şi pentru greşita anulare a Ordinului nr. 319/2005 în întregime, deşi acesta viza şi alţi debitori decât contestatoarea.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata contestatoare solicită respingerea recursului, ca nefondat, instanţa criticată făcând o corectă aplicare a dispoziţiilor legale invocate, respectiv art. 18 alin. (10) din Legea nr. 137/2002, şi pronunţând o sentinţă temeinică şi legală.
Pentru motivele ce se vor arăta recursul urmează a fi admis.
Cât privesc criticile vizând greşita aplicare de către instanţa fondului a dispoziţiilor art. 18 alin. (10) din Legea nr. 137/2002 şi ale art. 7.3.4 din contractul de privatizare a contestatoarei acestea nu sunt întemeiate şi urmează a fi respinse.
Deşi contestatoarea este terţ faţă de contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 22 din 19 iulie 2002, cum corect a precizat recurenta, societatea care s-a privatizat prin acest contract este contestatoarea, iar în art. 7.3.4 din menţionatul contract, care se referă şi la situaţia juridică a societăţii şi la situaţiile financiare ale acesteia la data semnării contractului, se precizează că A.P.A.P.S. (A.V.A.S. – azi), „a solicitat tuturor creditorilor bugetari emiterea certificatelor de obligaţii bugetare prin care se atestă cuantumul sumelor care fac obiectul înlesnirilor la plată prevăzute de art. 18 din Legea nr. 137/2002", dar că, deşi „dosarul de prezentare pus la dispoziţia ofertanţilor nu a cuprins ordinul comun al creditorilor bugetari privind acordarea de înlesniri la plată", societatea comercială, respectiv contestatoarea, se încadrează în prevederile art. 18 alin. (10) din Legea nr. 137/2002, urmând a beneficia de înlesnirile la plată prevăzute de textul de lege menţionat"; iar în art. 18 alin. (10) din Legea nr. 137/2002 se prevede că „societăţilor comerciale la care au fost încheiate contracte de vânzare-cumpărare de acţiuni după data de 1 decembrie 2001, cum este şi societatea contestatoare, li se vor acorda înlesnirile de plată prevăzute de contractele de vânzare cumpărare de acţiuni sau în actele normative prin care s-au aprobat strategii de privatizare, respectiv o eşalonare a obligaţiilor bugetare pe o perioadă de 5 ani şi scutirea de la plată a majorărilor de întârziere şi a penalităţilor de orice fel", înlesnirile la plată cu privire la obligaţiile bugetare restante ale societăţilor comerciale, datorate Fondului de asigurări sociale de sănătate, prevăzute de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 137/2002, fiind şi ele avute în vedere de dispoziţiile evocate ale art. 18 alin. (10), ele nefiind exceptate expres de lege, respectiv nefiind incluse în enumerarea limitativă făcută de art. 18 alin. (4) din aceeaşi lege.
Mai mult, în certificatul de obligaţii bugetare nr. 1309 din 21 septembrie 2006 emis de A.N.A.F. la cererea A.V.A.S. se precizează că suma restantă la 30 iunie 2003 reprezentând contribuţii la bugetul C.A.S.S. include contribuţia restantă la 31 decembrie 2001 şi dobânzi, penalităţi de întârziere şi alte penalităţi precum şi că „înlesnirile la plata obligaţiilor bugetare acordate prin Ordinul Comun nr. 83/1813/2003 îşi menţin valabilitatea şi în prezent".
Faţă de dispoziţiile evocate se constată că în mod corect instanţa fondului a reţinut că nelegal recurenta A.V.A.S. a pornit executarea silită împotriva contestatoarei care beneficia de înlesniri la plată pentru unele creanţe bugetare, instanţa anulând întemeiat formele de executare contestate.
Este însă întemeiată şi urmează a fi admisă, critica referitoare la faptul că Ordinul nr. 319/2005 al A.V.A.S., anulat în întregime de instanţa fondului, cuprinde în anexa aflată la dosar un număr mare de debitori care nu au investit instanţa cu contestaţie în anulare a formelor de executare, astfel că instanţa criticată, investită de contestatoare, putea să se pronunţe numai în limitele investirii şi, deci, numai cu privire la poziţia nr. 426 din anexa la ordin, care face parte integrantă din acesta, poziţie pe care, anulând formele de executare pornite în baza Ordinului menţionat, putea de asemenea să o anuleze.
Astfel fiind, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul declarat de intimata A.V.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei primei instanţe pe care urmează să o modifice în sensul că urmează să admită în parte contestaţia la executare formulată de contestatoare, urmând să anuleze Ordinul nr. 319/2005 al A.V.A.S. numai cu privire la poziţia nr. 426 din anexă vizând pe menţionata contestatoare, celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate urmând a fi menţinute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de intimata A.V.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei nr. 196 din 5 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care o modifică în sensul că admite în parte contestaţia la executare a contestatoarei în sensul că anulează Ordinul nr. 319/2005 al A.V.A.S. numai cu privire la poziţia nr. 426 referitoare la contestatoarea SC O. 108 SA Oţelul Roşu.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1851/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1854/2008. Comercial → |
|---|
