ICCJ. Decizia nr. 1851/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1851/2008
Dosar nr. 23277/3/2005
Şedinţa publică din 29 mai 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 1930 din 14 februarie 2007, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC M.S.R. SA Roman şi a obligat pârâta SC M. SA Bucureşti la plata sumei de 2.457.815 lei debit principal şi la 199.608,34 lei dobândă.
A respins cererea cu privire la plata diferenţei de curs valutar ca neîntemeiată.
Prin Decizia nr. 423 din 3 octombrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins, ca neîntemeiat, apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii instanţei de fond.
A respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei de obligare a apelantei pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva menţionatei decizii, reclamanta A.T.P.R. SA Roman (fostă SC M.S.R. SA Roman) a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 274 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând modificarea în parte a hotărârii, în sensul admiterii cererii sale privind cheltuielile de judecată ocazionate de soluţionarea apelului în sumă de 3.345,80 Ron, cu cheltuieli de judecată în recurs.
În criticile formulate recurenta reclamantă susţine că greşit instanţa de apel nu i-a acordat cheltuieli de judecată pentru serviciile de asistenţă şi reprezentare în condiţiile în care la dosarul cauzei a făcut dovada acestora cu facturile proformă, facturile fiscale şi dovada achitării facturilor, în care s-a făcut detalierea serviciilor prestate de societatea de avocatură care i-a reprezentat interesele.
Recursul reclamantei se va admite avându-se în vedere următoarele considerente.
S-au identificat ca fiind cheltuieli de judecată făcute în apel numai suma de 700 lei, reţinând că pentru restul sumei solicitate nu se poate face un calcul al acesteia ca reprezentând asistenţă juridică în apel, întrucât prin facturile depuse apărătorul nu a făcut dovada încasării prestaţiilor efectuate în cadrul procesului.
Faţă de această situaţie, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., va admite recursul reclamantei şi pe cale de consecinţă, Decizia din apel urmează a fi modificată în sensul admiterii în parte a cererii intimatei reclamante şi obligării apelantei la 700 lei cheltuieli de judecată, menţinându-se restul dispoziţiilor deciziei din apel.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., se va admite în parte şi cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta A.T.P.R. SA Roman împotriva deciziei nr. 423 din 3 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care o modifică în sensul că admite în parte cererea intimatei reclamante şi obligă apelanta pârâtă SC M. SA Bucureşti la 700 lei cheltuieli de judecată în apel.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei din apel.
Admite în parte cererea de cheltuieli de judecată în recurs şi obligă intimata pârâtă SC M. SA Bucureşti la plata a 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1848/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1852/2008. Comercial → |
|---|
